Noi suntem Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă
Biserica înseamnă mai mult decât clădirile și structura ecleziastică; noi, membrii, suntem Biserica, cu Hristos în frunte și profetul ca purtătorul Său de cuvânt.
După ce am primit invitația „vino și vezi”1, am participat la adunările Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă pentru prima dată la vârsta de 26 de ani. Mă separasem recent de primul meu soț. Aveam un băiat de trei ani. Și mă simțeam neputincioasă și plină de teamă. Când am intrat în clădire, inima mi s-a umplut de căldură când am observat credința și bucuria oamenilor din jurul meu. Era, cu adevărat, „un adăpost împotriva furtunii”2. Trei săptămâni mai târziu, am făcut legământul botezului cu Tatăl Ceresc și mi-am început călătoria în calitate de ucenică a lui Hristos, deși viața mea nu a fost perfectă de-a lungul acestei călătorii.
Pentru ca eu să primesc acele binecuvântări eterne, au trebuit să fie lămurite multe aspecte fizice și spirituale. Evanghelia lui Isus Hristos fusese restaurată și predicată; acea casă de întruniri fusese construită și întreținută; exista o structură ecleziastică, de la profet la conducătorii locali; și o ramură plină de membri de legământ era pregătită să ne primească pe mine și pe fiul meu când am fost aduși la Salvator, fiind „hrăniți de cuvântul cel bun al lui Dumnezeu”3 și oferindu-ni-se ocazii de a sluji.4
De la început, Dumnezeu a căutat să-i aducă și să-i organizeze pe copiii Săi5 „[pentru a realiza] nemurirea și viața [noastră] veșnică”6. Având acest scop în minte, El ne-a instruit să construim locuri de preaslăvire7 în care primim cunoaștere și rânduielile necesare salvării și exaltării; facem și ținem legăminte care ne leagă de Isus Hristos8; suntem înzestrați cu „puterea divinității”9; și ne adunăm laolaltă des pentru a ne aduce aminte de Isus și a ne întări unii pe alții în El.10 Organizarea Bisericii și clădirile ei există spre beneficiul nostru spiritual. „Biserica… este schela cu care clădim familii eterne.”11
În timp ce vorbeam cu un prieten care trecea printr-o perioadă dificilă, l-am întrebat cum supraviețuia din punct de vedere financiar. Cu lacrimi în ochi, a răspuns că episcopul său îl ajuta folosind fonduri din donațiile de post. A adăugat: „Nu știu unde aș fi fost eu și membrii familiei mele dacă nu ar fi fost Biserica”. Am răspuns: „Biserica înseamnă membrii. Ei sunt cei care dau de bunăvoie și cu bucurie donații de post pentru a-i ajuta pe cei aflați la nevoie. Voi primiți roadele credinței și hotărârii lor de a-L urma pe Isus Hristos”.
Semenii mei ucenici ai lui Hristos, să nu subestimăm lucrarea minunată pe care Domnul o face prin noi, Biserica Sa, în pofida slăbiciunilor noastre. Uneori, dăruim și, alteori, primim, dar cu toții suntem o singură familie în Hristos. Biserica Sa este structura pe care El ne-a dat-o pentru a ne îndruma și a ne binecuvânta pe măsură ce Îl preaslăvim și slujim unii altora.
Unele surori mi-au spus că își cer scuze, considerând că nu sunt membre active ale Societății de Alinare deoarece slujesc în cadrul Societății Primare sau Tinerelor Fete. Acele surori se numără printre cele mai active membre ale Societății de Alinare deoarece ele îi ajută pe copiii și tinerii noștri prețioși să-și întărească credința în Isus Hristos.
Societatea de Alinare nu se rezumă la o încăpere dintr-o clădire, o lecție de duminica, o activitate sau o președinție la nivel local sau general. Societatea de Alinare reprezintă femeile de legământ ale Bisericii; adică noi – fiecare dintre noi și noi, toate. Reprezintă „comunitatea noastră la nivel mondial, caracterizată de compasiune și slujire”12. Oriunde mergem și pretutindeni, facem parte întotdeauna din Societatea de Alinare în timp ce ne străduim să îndeplinim scopul ei divin, care este ca femeile să îndeplinească lucrarea lui Dumnezeu fiecare în parte, precum și împreună13 oferind alinare, „alinare de la sărăcie, alinare de la boli; alinare de la îndoială, alinare de la ignoranță – alinare de la toate lucrurile care împiedică… bucuria și progresul”14.
Un sentiment al apartenenței asemănător există în cvorumurile vârstnicilor și în organizațiile Bisericii pentru toate vârstele, inclusiv cele pentru copiii și tinerii noștri. Biserica înseamnă mai mult decât clădirile și structura ecleziastică; noi, membrii, suntem Biserica. Noi suntem Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, cu Hristos în frunte și profetul ca purtătorul Său de cuvânt. Domnul a spus:
„Iată, aceasta este doctrina Mea – oricine se pocăiește și vine la Mine, acela este Biserica Mea…
Și… pe oricine care este din Biserica Mea și îndură până la sfârșit în Biserica Mea, pe acela îl voi stabili pe stânca Mea”15.
