Iubiți, împărtășiți, invitați
Când iubim, împărtășim și invităm, noi luăm parte la această măreață și glorioasă lucrare care pregătește pământul pentru întoarcerea lui Mesia.
Imaginați-vă împreună cu mine, pentru o clipă, că stați pe un munte din Galilea, fiind martori la miracolul și slava Salvatorului înviat vizitându-i pe ucenicii Săi. Cât de impresionant este să ne gândim că auzim personal aceste cuvinte, pe care El le-a împărtășit lor, însărcinarea Sa solemnă: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”1. Cu siguranță, aceste cuvinte ne-ar da putere, ne-ar inspira și ne-ar impresiona pe fiecare dintre noi, așa cum a fost și în cazul apostolilor Săi. Într-adevăr, ei și-au dedicat restul vieții lor pentru a face acest lucru.
Interesant este că nu doar apostolii au pus în inima lor cuvintele lui Isus. Membrii Bisericii din perioada de început, de la cel mai nou la cel mai experimentat, au luat parte la măreața însărcinare a Salvatorului, împărtășind vestea bună a Evangheliei celor pe care i-au întâlnit și i-au cunoscut. Hotărârea de a-și împărtăși mărturia despre Isus Hristos a dus la o creștere mare a Bisericii Sale recent întemeiate.2
Și noi, în calitate de ucenici ai lui Hristos, suntem invitați să dăm ascultare însărcinării Sale de astăzi, ca și cum am fi fost acolo, pe acel munte din Galilea când El a proclamat-o pentru prima dată. Această însărcinare începută din nou în anul 1830, când Joseph Smith l-a pus deoparte pe fratele său, Samuel, în calitate de misionar, numărându-se printre misionarii din perioada de început a Bisericii lui Isus Hristos.3. De atunci, peste 1,5 milioane de misionari au călătorit în întreaga lume propovăduind tuturor națiunilor și botezându-i pe cei care acceptă veștile bune ale Evangheliei restaurate.
Aceasta este doctrina noastră. Dorința atât de dragă nouă.
De la copiii noștri mici până la cei mai în vârstă dintre noi, tânjim după momentul în care putem să dăm ascultare chemării Salvatorului și putem împărtăși Evanghelia națiunilor lumii. Sunt sigur că voi, tineri băieți și tinere fete, ați simțit că ați primit o provocare asemănătoare care v-a dat putere de la profetul nostru, ieri, când v-a invitat să vă pregătiți să slujiți în misiune cu timp deplin la fel cum a făcut Salvatorul cu apostolii Săi.
Precum alergătorii care stau la start, noi așteptăm cu nerăbdare invitația oficială, pe care se află și semnătura profetului, care dă startul cursei. Această dorință este nobilă și inspiră; totuși, să ne gândim la această întrebare: De ce nu începem cu toții acum?
V-ați putea întreba: „Cum pot fi misionar fără un ecuson cu numele meu?”. Sau ne spunem: „Misionarii cu timp deplin sunt puși deoparte pentru a face această lucrare. Aș dori să ajut, dar poate mai târziu, când viața e un pic mai liniștită”.
Frați și surori, este mult mai simplu decât atât. Din fericire, măreața însărcinare a Salvatorului poate fi îndeplinită prin principii simple, ușor de înțeles, predate fiecăruia dintre noi din copilărie: iubiți, împărtășiți și invitați.
Iubiți
Primul lucru pe care îl putem face este să iubim așa cum a iubit Hristos.
Inimile noastre sunt împovărate de suferințele umane și tensiunile pe care le vedem în întreaga lume în aceste vremuri tumultuoase. Cu toate acestea, putem fi, de asemenea, inspirați de revărsarea de compasiune și ajutor umanitar care a fost demonstrată de oamenii de pretutindeni prin eforturile lor de a-i ajuta pe cei marginalizați – pe cei care sunt strămutați din casele lor, separați de familiile lor sau au parte de alte forme de întristare și disperare.
