O structură pentru revelația personală
Trebuie să înțelegem pe baza cărei structuri acționează Duhul Sfânt. Când acționăm pe baza unei structuri, Duhul Sfânt poate oferi din plin cunoștințe uimitoare.
Ca pe mulți dintre dumneavoastră, vârstnicul Dieter F. Uchtdorf m-a influențat foarte mult de-a lungul anilor. Aceasta explică, cel puțin parțial, ce urmează să spun.1 Așadar, îi cer scuze.
Piloții de avion bine pregătiți zboară în limitele capacității aeronavei lor și respectă îndrumările controlorilor de trafic aerian cu privire la folosirea pistelor și a culoarelor de zbor. Simplu spus, piloții funcționează pe baza unei structuri. Oricât de sclipitori sau talentați ar fi, numai zburând în limitele acestei structuri, pot piloții să dezlănțuie în siguranță potențialul enorm al unui avion pentru a îndeplini obiectivele sale miraculoase.
În mod asemănător, noi primim revelație personală pe baza unei structuri. După botez, ni se oferă un dar maiestuos, totuși practic, darul Duhului Sfânt.2 Pe măsură ce ne străduim să rămânem pe cărarea legămintelor3, „Duhul Sfânt [este Cel Care ne] va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le [facem]”4. Când suntem nesiguri sau neliniștiți, Îi putem cere ajutorul lui Dumnezeu.5 Promisiunea Salvatorului nu putea fi mai clară: „Cereți, și vi se va da… căci oricine cere, capătă”6. Cu ajutorul Duhului Sfânt, putem transforma natura noastră divină în destinul nostru etern.7
Promisiunea revelației personale prin intermediul Duhului Sfânt este impresionantă, asemănându-se mult cu un avion în timpul zborului. Și, asemenea piloților de avioane, trebuie să înțelegem pe baza cărei structuri acționează Duhul Sfânt pentru a oferi revelație personală. Când acționăm pe baza unei structuri, Duhul Sfânt poate oferi din plin cunoștințe, îndrumare și alinare uimitoare. În afara acelei structuri, indiferent de strălucirea sau talentul nostru, putem fi înșelați, ne putem prăbuși și putem arde.
Scripturile formează primul element al acestei structuri pentru revelație personală.8 Ospătarea din cuvintele lui Hristos, așa cum se găsesc în scripturi, stimulează revelația personală. Vârstnicul Robert D. Hales a spus: „Atunci când dorim să vorbim cu Dumnezeu, ne rugăm. Și, când dorim ca El să ne vorbească, cercetăm scripturile”9.
Scripturile ne învață, de asemenea, cum să primim revelație personală.10 Și, noi cerem ceea ce este drept și bun11 și nu ceea ce este contrar voii lui Dumnezeu.12 Nu „cerem rău”, având motive nepotrivite de a ne promova propriile obiective sau de a ne îndeplini propria plăcere.13 Mai presus de toate, trebuie să-L întrebăm pe Tatăl Ceresc, în numele lui Isus Hristos14, crezând că vom primi.15
Al doilea element al structurii este acela că primim revelație personală numai pentru noi și sfera noastră de responsabilitate și nu pentru alții. Cu alte cuvinte, noi decolăm și aterizăm pe pista stabilită pentru noi. Importanța pistelor bine definite a fost învățată la începutul istoriei restaurării. Hiram Page, unul dintre cei opt martori ai Cărții lui Mormon, a pretins că primea revelații pentru întreaga Biserică. Mai mulți membri au fost înșelați și influențați în mod greșit.
Drept răspuns, Domnul a revelat că „nimeni altul nu va fi numit să primească porunci și revelații în această Biserică cu excepția slujitorului Meu, Joseph Smith… până când Eu voi numi… pe altul în locul lui”16. Doctrina, poruncile și revelațiile pentru Biserică sunt prerogativa profetului în viață, care le primește de la Domnul Isus Hristos.17 Aceasta este pista profetului.
