Faceți ce contează cel mai mult
Pe măsură ce Îl punem pe Isus Hristos în centrul vieții noastre, vom fi binecuvântați cu tărie spirituală, mulțumire și bucurie.
Nu cu mult timp în urmă, o prietenă dragă a primit un îndemn de a vizita o femeie din episcopia ei. Ea a lăsat la o parte îndemnul pentru că abia o cunoștea – pur și simplu nu avea sens. Dar, deoarece gândul i-a tot revenit în minte, a hotărât să acționeze potrivit îndemnului. Deoarece se simțea deja stânjenită de vizita iminentă, ea a hotărât că a-i duce ceva surorii îi va relaxa neliniștea. Cu siguranță, nu putea merge cu mâna goală! Așa că a cumpărat o cutie cu înghețată și s-a dus să înceapă ceea ce se îngrijora că ar putea fi o vizită stânjenitoare.
A bătut la ușa femeii și, la scurt timp, sora a răspuns. Prietena mea i-a dat înghețata într-o pungă de hârtie maro și conversația a început. Nu a durat mult ca prietena mea să-și dea seama de ce era necesară vizita. În timp ce stăteau împreună pe veranda din față, femeia i-a dezvăluit o mulțime de încercări cu care se confrunta. După o oră de vorbit pe o vreme caldă de vară, prietena mea a observat cum înghețata se topea în punga de hârtie maro.
Ea a exclamat: „Îmi pare atât de rău că înghețata ta s-a topit!”.
Femeia a răspuns blând: „Este în regulă. Am intoleranță la lactoză”.
Într-un vis, Domnul i-a spus profetului Lehi: „Binecuvântat ești tu, Lehi, datorită lucrurilor pe care le-ai făcut”1.
A fi ucenic al lui Isus Hristos implică mai mult decât a spera și a crede. Necesită efort, mișcare și devotament. Necesită să facem ceva, să fim „împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători”2.
În cazul înghețatei topite, ce a contat cel mai mult? Înghețata? Sau faptul că prietena mea, pur și simplu, a făcut ceva?
Am avut o experiență plăcută cu o tânără fată minunată care a adresat o întrebare foarte sinceră: „Soră Craven, cum știți că vreun lucru legat de Biserică este adevărat? Pentru că eu nu simt nimic”.
Înainte de a mă grăbi să-i răspund, i-am adresat câteva întrebări. „Spune-mi despre studiul tău personal din scripturi.”
Ea mi-a răspuns: „Nu citesc din scripturi”.
Am întrebat: „Dar cu familia ta? Studiați împreună din Vino și urmează-Mă?”.
Ea a spus: „Nu”.
Am întrebat-o despre rugăciunile ei: „Ce simți când te rogi?”.
Ea a răspuns: „Nu mă rog”.
Răspunsul meu pentru ea a fost simplu: „Dacă dorești să știi ceva, va trebui să faci ceva”.
Nu este adevărat acest lucru cu privire la tot ce dorim să învățăm sau să cunoaștem? Am invitat-o pe noua mea prietenă să înceapă să facă ceea ce suntem învățați în Evanghelia lui Isus Hristos: să ne rugăm, să studiem, să slujim altora și să avem încredere în Domnul. Convertirea nu va avea loc în timp ce nu facem nimic. Aceasta are loc prin puterea Duhului Sfânt pe măsură ce depunem intenționat efortul de a ști întrebând, căutând și bătând la ușă. Aceasta are loc când facem ceva.3
În Doctrină și legăminte, Domnul spune uneori: „Nu contează”4. Mă face să mă gândesc că, dacă unele lucruri nu contează sau contează mai puțin, trebuie să fie lucruri care contează cel mai mult. În eforturile noastre de a face ceva sau de a face orice, ne putem întreba: „Ce contează cel mai mult?”.
În publicitate, se folosesc deseori sloganuri precum „Este esențial, nu ratați ocazia” sau „Trebuie să aveți” în speranța de a ne ademeni să credem că produsul pe care îl vând este necesar pentru fericirea sau starea noastră bună. Dar este cu adevărat esențial? Trebuie cu adevărat să-l avem? Contează cu adevărat?
Iată câteva lucruri la care să ne gândim. Ce contează cel mai mult?
-
Cât de multe aprecieri primim la ce publicăm pe rețelele de socializare? Sau cât de mult suntem iubiți și prețuiți de Tatăl nostru Ceresc?
-
Să purtăm cele mai noi haine la modă? Sau să dăm dovadă de respect față de trupul nostru îmbrăcându-ne decent?
-
Să găsim răspunsuri căutând pe Internet? Sau să primim răspunsuri de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt?
-
Să ne dorim mai mult? Sau să fim mulțumiți cu ceea ce ni s-a dat?
Președintele Russell M. Nelson ne învață:
„Avându-L pe Duhul Sfânt ca însoțitor, voi puteți vedea dincolo de cultura celebrităților care a doborât societatea noastră. Voi puteți fi mai inteligenți decât au fost vreodată generațiile anterioare…
Stabiliți un standard pentru restul lumii!”5.
Este nevoie de efort pentru a rămâne concentrați asupra a ceea ce este cu adevărat esențial pentru bucuria de durată. Nu este nimic care să îi placă mai mult lui Satana decât să ne pierdem valorile eterne, făcându-ne să irosim timp prețios, talente sau tărie spirituală cu lucruri care nu contează. Invit pe fiecare dintre noi să ne gândim, rugându-ne, la acele lucruri care ne distrag de la a face ceea ce contează cel mai mult.