Recent, surse de știri au relatat cum un grup de mame din Polonia, îngrijorate de situația familiilor disperate care se refugiau, au lăsat cărucioare complet echipate pe un peron din gară, într-un șir ordonat, pregătite și așteptând mame și copii refugiați care aveau nevoie de acestea la trecerea graniței de îndată ce coborau din tren. Cu siguranță, Tatăl nostru Ceresc zâmbește când se fac acte de caritate altruiste precum acestea, deoarece, atunci când ne purtăm greutățile unul altuia, noi „îndeplinim legea lui Hristos”4.
Ori de câte ori dăm dovadă de dragoste asemănătoare celei a lui Hristos față de aproapele nostru, predicăm Evanghelia – chiar dacă nu spunem niciun cuvânt.
Dragostea față de alții este expresia elocventă a celei de-a doua mari porunci de a ne iubi aproapele;5 arată procesul de purificare al Spiritului Sfânt lucrând în sufletele noastre. Arătând dragostea lui Hristos altora, puteam să-i facem pe cei care văd lucrările noastre bune să „slăvească pe Tatăl [nostru], care este în ceruri”6.
Facem acest lucru fără să așteptăm nimic în schimb.
Speranța noastră, bineînțeles, este ca ei să ne accepte dragostea și mesajul, deși modul în care reacționează nu este sub controlul nostru.
Ce facem noi și cine suntem noi cu siguranță este.
Prin dragoste asemănătoare celei a lui Hristos față de alții, noi predicăm caracteristicile glorioase care schimbă viața ale Evangheliei lui Hristos și participăm în mod semnificativ la îndeplinirea măreței Sale însărcinări.
Împărtășiți
Al doilea lucru pe care îl putem face este să împărtășim.
În primele luni ale pandemiei de COVID-19, fratele Wisan din Thailanda a simțit îndemnul de a-și împărtăși sentimentele și impresiile despre ceea ce învăța în timp ce studia Cartea lui Mormon pe contul său de pe o rețea de socializare. Într-unul dintre mesajele sale publicate, deosebit de personale, el a împărtășit o istorisire despre doi misionari din Cartea lui Mormon, Alma și Amulec.
Fratele său, Winai, deși era convins de crezurile sale religioase, a fost impresionat de mesajul publicat și a răspuns, întrebând pe neașteptate: „Pot să primesc acea carte în thailandeză?”.
Wisan a făcut cu înțelepciune aranjamente ca un exemplar al Cărții lui Mormon să fie livrat de către două surori misionare, care au început să-i propovăduiască fratelui său.
Wisan s-a alăturat lecțiilor desfășurate online în cadrul cărora și-a împărtășit sentimentele despre Cartea lui Mormon. Winai a învățat să se roage și să studieze cu un spirit care caută adevărul, să accepte și să primească cu căldură adevărul. După câteva luni, Winai a fost botezat.
Mai târziu, Wisan a spus: „Avem responsabilitatea de a fi un instrument în mâinile lui Dumnezeu și trebuie să fim mereu pregătiți pentru ca El să-Și facă lucrarea în modul Său prin noi”. Miracolul familiei lor a avut loc deoarece Wisan pur și simplu a împărtășit Evanghelia într-un mod normal și firesc.
Cu toții împărtășim lucruri altora. Facem acest lucru des. Împărtășim filmele și mâncarea care ne plac, lucrurile amuzante pe care le vedem, locurile pe care le vizităm, lucrările de artă pe care le apreciem, citatele de care suntem inspirați.
Cum am putea pur și simplu să adăugăm listei de lucruri pe care deja le împărtășim ceea ce iubim în legătură cu Evanghelia lui Isus Hristos?
Vârstnicul Dieter F. Uchtdorf a explicat: „Dacă cineva întreabă despre sfârșitul de săptămână, nu ezitați să vorbiți despre experiențele avute la Biserică. Povestiți despre copiii mici care au stat în fața congregației și au cântat cu înflăcărare cum încearcă ei să fie ca Isus. Vorbiți despre grupul de tineri care i-au ajutat pe cei în vârstă de la căminele de bătrâni să alcătuiască istorii personale”7.
A împărtăși nu înseamnă „a vinde” Evanghelia. Nu trebuie să scrieți o predică sau să corectați percepțiile greșite ale cuiva.
Când vine vorba de munca misionară, Dumnezeu nu are nevoie să fiți șeriful Său; totuși, El vă cere să fiți cel care împărtășește pentru El.