Cu ani în urmă, am primit un apel telefonic de la o persoană care fusese arestată pentru violarea proprietății. El mi-a spus că îi fusese revelat că era îngropată o scriptură suplimentară sub parterul unei clădiri în care încercase să intre. El a susținut că, odată ce va obține scriptura suplimentară, știa că va primi darul traducerii, va scoate la lumină o nouă scriptură și va modela doctrina și îndrumarea Bisericii. I-am spus că greșea și el m-a implorat să mă rog în legătură cu aceasta. I-am spus că nu voi face acest lucru. El a devenit abuziv verbal și a încheiat apelul telefonic.18
Nu a trebuit să mă rog în legătură cu această rugăminte dintr-un motiv simplu, dar profund: doar profetul primește revelație pentru Biserică. Ar fi „contrar ordinii lui Dumnezeu”19 ca alții să primească o astfel de revelație, care aparține pistei profetului.
Revelația personală aparține, de drept, persoanelor respective. Puteți primi revelație, de exemplu, despre unde să locuiți, ce cale să urmați în carieră sau cu cine să vă căsătoriți.20 Conducătorii Bisericii pot preda doctrină și împărtăși sfaturi inspirate, dar responsabilitatea pentru aceste hotărâri vă revine dumneavoastră. Dumneavoastră trebuie să primiți acea revelație; aceea este pista dumneavoastră.
Al treilea element al structurii este că revelația personală va fi în armonie cu poruncile lui Dumnezeu și legămintele pe care le-am făcut cu El. Gândiți-vă la o rugăciune care sună cam așa: „Tată Ceresc, adunările Bisericii sunt plictisitoare. Pot să Te preaslăvesc în ziua de sabat pe munte sau pe plajă? Pot să nu merg la Biserică și să nu iau din împărtășanie, dar să am, totuși, binecuvântările promise asociate ținerii zilei de sabat sfinte?21. Drept răspuns la o astfel de rugăciune, putem anticipa răspunsul lui Dumnezeu: „Copilul meu, am revelat deja voința Mea cu privire la ziua de sabat”.
Când cerem revelație despre ceva despre care Dumnezeu ne-a dat deja îndrumare clară, ne expunem riscului de a ne interpreta greșit sentimentele și a auzi ce dorim să auzim. Odată, un bărbat mi-a povestit despre încercările sale de a stabiliza situația financiară a familiei sale. El a avut ideea de a delapida fonduri ca soluție, s-a rugat în legătură cu aceasta și a simțit că primise o revelație afirmativă pentru a face aceasta. Știam că fusese înșelat pentru că a căutat revelație contrară unei porunci a lui Dumnezeu. Profetul Joseph Smith a avertizat: „Nimic nu provoacă o rană mai mare copiilor oamenilor decât faptul de a fi sub influența unui spirit fals, când cred că au Spiritul lui Dumnezeu”22.
Unii ar putea sublinia că Nefi a încălcat o poruncă când l-a ucis pe Laban. Totuși, această excepție nu anulează regula – regula conform căreia revelația personală va fi în armonie cu poruncile lui Dumnezeu. Nicio explicație simplă a acestei întâmplări nu este total satisfăcătoare, dar permiteți-mi să subliniez câteva aspecte. Această întâmplare nu a început cu Nefi întrebând dacă putea să-l ucidă pe Laban. Nu era ceva ce voia să facă. Uciderea lui Laban nu era în folosul personal al lui Nefi, ci pentru a oferi scripturi unei viitoare națiuni și unui popor de legământ. Și Nefi era sigur că era revelație – de fapt, în acest caz, era o poruncă de la Dumnezeu.23
Al patrulea element al structurii este acela de a recunoaște ceea ce Dumnezeu v-a revelat deja personal, în timp ce sunteți deschiși la alte revelații de la El. Dacă Dumnezeu a răspuns la o întrebare și circumstanțele nu s-au schimbat, de ce ne-am aștepta ca răspunsul să fie diferit? Joseph Smith s-a poticnit în acest scenariu problematic în anul 1828. Prima parte a Cărții lui Mormon fusese tradusă când Martin Harris, un binefăcător și copist de la începuturi, i-a cerut lui Joseph permisiunea de a lua paginile traduse și de a le arăta soției sale. Nesigur ce să facă, Joseph s-a rugat pentru îndrumare. Domnul i-a spus să nu-l lase pe Martin să ia paginile.
