Pentru a vindeca lumea
Rănile și diferențele pot fi rezolvate și chiar vindecate când Îl cinstim pe Dumnezeu, Tatăl nostru, al tuturor, și pe Isus Hristos, Fiul Său.
Frați și surori, în această glorioasă perioadă a Paștelui, suntem atât de binecuvântați să ne întâlnim și să primim sfaturi și îndrumare de la slujitorii lui Dumnezeu.
Îndrumarea și învățăturile sacre de la Tatăl nostru Ceresc ne ajută să facem alegeri corecte în viață în aceste vremuri grele. Așa cum a fost profețit: „focuri și furtuni”, „războaie, zvonuri de războaie și cutremure de pământ în diferite locuri”, „și tot felul de lucruri abominabile”1, „[molimă]”2, „foamete și ciumi”3 devastează familii, comunități și chiar națiuni.
Există un alt dezastru care mătură pământul: atacuri asupra libertății religioase a dumneavoastră și a mea. Acest sentiment în creștere caută să îndepărteze religia și credința în Dumnezeu din spațiul public, școli, standardele comunității și discursul civic. Oponenții libertății religioase caută să impună restricții asupra exprimării convingerilor sincere. Ei chiar critică și ridiculizează tradițiile legate de credință.
O astfel de atitudine marginalizează oamenii, devalorizând principiile personale, corectitudinea, respectul, spiritualitatea și pacea în conștiință.
Ce este libertatea religioasă?
Este libertatea de a preaslăvi în toate formele ei: libertatea de a ne aduna, libertatea de a vorbi, libertatea de a acționa conform crezurilor personale și libertatea altora de a face la fel. Libertatea religioasă permite fiecăruia dintre noi să hotărâm în ce credem, cum trăim și cum acționăm potrivit credinței noastre și ce așteaptă Dumnezeu de la noi.
Eforturile de a reduce astfel de libertăți religioase nu sunt noi. De-a lungul istoriei, oamenii de credință au suferit mult în mâinile altora. Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă nu sunt o excepție.
Încă de la începuturile noastre, mulți oameni care Îl căutau pe Dumnezeu au fost atrași de această Biserică datorită învățăturilor ei despre doctrina divină, inclusiv credința în Isus Hristos și ispășirea Sa, pocăința, planul fericirii și a Doua Venire a Domnului nostru.
Opoziția, persecuția și violența i-au chinuit pe primul nostru profet din zilele din urmă, Joseph Smith, și pe cei care l-au urmat.
În mijlocul agitației din anul 1842, Joseph a publicat 13 teze fundamentale ale Bisericii în creștere, inclusiv pe aceasta: „Noi afirmăm că avem dreptul de a-L preaslăvi pe Dumnezeu Cel Atotputernic, așa cum ne îndeamnă propria conștiință, și recunoaștem tuturor oamenilor același drept de a preaslăvi cum doresc, unde doresc sau ceea ce doresc”4.
Declarația sa include multe lucruri, oferă libertate și este plină de respect. Aceasta este esența libertății religioase.
Profetului Joseph Smith a mai spus:
„Îndrăznesc să declar înaintea Cerului că sunt la fel de pregătit să mor apărând drepturile unui prezbiterian, baptist sau ale unui om bun de orice altă confesiune; pentru că același principiu care ar călca în picioare drepturile sfinților… ar călca în picioare drepturile romano-catolicilor sau ale oricărei alte confesiuni care ar putea fi impopulară și prea slabă pentru a se apăra singură.
Dragostea față de libertate este cea care-mi inspiră sufletul − libertatea civică și religioasă a întregii rase umane”5.
Totuși, membrii de la începuturi au fost atacați și alungați mii de kilometri, din New York, în Ohio, în Missouri, unde guvernatorul a dat ordin ca membrii Bisericii „să fie tratați ca dușmani și că trebuie exterminați sau alungați din stat”6. Ei au fugit în Illinois, dar chinul a continuat. O gloată l-a ucis pe profetul Joseph, crezând că uciderea lui avea să distrugă Biserica și să-i împrăștie pe cei care credeau. Dar credincioșii au rămas fermi. Succesorul lui Joseph, Brigham Young, a condus mii de oameni într-un exod forțat, la 2.100 de km (1.300 de mile) spre vest, spre ceea ce este acum statul Utah.7 Strămoșii mei au fost printre acei primi coloniști pionieri.