Surori și frați, fie ca noi să înțelegem cât de privilegiați suntem să aparținem Bisericii lui Isus Hristos, unde ne putem uni credința, inima, punctele forte, mintea și mâinile pentru El, pentru a înfăptui miracolele Sale mărețe. „Astfel, trupul [Bisericii lui Hristos] nu este un singur mădular, ci mai multe.”16
Un adolescent i-a spus mamei sale: „Când eram mic, de fiecare dată când dădeam un leu la zeciuială, mă gândeam că o întreagă casă de întruniri se va construi cu acel leu. Nu e un lucru prostesc?”.
Impresionată, ea a răspuns: „E minunat! Ți le-ai imaginat?”.
„Da!”, a exclamat el. „Erau frumoase și erau milioane la număr!”17
Dragii mei prieteni, fie ca noi să avem credința unui copil și să ne bucurăm știind că și cele mai mici eforturi ale noastre aduc o schimbare importantă în împărăția lui Dumnezeu.
Scopul nostru în împărăția Sa trebuie să fie acela de a ne aduce unii pe alții la Hristos. În scripturi, citim că Salvatorul le-a făcut nefiților această invitație:
„Aveți pe vreunii dintre voi care sunt bolnavi? Aduceți-i aici. Aveți voi pe vreunii care sunt… în suferință de orice fel? Aduceți-i pe ei aici și Eu îi voi vindeca pe ei, căci Eu Mă îndur de voi; adâncurile inimii Mele sunt pline de îndurare…
Eu văd credința voastră că este destulă pentru ca Eu să vă vindec”18.
Nu avem cu toții suferințe care pot fi aduse la picioarele Salvatorului? În timp ce unii dintre noi au încercări fizice, mult mai mulți se luptă cu conflicte emoționale, alții se străduiesc să mențină legături sociale și cu toții căutăm răgaz când spiritul nostru este încercat. Noi, toți, suferim într-un fel.
Citim că „toată mulțimea, în acord, s-a dus cu bolnavii săi și… cu toți cei care erau în suferință de orice fel; iar El i-a vindecat pe aceștia, pe fiecare dintre ei, cum au fost aduși unul câte unul la El.
Iar ei cu toții, cei care au fost vindecați, precum și cei care erau sănătoși, s-au plecat la picioarele Lui și L-au preamărit”19.
De la un băiețel care plătește zeciuiala cu credință, la o mamă singură care are nevoie de harul care dă putere al Domnului, la un tată care întâmpină dificultăți în a-și întreține familia, la strămoșii noștri care au nevoie de rânduielile necesare salvării și exaltării, la fiecare dintre noi care își reînnoiește legămintele cu Dumnezeu în fiecare săptămână, avem nevoie unul de altul și ne putem aduce unii pe alții la vindecarea mântuitoare a Salvatorului.
Dragile mele surori și dragii mei frați, vă îndemn să acceptăm invitația lui Isus Hristos de a ne aduce pe noi înșine și suferințele noastre la El. Când venim la El și îi aducem la El pe cei dragi nouă, El vede credința noastră. El îi va întregi și El ne va întregi pe noi.
Când Îl „[urmăm] în pace pe Hristos”20, ne străduim să fim „într-o singură inimă și într-un singur gând”21 și să fim umili; supuși; blajini; gata de a răspunde la ruga altora; plini de îngăduință și răbdare îndelungată; temperați în toate lucrurile; sârguincioși în ținerea poruncilor lui Dumnezeu tot timpul; plini de credință, speranță și caritate; și să facem o mulțime de fapte bune.22 Noi ne străduim să devenim ca Isus Hristos.
Depun mărturie că, în calitate de Biserică a lui Hristos, noi suntem mijloacele prin care, așa cum ne-a învățat președintele Russell M. Nelson, „Salvatorul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos, va înfăptui unele dintre cele mai mărețe lucrări ale Sale, începând de acum și până când va veni din nou”23.
Domnul a spus:
„Iată, voi grăbi lucrarea Mea, la timpul ei.
Și vă dau vouă… porunca de a vă aduna, și de a vă organiza, și de a vă pregăti, și de a vă sfinți voi înșivă; da, purificați-vă inimile și spălați-vă mâinile și picioarele înaintea Mea, astfel încât să vă pot face curați”24.
Fie ca noi să răspundem la invitația Sa divină și mă rog cu umilință să ne adunăm, să ne organizăm, să ne pregătim și să ne sfințim cu bucurie, în numele lui Isus Hristos, amin.