Vie împărăţia Ta
Vârstnicul Neil L. Andersen
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
Gândul că El va veni îmi emoționează sufletul. Va fi extraordinar! Anvergura şi grandoarea, vastitatea şi măreţia vor întrece orice au văzut sau experimentat vreodată ochii muritori.
În timp ce cântam, am fost profund mişcat la gândul că, în acest moment, sute de mii, probabil milioane de sfinţi credincioşi, în mai mult de 150 de ţări, în 75 de limbi diferite, ne înălţam glasurile spre Dumnezeu, cântând:
„Vino, Rege al regilor!” Noi suntem o familie foarte mare, răspândită în lumea întreagă, de credincioşi, ucenici ai Domnului Isus Hristos.
Am luat numele Său asupra noastră şi, în fiecare săptămână, când luăm din împărtăşanie, promitem că ne vom aminti de El şi vom ţine poruncile Sale. Suntem departe de a fi perfecţi, dar ne luăm în serios credinţa. Credem în El. Îl preaslăvim. Îl urmăm. Îl iubim profund. Cauza Sa este cea mai măreaţă din întreaga lume.
Dragi fraţi şi surori, noi trăim în zilele care precedă a Doua Venire a Domnului, un moment îndelung anticipat de către credincioşi din toate timpurile. Trăim în zile în care au loc războaie şi zvonuri de războaie, zile în care au loc dezastre naturale, zile în care lumea este măcinată de confuzie şi tulburare.
Dar, de asemenea, trăim în gloriosul timp al restaurării, când Evanghelia este propovăduită întregii lumi – un timp în care Domnul a promis că va „înălţa… un popor pur”, pe care îl va înarma cu „dreptate şi cu puterea lui Dumnezeu”.
Ne bucurăm în aceste zile şi ne rugăm pentru a face faţă, în mod curajos, dificultăţilor şi incertitudinilor noastre. Dificultăţile unora dintre noi sunt mai grele decât ale altora, dar nimeni nu este ferit de dificultăţi. Vârstnicul Neal A. Maxwell mi-a spus odată: „Dacă totul merge perfect pentru tine acum, aşteaptă şi ai să vezi”.
Deşi Domnul ne asigură iar şi iar că „nu trebuie să [ne temem]”, a ne păstra o perspectivă clară şi a înţelege mai mult decât doar viaţa noastră din lumea muritoare, nu este întotdeauna uşor atunci când trecem prin încercări.
Preşedintele Thomas S. Monson m-a învăţat o lecţie importantă despre modul în care putem să ne păstrăm o perspectivă eternă.
Cu optsprezece ani în urmă, în timp ce călătoream cu un tren în Elveţia împreună cu preşedintele Monson, l-am întrebat despre responsabilităţile sale importante. Răspunsul dânsului mi-a întărit credinţa. „În Prima Preşedinţie”, a spus dânsul, „facem tot ce putem pentru a face această lucrare să înainteze. Însă, aceasta este lucrarea Domnului şi El o conduce. El are controlul. Ne minunăm văzându-L deschizând uşi pe care noi nu le putem deschide şi îndeplinind miracole pe care noi de-abia ni le imaginăm”.
Dragi fraţi şi surori, văzând şi crezând în miracolele Domnului legate de întemeierea împărăţiei Sale pe pământ, putem să vedem şi să credem că mâna Domnului este prezentă, de asemenea, şi în vieţile noastre.
Domnul a declarat: „Eu pot să înfăptuiesc propria Mea lucrare”. Fiecare dintre noi încearcă să-şi facă partea, dar El este creatorul tuturor lucrurilor. Sub îndrumarea Tatălui Său, El a creat această lume. „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi fără El nu s-a făcut nici un lucru care a fost făcut”. Când suntem conştienţi şi alerţi din punct de vedere spiritual, vedem mâna Lui în întreaga lume şi în vieţile noastre.
Permiteţi-mi să vă împărtăşesc un exemplu.
În anul 1831, când Biserica avea doar 600 de membri, Domnul a declarat: „Cheile împărăţiei lui Dumnezeu sunt încredinţate omului pe pământ şi, de aici, Evanghelia se va rostogoli până la marginile pământului, aşa cum piatra care se desprinde din munte, fără ajutorul vreunei mâini, se rostogoleşte până când umple tot pământul”.
Profetul Nefi a prevăzut că, în zilele noastre, vor fi „puţini” membri ai Bisericii în comparaţie cu populaţia pământului, dar ei vor fi „pe toată faţa pământului”.
