Fiindcă atât de mult ne-a iubit Dumnezeu
Atât de mult ne-a iubit Dumnezeu, încât L-a trimis pe Singurul Său Fiu Născut nu să ne condamne, ci să ne salveze.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Prima dată când am remarcat acest verset, nu eram la biserică sau la o seară în familie. Mă uitam la un eveniment sportiv la televizor. Indiferent ce post vizionam și indiferent de evenimentul sportiv transmis, cel puțin o persoană ținea un afiș pe care era scris „Ioan 3:16”.
Am ajuns să îndrăgesc la fel de mult și versetul 17: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El”.
Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos, Singurul Său Fiu în trup, să-Și dea viața pentru fiecare dintre noi. El a făcut aceasta pentru că ne iubește și a întocmit un plan pentru ca fiecare dintre noi să se întoarcă acasă, la El.
Dar acesta nu este un plan general, valabil la scară largă, care uneori are succes, alteori nu. Este personal, întocmit de un Tată Ceresc iubitor, Care ne cunoaște inima, numele și ceea ce are El nevoie ca noi să facem. De ce credem acest lucru? Deoarece suntem învățați aceasta în scripturile sfinte.
Moise l-a auzit în repetate rânduri pe Tatăl Ceresc spunând cuvintele: „Moise, fiul Meu” (vedeți Moise 1:6, vedeți, de asemenea versetele 7, 40). Avraam a aflat că era un copil al lui Dumnezeu, ales pentru misiunea sa chiar înainte de a se naște (vedeți Avraam 3:12, 23). Prin mâna lui Dumnezeu, Estera a fost pusă într-o poziție importantă pentru a-și salva poporul (vedeți Estera 4). Iar Dumnezeu a avut încredere într-o tânără fată, o slujitoare, să depună mărturie despre un profet în viață pentru ca Naaman să poată fi vindecat (vedeți 2 Împărați 5:1-15).
Îl îndrăgesc în mod special pe acel om bun, mic de statură, care s-a urcat într-un copac pentru a-L vedea pe Isus. Salvatorul știa că era acolo, S-a oprit, a privit printre ramuri și a rostit aceste cuvinte: „Zachee, dă-te jos” (Luca 19:5). Și nu-l putem uita pe băiatul de 14 ani care s-a dus într-o dumbravă și a aflat cât de personal este cu adevărat planul: „[Joseph,] Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!” (Joseph Smith – Istorie 1:17).
Frați și surori, noi suntem punctul central al planului Tatălui Ceresc și motivul misiunii Salvatorului nostru. Fiecare dintre noi, în mod individual, este lucrarea Lor și slava Lor.
Pentru mine, niciun volum de scripturi nu ilustrează acest lucru mai clar decât studiul meu din Vechiul Testament. Capitol după capitol, descoperim exemple despre modul în care Tatăl Ceresc și Iehova sunt implicați îndeaproape în viața noastră.
Recent, am studiat despre Iosif, fiul preaiubit al lui Iacov. Din tinerețea lui, Iosif a fost foarte plăcut Domnului, însă a avut parte de mari încercări din pricina fraților lui. În urmă cu două săptămâni, mulți dintre noi am fost impresionați de modul în care Iosif i-a iertat pe frații lui. În Vino și urmează-Mă citim: „Sub multe aspecte, viața lui Iosif se aseamănă cu cea a lui Isus Hristos. Deși păcatele noastre I-au pricinuit suferință mare, Salvatorul oferă iertare izbăvindu-ne pe toți de la o soartă mult mai rea decât foametea. Fie că avem nevoie să primim iertare, fie că avem nevoie să o oferim – la un moment dat, toți avem nevoie să le facem pe ambele – exemplul lui Iosif ne îndreaptă către Salvator, adevărata sursă a vindecării și reconcilierii”1.
O lecție care îmi place din această relatare vine de la Iuda, fratele lui Iosif, care a avut un rol în planul personal al lui Dumnezeu pentru Iosif. Când Iosif a fost trădat de frații lui, Iuda i-a convins să nu-i ia viața lui Iosif, ci să-l vândă ca rob (vedeți Genesa 37:26-27).
Mulți ani mai târziu, Iuda și frații lui au trebuit să-l ducă pe fratele lor cel mai mic, Beniamin, în Egipt. Inițial, tatăl lor s-a împotrivit. Dar Iuda i-a făcut o promisiune lui Iacov – că el avea să-l aducă pe Beniamin acasă.
În Egipt, promisiunea lui Iuda a fost pusă la încercare. Tânărul Beniamin a fost acuzat pe nedrept de un delict. Iuda, fidel promisiunii lui, s-a oferit să fie întemnițat în locul lui Beniamin. El a spus: „Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine?” (vedeți Genesa 44:33-34). Iuda era hotărât să-și țină promisiunea și Beniamin să se întoarcă în siguranță. Ați simțit vreodată față de alții ceea ce a simțit Iuda față de Beniamin?
Nu este acesta sentimentul pe care îl au părinții față de copiii lor? Pe care îl au misionarii față de persoanele cărora le slujesc? Pe care conducătoarele Societății Primare și conducătorii tinerilor îl au față de cei cărora le predau și pe care îi iubesc?
Indiferent cine sunteți sau care sunt circumstanțele dumneavoastră actuale, cineva are exact acest sentiment față de dumneavoastră. Cineva dorește să se întoarcă la Tatăl Ceresc împreună cu dumneavoastră.
Sunt recunoscător pentru cei care nu renunță niciodată la noi, care continuă să-și reverse sufletul în rugăciune pentru noi și care continuă să ne învețe și să ne ajute să devenim demni să ne întoarcem acasă la Tatăl nostru din Cer.