Din acele zile de persecuție intensă, Biserica Domnului a crescut în mod constant la aproape 17 milioane de membri, cu mai mult de jumătate locuind în afara Statelor Unite.8
În luna aprilie a anului 2020, Biserica noastră a sărbătorit cea de-a 200-a aniversare a restaurării Evangheliei cu o proclamație către lume, pregătită de membrii Primei Președinții și ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Începe astfel: „Noi proclamăm, în mod solemn, că Dumnezeu îi iubește pe copiii Săi din fiecare națiune a lumii”9.
Preaiubitul nostru profet, Russell M. Nelson, a mai afirmat:
„Noi credem în libertate, bunătate și dreptate pentru toți copiii lui Dumnezeu!
Noi suntem, toți, frați și surori, fiecare un copil al unui Tată iubitor din Cer. Fiul Său, Domnul Isus Hristos, ne invită pe toți să venim la El – «negri și albi, sclavi și liberi, bărbați și femei»(2 Nephi 26:33)”10
Să ne gândim împreună la patru moduri în care societatea și persoanele beneficiază de libertatea religioasă.
Primul. Libertatea religioasă cinstește primele două mari porunci, punându-L pe Dumnezeu în centrul vieții noastre. În Matei, citim:
„Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău”11.
„Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți»”12.
Fie că se găsesc într-o capelă, sinagogă, moschee sau colibă cu acoperiș din metal, ucenicii lui Hristos și toți credincioșii care gândesc la fel își pot exprima devotamentul față de Dumnezeu preaslăvindu-L și fiind dornici să slujească copiilor Săi.
Isus Hristos este exemplul perfect de astfel de dragoste și slujire. În timpul slujirii Sale, El a avut grijă de cei săraci13, i-a vindecat pe cei bolnavi14 și pe cei orbi15. El i-a hrănit pe cei flămânzi16, Și-a deschis brațele către copii mici17 și i-a iertat pe cei care I-au greșit, chiar și pe cei care L-au răstignit18.
Scripturile descriu că Isus „umbla din loc în loc, făcea bine”19. La fel trebuie să facem și noi.
Al doilea. Libertatea religioasă încurajează exprimarea credinței, speranței și păcii.
Ca Biserică, ne alăturăm altor religii în protejarea oamenilor de toate credințele și crezurile și a dreptului lor de a vorbi despre convingerile lor. Acest lucru nu înseamnă că le acceptăm crezurile, nici ei pe ale noastre, ci că avem mai multe în comun cu ei decât cu cei care doresc să ne reducă la tăcere.
Recent, am reprezentat Biserica în cadrul Forumului Interconfesional G20 din Italia. Am fost încurajat, chiar întărit, când am întâlnit conducători guvernamentali și religioși din întreaga lume. Mi-am dat seama că rănile și diferențele pot fi rezolvate și chiar vindecate când Îl cinstim pe Dumnezeu, Tatăl nostru, al tuturor, și pe Isus Hristos, Fiul Său. Marele Vindecător al tuturor este Domnul și Salvatorul nostru, Isus Hristos.
S-a întâmplat ceva interesant când îmi încheiam cuvântarea. Cei șapte antevorbitori nu încheiaseră în vreun mod al tradiției credinței lor sau în numele lui Dumnezeu. În timp ce vorbeam, m-am gândit: „Să mulțumesc și să mă așez sau să închei cu «în numele lui Isus Hristos»?”. Mi-am adus aminte cine sunt și am știut că Domnul dorește să-I spun numele pentru a încheia mesajul meu. Așa că am făcut aceasta. Privind în urmă, aceea a fost ocazia mea de a-mi exprima credința; și am avut libertatea religioasă de a-mi depune mărturia despre numele Său sfânt.
Al treilea. Religia îi inspiră pe oameni să-i ajute pe alții.
