Puterea scripturii
Richard G. Scott
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
Scripturile sunt asemănătoare unor fascicule de lumină care ne luminează mintea şi fac loc îndrumării şi inspiraţiei din Cer.
Noi, cei care venim la acest pupitru în timpul conferinţei generale, simţim puterea rugăciunilor dumneavoastră. Avem nevoie de rugăciunile dumneavoastră şi vă mulţumim pentru ele.
Tatăl nostru din Ceruri a înţeles că, pentru a face progresul dorit în timpul zilelor noastre de încercare, era necesar să facem faţă unor încercări dificile. Unele dintre aceste încercări urmau să fie aproape copleşitoare. El ne-a asigurat instrumente pentru a ne ajuta să avem succes în zilele noastre de încercare. O parte din acele instrumente o reprezintă scripturile.
De-a lungul veacurilor, Tatăl din Ceruri a inspirat oameni aleşi să găsească, prin îndrumarea Duhului Sfânt, soluţii pentru problemele cele mai complicate ale vieţii. El i-a inspirat pe acei slujitori autorizaţi să consemneze acele soluţii ca un fel de îndrumar pentru copiii Săi care au credinţă în planul fericirii întocmit de El şi în Preaiubitul Său Fiu, Isus Hristos. Noi avem oricând acces la aceste îndrumări prin comoara pe care o numim lucrări canonice – adică, Vechiul şi Noul Testament, Cartea lui Mormon, Doctrină şi legăminte şi Perla de mare preţ.
Deoarece scripturile sunt generate din comunicări inspirate prin Duhul Sfânt, ele sunt adevăr pur. Nu trebuie să ne facem griji cu privire la validitatea conceptelor conţinute în lucrările canonice, deoarece Duhul Sfânt a fost instrumentul care le-a motivat şi le-a inspirat pe acele persoane care au consemnat scripturile.
Scripturile sunt asemănătoare unor fascicule de lumină care ne luminează mintea şi fac loc îndrumării şi inspiraţiei din Cer. Ele pot deveni cheia pentru deschiderea canalului de comunicare cu Tatăl nostru din Ceruri şi Preaiubitul Său Fiu, Isus Hristos.
Scripturile, când sunt citate corect, dau autoritate declaraţiilor noastre. Ele pot deveni prieteni credincioşi cărora te poţi adresa oriunde şi oricând. Ele sunt întotdeauna disponibile când este nevoie. Folosirea lor asigură o bază de adevăr care poate fi conştientizată prin Duhul Sfânt. Învăţând, meditând, cercetând şi memorând scripturile este ca şi cum ai umple un fişier cu prieteni, valori şi adevăruri la care poţi apela oricând, oriunde în lume.
Prin memorarea scripturilor se poate obţine o mare putere. A memora un verset din scripturi înseamnă a-ţi crea o nouă relaţie de prietenie. Este ca şi cum ai descoperi o nouă persoană care poate ajuta la nevoie, poate asigura inspiraţie şi alinare şi poate fi o sursă de motivare pentru schimbări necesare. De exemplu, angajamentul de a învăţa pe de rost acest psalm a fost pentru mine o sursă de putere şi înţelegere:
„Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!
Căci El l-a întemeiat pe mări, şi l-a întărit pe râuri.
Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?
Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul lui la minciună, şi nu jură ca să înşele.
Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui” (Psalmii 24:1–5).
Meditarea asupra unor versete ca acestea dă o îndrumare remarcabilă vieţii. Scripturile pot forma o bază de sprijin. Ele pot asigura o resursă incredibil de mare de prieteni care doresc să ajute şi pot să ajute. Un pasaj din scripturi memorat devine un prieten constant a cărui prietenie nu slăbeşte cu trecerea timpului.
Meditarea asupra unui pasaj din scripturi poate fi cheia pentru a deschide revelaţia, îndrumarea şi inspiraţia de la Duhul Sfânt. Scripturile pot alina un suflet întristat, dând pace, speranţă şi o restaurare a încrederii în propria putere de a învinge provocările vieţii. Ele au o putere mare de vindecare a provocărilor emoţionale când există credinţă în Salvator. Ele pot grăbi vindecarea fizică.
Scripturile pot comunica mesaje diferite la momente diferite din viaţa noastră, corespunzător nevoilor noastre. O scriptură pe care s-ar putea s-o fi citit de multe ori poate avea înţelesuri noi şi subtile care sunt înviorătoare şi intuitive atunci când înfruntăm o nouă provocare în viaţă.
Cum folosiţi scripturile în mod personal? Faceţi însemnări pe exemplarul dumneavoastră? Notaţi pe margine pentru a vă aminti un moment de îndrumare spirituală sau o experienţă care v-a învăţat o lecţie profundă? Folosiţi toate lucrările canonice, inclusiv Vechiul Testament? Am găsit adevăruri preţioase în paginile Vechiului Testament care sunt părţi importante ale temeliei adevărului ce ghidează viaţa mea şi acţionează ca o resursă atunci când încerc să împărtăşesc un mesaj al Evangheliei cu alţii. Din acest motiv îndrăgesc foarte mult Vechiul Testament. Găsesc bijuterii preţioase ale adevărului răspândite pretutindeni în paginile sale. De exemplu:
Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor” (1 Samuel 15:22).
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta.
Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău…
Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui.
Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!
Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!” (Proverbe 3:5–7, 11–13).
Noul Testament este, de asemenea, o sursă de adevăr preţios:
„Isus i-a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău».
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi».
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii” (Matei 22:37–40).
„Domnul a zis: «Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.
Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi».
«Doamne», I-a zis Petru, «cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte».