Templele anunţate astăzi de preşedintele Monson constituie trei exemple minunate ale intervenţiei mâinii Domnului în întemeierea împărăţiei Sale. Cu numai câteva decenii în urmă, cine şi-ar fi putut imagina temple în Haiti, Thailanda şi Coasta de Fildeş?
Amplasarea unui templu nu este o decizie avantajoasă din punct de vedere geografic. Ea vine prin revelaţie de la Domnul pentru profetul Său, însemnând o lucrare măreaţă de înfăptuit şi confirmând neprihănirea sfinţilor, care vor preţui şi vor avea grijă de casa Sa de-a lungul generaţiilor.
Soţia mea, Kathy, şi cu mine am vizitat Haiti cu doi ani în urmă. Sus, pe muntele care domină Port-au-Prince, ne-am alăturat sfinţilor haitieni pentru a sărbători dedicarea ţării făcută de către, pe atunci, vârstnicul Thomas S. Monson, cu numai 30 de ani în urmă. Nici unul dintre noi nu va uita vreodată cutremurul haitian devastator din anul 2010. Cu ajutorul membrilor credincioşi şi al unui grup de misionari curajoşi, alcătuit aproape exclusiv din haitieni, Biserica a continuat să crească şi să se întărească în această naţiune care trăieşte pe insulă. Faptul de a mi-i imagina pe aceşti sfinţi drepţi ai lui Dumnezeu îmbrăcaţi în alb, având puterea sfintei preoţii, conducând şi îndeplinind rânduielile sacre din casa Domnului, îmi înalţă credinţa.
Cine şi-ar fi putut imagina o casă a Domnului în frumosul oraş Bangkok? Creştinii constituie numai un procent din populaţia acestei ţări, în principiu budistă. Ca şi în Haiti, putem descoperi în Bangkok faptul că Domnul i-a strâns pe aleşii pământului. Acum câteva luni, când ne aflam acolo, i-am întâlnit pe Sathit şi Juthamas Kaivaivatana şi pe copiii lor devotaţi. Sathit s-a alăturat Bisericii când avea 17 ani şi a slujit în misiune în ţara sa natală. Mai târziu, a întâlnit-o pe Juthamas în timp ce participa la institut şi au fost pecetluiţi în Templul Manila. În anul 1993, familia Kaivaivatana a fost lovită de un camion al cărui şofer adormise şi Sathit a rămas paralizat de la piept în jos. Credinţa lor nu s-a clătinat niciodată. Sathit este un profesor admirat la Şcoala Internaţională din Bangkok. El slujeşte ca preşedinte al ţăruşului Nord, Bangkok, Thailanda. Vedem miracolele Domnului în lucrarea Sa minunată şi în vieţile noastre.
Miracolele Bisericii din Coasta de Fildeş nu pot fi povestite fără a spune numele a două cupluri: Philippe şi Annelies Assard şi Lucien şi Agathe Affoue. Ei s-au alăturat Bisericii pe vremea când formau două cupluri de tineri proaspăt căsătoriţi, unul în Germania şi celălalt în Franţa. În anii 1980, Philippe şi Lucien au simţit nevoia de a se întoarce în ţara lor de origine din Africa, cu scopul de a clădi împărăţia lui Dumnezeu. Pentru sora Assard, care este de origine germană, faptul de a-şi părăsi familia şi de a-i permite fratelui Assard să-şi părăsească serviciul ca inginer mecanic, a necesitat o credinţă neobişnuită. Cele două cupluri s-au întâlnit pentru prima dată în Coasta de Fildeş şi au iniţiat o Şcoală de duminica. Aceasta s-a întâmplat acum 30 de ani. Acum, sunt opt ţăruşi şi 27.000 de membri în această frumoasă ţară africană. Familia Affoue continuă să slujească cu nobleţe, ca şi familia Assard, care a terminat de curând o misiune la Templul Accra, Ghana.
Puteţi vedea mâna lui Dumnezeu făcând lucrarea Sa să înainteze? Puteţi vedea mâna lui Dumnezeu în vieţile misionarilor din Haiti sau ale familiei Kaivaivatana din Thailanda? Puteţi vedea mâna lui Dumnezeu în vieţile familiilor Assard şi Affoue? Puteţi vedea mâna lui Dumnezeu în vieţile dumneavoastră?