Împărtășind altora experiențele noastre pozitive legate de Evanghelie, luăm parte la îndeplinirea măreței însărcinări a Salvatorului.
Invitați
Al treilea lucru pe care îl puteți face este să invitați.
Sora Mayra este o membră recent convertită din Ecuador. Bucuria ei în Evanghelie a crescut foarte mult imediat după botezul ei, când a invitat prieteni și persoane dragi din jurul ei prin intermediul conturilor ei de pe rețelele de socializare. Mulți membri ai familiei și prieteni care i-au văzut textele publicate au răspuns adresând întrebări. Mayra a luat legătura cu ei, invitându-i deseori la ea acasă pentru a se întâlni cu misionarii.
Părinții Mayrei, frații și surorile ei, mătușa ei, doi veri și câțiva dintre prietenii ei au fost botezați deoarece ea i-a invitat cu mult curaj să „vină și să vadă”, „să vină și să slujească” și „să vină și să facă parte”. Prin invitațiile ei obișnuite și firești, peste 20 de oameni au acceptat invitația ei de a fi membri botezați ai Bisericii lui Isus Hristos. Acest lucru s-a întâmplat deoarece sora Mayra pur și simplu a invitat pe alții să aibă parte de bucuria pe care a simțit-o ea ca membră a Bisericii.
Sunt sute de invitații pe care le putem face altora. Putem să-i invităm pe alții „să vină și să vadă” o adunare de împărtășanie, o activitate a episcopiei, o prezentare video online care explică Evanghelia lui Isus Hristos. „Vino și vezi” poate fi o invitație de a citi Cartea lui Mormon sau de a vizita un templu nou în timpul casei deschise desfășurate înainte de dedicarea acestuia. Uneori, invitația este ceva ce facem în inima noastră – o invitație adresată nouă înșine, care ne oferă cunoaștere și viziune cu privire la ocaziile care ne înconjoară pentru a acționa.
În epoca noastră digitală, membrii împărtășesc deseori mesaje prin rețelele de socializare. Există sute, ba chiar mii de lucruri înălțătoare pe care le puteți găsi potrivite pentru a le împărtăși. Acest conținut oferă invitații de „a veni și a vedea”, „a veni și a sluji” și „a veni și a face parte”.
Pe măsură ce îi invităm pe alții să afle mai multe despre Evanghelia lui Isus Hristos, noi luăm parte la chemarea Salvatorului de a ne implica în lucrarea însărcinării Sale.
Concluzie
Preaiubiții mei frați și preaiubitele mele surori, am vorbit astăzi despre trei lucruri simple – lucruri ușoare – pe care oricine le poate face. Lucruri pe care dumneavoastră le puteți face! Poate că le faceți deja – chiar fără să vă dați seama pe deplin că le faceți!
Vă invit să vă gândiți la moduri în care puteți arăta dragoste, împărtăși și invita. Pe măsură ce faceți astfel, veți simți bucurie știind că dați ascultare cuvintelor preaiubitului nostru Salvator.
Ceea ce vă îndemn să faceți nu reprezintă un nou program. Ați mai auzit aceste principii înainte. Acestea nu reprezintă „următorul lucru important” pe care Biserica ne cere să-l facem. Aceste trei lucruri sunt doar o extensie a cine suntem deja în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos.
Nu este nevoie de un ecuson sau de o scrisoare.
Nu este nevoie de o chemare oficială.
Pe măsură ce aceste trei lucruri devin o parte firească a ceea ce suntem și a modului în care trăim, ele vor deveni o exprimare automată, neforțată a dragostei sincere.
Precum acei ucenici ai lui Hristos care s-au adunat laolaltă în Galilea pentru a învăța de la El, acum 2.000 de ani, și noi putem accepta însărcinarea Salvatorului și putem merge în toată lumea pentru a predica Evanghelia.
Pe măsură ce iubim, împărtășim și invităm, noi luăm parte la această măreață și glorioasă lucrare care pregătește pământul pentru întoarcerea lui Mesia.
Mă rog ca noi să dăm ascultare chemării Salvatorului și să ne străduim să ne implicăm în măreața Sa însărcinare, în numele lui Isus Hristosul, amin.