Martin i-a cerut lui Joseph să-L întrebe din nou pe Dumnezeu. Joseph a făcut acest lucru și răspunsul a fost, nu în mod surprinzător, același. Dar Martin l-a implorat pe Joseph să întrebe a treia oară și Joseph a făcut aceasta. De data aceasta, Dumnezeu nu a spus nu. În schimb, a fost ca și cum Dumnezeu ar fi spus: „Joseph, știi ce cred în legătură cu acest lucru, dar ai libertatea de a alege”. Simțindu-se eliberat de constrângere, Joseph a hotărât să-i permită lui Martin să ia 116 pagini ale manuscrisului și să le arate câtorva membri ai familiei. Paginile traduse au fost pierdute și nu au mai fost recuperate niciodată. Domnul l-a mustrat aspru pe Joseph.24
Joseph a învățat, așa cum ne-a învățat profetul Iacov din Cartea lui Mormon: „Nu căutați să-L sfătuiți pe Domnul, ci luați sfat din mâna Sa. Căci… El sfătuiește în înțelepciune”25. Iacov ne-a avertizat că lucruri nefericite se întâmplă atunci când cerem lucruri pe care nu trebuie să le cerem. El a prezis că oamenii din Ierusalim aveau să caute „lucruri pe care ei nu le [puteau] înțelege”, să se uite „dincolo de limite” și să-L treacă cu vederea întru totul pe Salvatorul lumii.26 S-au poticnit pentru că au cerut lucruri pe care nu au dorit și nu au putut să le înțeleagă.
Dacă noi am primit revelație personală pentru situația în care ne aflăm și circumstanțele nu s-au schimbat, Dumnezeu ne-a răspuns deja la întrebare.27 De exemplu, uneori ne rugăm în mod repetat să primim certitudinea că am fost iertați. Dacă ne-am pocăit, am simțit mare bucurie și am avut conștiința împăcată, și am primit iertarea păcatelor noastre, nu trebuie să ne rugăm din nou, ci putem avea încredere în răspunsul pe care Dumnezeu l-a dat deja.28
Tot așa cum ne încredem în răspunsurile primite anterior de la Dumnezeu, trebuie să fim deschiși pentru a primi mai multă revelație personală. La urma urmei, puține dintre destinațiile vieții sunt atinse printr-un zbor fără oprire. Trebuie să recunoaștem că revelația personală poate fi primită „rând după rând și precept după precept”29, că îndrumarea revelată poate fi și este adesea primită treptat30.
Elementele structurii pentru revelația personală se suprapun și se întăresc reciproc. Dar, în cadrul acestei structuri, Duhul Sfânt poate și va revela tot ce trebuie pentru a ne lansa și menține pe cărarea legămintelor. Astfel, putem fi binecuvântați de puterea lui Isus Hristos pentru a deveni ceea ce Tatăl Ceresc dorește ca noi să fim. Vă invit să aveți încrederea de a cere revelație personală pentru dumneavoastră, înțelegând ce a revelat Dumnezeu, în acord cu scripturile și poruncile pe care El le-a dat prin profeții Săi desemnați și pentru scopul dumneavoastră și potrivit libertății dumneavoastră de a alege. Știu că Duhul Sfânt poate și vă va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le faceți.31 În numele lui Isus Hristos, amin.