Recent, un prieten drag a petrecut 233 de zile în spital din pricina COVID-19. În acea perioadă, el a fost vizitat de tatăl său decedat care a cerut ca un mesaj să fie transmis nepoților săi. Chiar de dincolo de văl, acest bunic bun a dorit să-și ajute nepoții să se întoarcă în căminul lor ceresc.
Din ce în ce mai mult, ucenicii lui Hristos își aduc aminte de „Beniaminii” din viața lor. În întreaga lume, ei au auzit chemarea clară a profetului în viață al lui Dumnezeu, președintele Russell M. Nelson. Tinerii băieți și tinerele fete sunt înrolați în batalionul tinerilor Domnului. Persoanele și familiile ajută în spiritul slujirii – iubind, împărtășind și invitând prieteni și apropiați să vină la Hristos. Tinerii și adulții își aduc aminte de legămintele lor și se străduiesc să le țină – umplând templele lui Dumnezeu, găsind nume ale membrilor decedați ai familiei și primind rânduieli în numele lor.
De ce planul personalizat al Tatălui Ceresc pentru noi include faptul de a-i ajuta pe alții să se întoarcă la El? Pentru că acesta este modul în care devenim ca Isus Hristos. În esență, relatarea despre Iuda și Beniamin ne învață despre sacrificiul Salvatorului pentru noi. Prin ispășirea Sa, El Și-a dat viața pentru a ne aduce acasă. Cuvintele lui Iuda exprimă dragostea Salvatorului: „Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă [tu nu ești] cu mine?”. Fiind cei care-l adună pe Israel, acestea pot fi și cuvintele noastre.
Vechiul Testament este plin de miracole și de îndurări blânde care sunt caracteristice planului Tatălui Ceresc. În 2 Împărați 4, expresia „într-o zi” este folosită de două ori pentru a-mi sublinia că evenimente importante au loc la timpul ales de Dumnezeu și niciun detaliu nu este prea mic pentru El.
Noul meu prieten Paul depune mărturie despre acest adevăr. Paul a crescut într-o familie în care, uneori, membrii ei erau abuzivi și întotdeauna intoleranți față de religie. În timp ce mergea la o școală în cadrul unei baze militare din Germania, el a observat două surori care păreau să aibă o lumină spirituală. Întrebându-le de ce erau diferite, ele i-au oferit răspunsul că făceau parte din Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
Curând, Paul a început să se întâlnească cu misionari și a fost invitat la biserică. Duminica următoare, în timp ce cobora din autobuz, a observat doi bărbați îmbrăcați în cămăși albe și purtând cravate. I-a întrebat dacă erau vârstnici ai Bisericii. Ei au răspuns că erau, așa că Paul i-a urmat.
În timpul adunării, un predicator a numit persoane din cadrul congregației și le-a invitat să depună mărturie. La sfârșitul fiecărei mărturii, un toboșar bătea la tobe și congregația spunea: „Amin”.
Când predicatorul l-a numit pe Paul, el s-a ridicat și a spus: „Știu că Joseph Smith a fost un profet și Cartea lui Mormon este adevărată”. Nu a existat nicio bătaie la tobă și niciun amin. În cele din urmă, Paul și-a dat seama că se dusese la biserica greșită. Curând, Paul a găsit drumul spre locul potrivit și a fost botezat.
În ziua botezului lui Paul, un membru pe care nu-l cunoștea i-a spus: „Mi-ai salvat viața”. Cu câteva săptămâni înainte, acest bărbat hotărâse să caute o altă biserică și participase la o slujbă în care se bătea la tobe și oamenii spuneau amin. Când bărbatul l-a auzit pe Paul depunându-și mărturia despre Joseph Smith și Cartea lui Mormon, și-a dat seama că Dumnezeu îl cunoștea, îi recunoscuse dificultățile și avea un plan pentru el. Atât pentru Paul, cât și pentru acel bărbat, acestea cu adevărat au avut loc „într-o zi”!
Și noi știm că Tatăl Ceresc are un plan personal al fericirii pentru fiecare dintre noi. Deoarece Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său Preaiubit pentru noi, miracolele de care avem nevoie vor „avea loc chiar în ziua” potrivită pentru ca planul Său să fie îndeplinit.
Depun mărturie că, în acest an, putem învăța mai multe despre planul lui Dumnezeu pentru noi din Vechiul Testament. Acest volum sacru ne învață despre rolul profeților în vremuri nesigure și despre mâna lui Dumnezeu într-o lume care era confuză și, deseori, tulburată. Este, de asemenea, despre credincioși umili care au așteptat cu nerăbdare și credință venirea Salvatorului nostru, tot așa cum și noi așteptăm cu nerăbdare și ne pregătim pentru a Doua Sa Venire – întoarcerea Sa glorioasă, profețită de mult timp.
Până în acea zi, s-ar putea să nu vedem, cu ochii noștri fizici, planul lui Dumnezeu pentru toate aspectele vieții noastre (vedeți Doctrină și legăminte 58:3). Dar ne putem aduce aminte răspunsul dat de Nefi atunci când s-a confruntat cu ceva ce nu înțelegea: deși nu cunoștea înțelesul tuturor lucrurilor, știa că Dumnezeu îi iubește pe copiii Săi (vedeți 1 Nefi 11:17).
Aceasta este mărturia mea în această zi frumoasă de sabat. Fie ca noi să o scriem în inima noastră și să-i permitem să ne umple sufletul cu pace, speranță și bucurie eternă: Atât de mult ne-a iubit Dumnezeu, încât L-a trimis pe Singurul Său Fiu Născut – nu să ne condamne, ci să ne salveze. În numele lui Isus Hristos, amin.