„Şi cu nimic nu Îl supără omul pe Dumnezeu… decât [aceia] care nu mărturisesc mâna Lui în toate lucrurile.”
Miracolele lui Dumnezeu nu se întâmplă numai în Haiti, Thailanda sau în Coasta de Fildeş. Priviţi în jurul dumneavoastră. „Dumnezeu este grijuliu cu fiecare popor… da, El îi va număra pe oamenii săi, iar inima Lui miloasă este peste tot pământul”.
Uneori, putem vedea mâna Domnului în vieţile altora, dar ne întrebăm: „Cum aş putea să văd mai clar mâna Sa în viaţa mea?”
Salvatorul a spus:
„Nici [o vrabie] nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru…
Deci să nu vă temeţi; [căci] voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”.
Amintiţi-vă de tânărul care a strigat la profetul Elisei în momentul în care erau înconjuraţi de duşmani: „Ah! domnul meu, [ce] vom face?
Elisei a răspuns:
„«Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei».
[Apoi,] Elisei s-a rugat… «Doamne, deschide-i ochii să vadă»”. Şi Domnul a deschis [cu adevărat] ochii slujitorului, care a văzut [într-adevăr] muntele plin de cai şi de care de foc”.
Atunci când ţineţi poruncile şi vă rugaţi cu credinţă pentru a recunoaşte mâna Domnului în viaţa dumneavoastră, vă promit că El vă va deschide ochii spirituali chiar mai mult şi veţi vedea mai clar că nu sunteţi singuri.
Scripturile ne învaţă că trebuie să „[stăm] neclintiţi în credinţa a ceea ce va veni”. Ce va veni? Salvatorul s-a rugat:
„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău;
vie împărăţia Ta; precum în cer şi pe pământ”.
Noi, toţi, tocmai am cântat: „Vino, Rege al regilor!”.
Credinţa noastră creşte pe măsură ce anticipăm ziua glorioasă a întoarcerii Salvatorului pe pământ. Gândul că El va veni îmi emoționează sufletul. Va fi extraordinar! Anvergura şi grandoarea, vastitatea şi măreţia vor întrece orice au văzut sau experimentat vreodată ochii muritori.
În acea zi, El nu va veni „înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle”, ci va apărea „în norii cerului, îmbrăcat cu putere şi cu mare slavă; cu toţi sfinţii îngeri”. Noi vom auzi „glasul unui arhanghel şi… trâmbiţa lui Dumnezeu”. Soarele şi luna vor fi transformate şi „stelele vor fi aruncate din locul lor”. Dumneavoastră şi cu mine sau cei care ne urmează, „sfinţii… din [fiecare colţ al] pământului”, „vor fi ridicaţi şi chemaţi la El pentru a-L întâlni” şi cei care au murit în dreptate, de asemenea, „vor fi ridicaţi să-L întâlnească în mijlocul stâlpului cerului”.
Apoi, o experienţă aparent imposibilă: „Toată făptura”, spune Domnul, „Mă va vedea”. Cum se va întâmpla acest lucru? Noi nu ştim. Dar eu depun mărturie că se va întâmpla – exact aşa cum a fost profeţit. Noi vom îngenunchea cu reverenţă „şi glasul Domnului se va face auzit şi toate marginile pământului Îl vor auzi”. „Şi va fi… ca vuietul a multor ape şi ca vuietul unui mare tunet”. „[Apoi] Domnul… Salvatorul, va sta în mijlocul poporului Său”.
Şi, apoi, va veni reunirea de neuitat a îngerilor din cer şi a sfinţilor de pe pământ. Dar, ceea ce este cel mai important, după cum declară Isaia: „Toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru” şi El „va domni peste toată făptura”.
În acea zi, cei sceptici vor tăcea „pentru că fiecare ureche trebuie să audă , fiecare genunchi trebuie să se plece şi orice limbă trebuie să mărturisească” faptul că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul şi Mântuitorul lumii.
Astăzi este Paştele. Ne bucurăm, împreună cu creştinii din întreaga lume, de învierea Sa glorioasă şi de promisiunea învierii noastre. Să ne pregătim pentru venirea Sa repetând iar şi iar, în mintea noastră şi împreună cu cei pe care îi iubim, aceste evenimente glorioase şi fie ca rugăciunea Sa să fie rugăciunea noastră: „vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”. Depun mărturie că El trăieşte. „Vino, Rege al regilor!” În numele lui Isus Hristos, amin.