Învățătoarea din clasa a treia a fiului nostru cel mai mare i-a învățat pe membrii clasei sale să „fie șeful creierului lor”. A fost un memento pentru tinerii ei elevi că au putere asupra gândurilor lor și, prin urmare, puteau să controleze ceea ce fac. Îmi aduc aminte mie însămi „să fiu șeful creierului meu” când mă găsesc rătăcind spre lucruri care contează mai puțin.
Recent, un elev de liceu mi-a spus că a devenit popular printre unii tineri din Biserică să desconsidere poruncile având un plan stabilit de a se pocăi mai târziu. „Este un fel de insignă de onoare”, mi s-a spus. Cu siguranță, Domnul va continua să-i ierte pe cei care se pocăiesc cu umilință, „cu intenții adevărate”6. Dar ispășirea plină de milă a Salvatorului nu trebuie folosită niciodată într-un mod atât de batjocoritor. Știm pilda oii rătăcite. Desigur, un păstor le va lăsa pe celelalte 99 de oi pentru a o găsi pe cea care s-a rătăcit. Dar vă puteți imagina ce bucurie Îi aduc Păstorului cel Bun cei care aleg să fie cele 99? Cei care stau împreună și se ajută unii pe alții să trăiască potrivit legămintelor lor? Vă puteți imagina cum ar fi lumea, sau școala dumneavoastră, sau locul dumneavoastră de munca, sau căminul dumneavoastră dacă faptul de a fi supus ar fi un lucru popular? Scopul nu este să facem totul în viață perfect – ci să găsim bucurie în timp ce facem tot ce putem pentru a trăi potrivit legămintelor pe care le-am făcut cu Domnul.
În timp ce lumea exprimă mai multă îndoială cu privire la Dumnezeu și confuzia și presiunile cresc, acesta este momentul în care trebuie să stăm cât mai aproape de profet. Pentru că el este purtătorul de cuvânt al Domnului, putem avea încredere că ceea ce ne îndeamnă, ne sfătuiește și ne roagă să facem sunt lucruri care contează cel mai mult.
Deși este posibil să nu fie ușor, există mereu o cale să facem ceea ce este drept. În timp ce vorbea cu un grup de prieteni de la școală, inima unei tinere fete a fost descurajată când conversația s-a îndreptat spre criticarea standardelor Bisericii. Ea și-a dat seama că nu putea să tacă – trebuia să facă ceva. Cu respect, ea a vorbit despre dragostea Tatălui Ceresc și despre modul în care poruncile pe care El le-a stabilit sunt pentru a-i binecuvânta și proteja pe copiii Săi. Ar fi fost mult mai ușor pentru ea să nu facă nimic. Dar ce a contat cel mai mult? Să facă parte din mulțime? Sau să fie un exemplu în calitate de martoră a lui Dumnezeu „în toate timpurile și în toate lucrurile și în toate locurile”7?
Pentru ca Biserica restaurată a lui Isus Hristos să iasă din obscuritate, noi trebuie să ieșim din obscuritate. În calitate de femei care țin legăminte, noi trebuie să facem să strălucească lumina noastră a Evangheliei în întreaga lume acționând și fiind un exemplu. Facem acest lucru împreună ca fiice ale lui Dumnezeu – o forță alcătuită din 8,2 milioane de femei cu vârste începând de la 11 ani, a căror lucrare este exact aceeași. Noi îl adunăm pe Israel pe măsură ce ne implicăm în lucrarea de salvare și exaltare: străduindu-ne să trăim potrivit Evangheliei lui Isus Hristos, îngrijindu-ne de cei aflați la nevoie, invitându-i pe toți să primească Evanghelia și unind familiile pentru eternitate.8 Evanghelia lui Isus Hristos este o Evanghelie a acțiunii și o Evanghelie a bucuriei! Să nu subestimăm capacitatea noastră de a face acele lucruri care contează cel mai mult. Moștenirea noastră divină ne oferă curajul și încrederea de a face și a fi tot ceea ce Tatăl nostru Ceresc iubitor știe că putem fi.
Tema tinerilor pentru acest an este din Proverbele 3:5-6:
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta!
Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările”.
O componentă cheie a faptului de a ne încrede în Domnul este să mergem înainte crezând că El ne va îndruma chiar și atunci când nu avem toate răspunsurile.
Dragi surori, nu înghețata contează. Și nu este este vorba despre a face mai mult. Ci despre a face ce contează. Trebuie să punem în practică doctrina lui Hristos în viața noastră pe măsură ce ne străduim să devenim mai asemănătoare Lui.
Cu cât facem mai mult pentru a rămâne fermi pe cărarea legămintelor, cu atât mai mult va crește credința noastră în Isus Hristos. Cu cât credința noastră crește mai mult, cu atât vom dori mai mult să ne pocăim. Și, cu cât ne pocăim mai mult, cu atât ne vom întări relația de legământ cu Dumnezeu. Acea relație de legământ ne atrage către templu, deoarece ținerea legămintelor din templu este modul în care îndurăm până la sfârșit.
Pe măsură ce Îl punem pe Isus Hristos în centrul vieții noastre, vom fi îndrumați să facem ceea ce contează cel mai mult. Și vom fi binecuvântați cu tărie spirituală, mulțumire și cu bucurie! În numele lui Isus Hristos, amin.