Şi Isus i-a zis: «Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu mă cunoşti»…
O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el, şi-a zis: «Şi omul acesta era cu El».
Dar Petru s-a lepădat, şi a zis: «Femeie, nu-L cunosc».
Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: «Şi tu eşti unul din oamenii aceia». Iar Petru a zis: «Omule, nu sunt dintre ei».
Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: «Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galilean».
Petru a răspuns: «Omule, nu ştiu ce zici». Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.
Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Domnul: «Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori».
Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar” (Luca 22:31–34, 56–62).
Mă doare inima când mă gândesc la ce i s-a întâmplat lui Petru în acele momente.
Această scriptură din Doctrină şi legăminte a binecuvântat din plin viaţa mea: „Nu căuta să vesteşti cuvântul Meu, ci mai întâi caută să obţii cuvântul Meu şi, atunci, limba ta va fi dezlegată; atunci, dacă doreşti, tu vei avea Spiritul Meu şi Cuvântul Meu, da, puterea lui Dumnezeu pentru a convinge oamenii” (D&C 11:21).
După părerea mea, Cartea lui Mormon ne învaţă adevărul cu claritate şi putere unice. De exemplu:
„Şi acum aş vrea ca voi să fiţi umili, supuşi şi blajini; gata de a răspunde la ruga altora; plini de îngăduinţă şi răbdare îndelungată; să fiţi temperaţi în toate lucrurile; să fiţi sârguincioşi în ţinerea poruncilor lui Dumnezeu tot timpul; să cereţi orice lucruri de care aveţi nevoie, atât spirituale, cât şi vremelnice; întotdeauna întorcând mulţumiri lui Dumnezeu pentru orice lucru primiţi.
Şi îngrijiţi-vă să aveţi credinţă, speranţă şi caritate şi atunci voi veţi avea mereu o mulţime de lucruri bune” (Alma 7:23–24).
Şi un alt exemplu:
„Iar caritatea suferă îndelung şi este binevoitoare şi nu invidiază şi nu este îngâmfată şi nu caută nimic pentru sine, nu este provocată cu uşurinţă, nu se gândeşte la rău şi nu se bucură de nedreptate, ci se bucură în adevăr, suportă toate lucrurile, crede în toate lucrurile, rabdă toate lucrurile.
De aceea, fraţii mei preaiubiţi, dacă nu aveţi caritate, atunci voi sunteţi de nimic, căci caritatea niciodată nu piere. De aceea, lipeşte-te de caritate care este cea mai mare dintre toate, căci toate lucrurile trebuie să piară —
Dar caritatea este dragostea pură a lui Hristos şi ea rabdă în vecii vecilor; şi acela care este găsit că o are în ziua din urmă bine va fi de el.
De aceea, fraţii mei preaiubiţi, rugaţi-vă la Tatăl cu toată puterea inimii, pentru ca voi să fiţi plini de dragostea Lui pe care El a dăruit-o tuturor acelora care Îl urmează cu adevărat pe Fiul Său, Isus Hristos, pentru ca voi să deveniţi fiii lui Dumnezeu; pentru ca atunci când El va veni, noi să fim la fel ca El, căci noi Îl vom vedea pe El aşa cum El este; pentru ca noi să putem avea această nădejde; pentru ca noi să fim purificaţi tot aşa cum El este pur” (Moroni 7:45–48).
Preţioasa mea soţie, Jeanene, îndrăgea foarte mult Cartea lui Mormon. În tinereţea sa, ca adolescentă, Cartea lui Mormon a devenit temelia vieţii sale. A fost o sursă de mărturie şi învăţătură în perioada în care a slujit ca misionară cu timp deplin în nord vestul Statelor Unite. Când am slujit în misiune în Cordoba, Argentina, ea încuraja puternic folosirea Cărţii lui Mormon în eforturile noastre de prozelitism. Jeanene a confirmat în tinereţe că cei care citesc în mod consecvent Cartea lui Mormon sunt binecuvântaţi cu o măsură suplimentară din Spiritul Domnului, cu o hotărâre mai mare de a se supune poruncilor Sale şi cu o mărturie mai puternică despre divinitatea Fiului lui Dumnezeu.1 Aproape de sfârşitul fiecărui an, nu mai ştiu câţi ani la rând, o vedeam stând liniştită, terminând cu atenţie întreaga Carte a lui Mormon încă o dată.
În anul 1991, am dorit să fac un cadou special de Crăciun familiei mele. Am consemnat în jurnalul meu personal cum am împlinit această dorinţă: „Este ora 12:38 p.m., miercuri, 18 decembrie 1991. Tocmai am terminat o înregistrare audio a Cărţii lui Mormon pentru familia mea. Aceasta a fost o experienţă care mi-a sporit mărturia despre această lucrare divină şi mi-a întărit dorinţa de a cunoaşte mai bine conţinutul paginilor ei pentru a învăţa din aceste scripturi adevăruri pe care să le folosesc în slujirea mea faţă de Domnul. Iubesc această carte. Mărturisesc, cu toată energia sufletului meu, că este adevărată, că ea a fost pregătită pentru binecuvântarea casei lui Israel şi a tuturor părţilor ei componente răspândite în întreaga lume. Toţi cei care vor studia mesajul ei cu umilinţă, având credinţă în Isus Hristos, vor cunoaşte adevărul ei şi vor găsi o comoară care să-i conducă spre fericire, pace şi împlinire mai mari în această viaţă. Mărturisesc, în modul cel mai sacru, că această carte este adevărată”.
Fie ca fiecare dintre noi să se folosească de bogăţia binecuvântărilor care rezultă din studiul scripturilor, mă rog în numele lui Isus Hristos, amin.