Când religiei i se oferă locul și libertatea de a înflori, persoanele credincioase realizează fapte de slujire simple și, uneori, eroice. Expresia iudaică din vechime „tikkun olam”, care înseamnă „a repara sau a vindeca lumea”, se reflectă astăzi în eforturile multora. Am încheiat un parteneriat cu Organizații caritabile catolice, cunoscute sub numele de Caritas Internationalis; Islamic Relief (Alinarea Islamică); și alte organizații iudaice, hinduse, budiste, sikh și creștine, cum ar fi Salvation Army (Armata Savării) și National Christian Foundation (Fundația Creștină Națională). Împreună, slujim milioane de oameni aflați la nevoie, cel mai recent ajutându-i pe refugiații de război cu corturi, saci de dormit și provizii de mâncare20 și asigurând vaccinuri, inclusiv pentru poliomielită21 și COVID.22 Lista cu ceea ce se face este lungă, dar la fel sunt și nevoile.
Fără îndoială, intervențiile oamenilor de credință, care lucrează împreună, pot fi considerabile. În același timp, slujirea persoanelor în mod individual este, deseori, nevăzută, dar schimbă vieți în mod discret.
Mă gândesc la exemplul din Luca în care Isus Hristos a ajutat-o pe văduva din Nain. Isus, însoțit de un grup de ucenici, a întâlnit procesiunea de înmormântare a singurului fiu al văduvei. Fără el, ea se confrunta cu ruină emoțională, spirituală și chiar financiară. Isus, văzând chipul ei plin de lacrimi, a spus: „Nu plânge”23. Apoi, El a atins racla în care era dus trupul și procesiunea s-a oprit.
„Tinerelule”, a poruncit El, „«scoală-te, îți spun!»
Mortul a șezut în capul oaselor, și a început să vorbească. [Și] Isus l-a dat înapoi maicii lui”24.
Ridicarea morților este un miracol, dar fiecare faptă de bunătate și grijă față de cineva în dificultate este modul ales prin legământ prin care fiecare dintre noi poate, de asemenea, să „[umble] din loc în loc, [să facă] bine”, știind că „Dumnezeu [este] cu [noi]”25.
Și al patrulea. Libertatea religioasă acționează ca o forță care unifică și aduce împreună pentru modelarea valorilor și moralității.
În Noul Testament, citim despre mulți care s-au îndepărtat de Isus Hristos, cârtind în legătură cu doctrina Sa: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”26.
Acel strigăt încă se aude și astăzi de la cei care caută să scoată religia din discursuri și să-i diminueze influența. Dacă religia nu este acolo pentru a ajuta la modelarea caracterului și la mijlocire în vremurile grele, cine va fi? Cine ne va învăța despre cinste, recunoștință, iertare și răbdare? Cine va da dovadă de caritate, compasiune și bunătate față de cei uitați și asupriți? Cine îi va îmbrățișa pe cei care sunt diferiți, dar, totuși, merită aceasta ca toți copiii lui Dumnezeu? Cine își va deschide brațele față de cei nevoiași și nu va căuta nicio răsplată? Cine va prețui mai mult pacea și supunerea față de legi decât tendințele vremii? Cine va răspunde la rugămintea Salvatorului: „Du-te de fă și tu la fel”27?
Noi vom face toate acestea! Da, dragi frați și surori, noi vom face toate acestea.
Vă invit să susțineți cauza libertății religioase. Este o exprimare a principiului libertății de a alege date de Dumnezeu.
Libertatea religioasă aduce echilibru filosofiilor care concurează. Binele religiei, amploarea ei și faptele zilnice de dragoste pe care le inspiră religia se înmulțesc numai atunci când protejăm libertatea de a ne exprima și acționa potrivit crezurilor de bază.
Depun mărturie că Russell M. Nelson este profetul în viață al lui Dumnezeu. Depun mărturie că Isus Hristos conduce și îndrumă această Biserică. El a ispășit pentru păcatele noastre, a fost răstignit pe cruce și a înviat în a treia zi.28 Datorită Lui, noi putem trăi din nou pentru toată eternitatea; iar cei care doresc aceasta pot fi alături de Tatăl nostru din Cer. Proclam acest adevăr întregii lumi. Sunt recunoscător pentru libertatea de a face aceasta. În numele lui Isus Hristos, amin.