Moștenire a încurajării
Vă încurajez să continuați să vă străduiți să vă pregătiți pentru a vă întoarce la Tatăl Ceresc și la Isus Hristos.
Dragii mei frați și dragile mele surori, sunt recunoscător că ne-am adunat împreună pentru această conferință generală a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Noi am simțit credința și dragostea dumneavoastră, oriunde vă aflați. Am fost edificați de învățăturile inspirate, mărturiile puternice și muzica magnifică.
Vă încurajez să continuați să vă străduiți să vă pregătiți pentru a vă întoarce la Tatăl Ceresc și la Isus Hristos. Oriunde vă aflați pe cărarea legămintelor, vă veți confrunta cu lupta împotriva încercărilor fizice ale vieții muritoare sau cu opoziția lui Satana.
Când mă plângeam de cât de greu era ceva, mama îmi spunea: „O, Hal, desigur că este greu. Așa trebuie să fie. Viața este o încercare”.
Ea a putut să spună acest lucru cu calm, chiar cu zâmbetul pe buze, deoarece ea știa două lucruri. Indiferent de luptă, ceea ce conta cel mai mult era să ajungă acasă pentru a fi alături de Tatăl ei Ceresc. Și ea știa că putea să facă acest lucru prin credință în Salvatorul ei.
Ea simțea că El era aproape de ea. În acele zile în care știa că era pe moarte, ea mi-a vorbit despre Salvator în timp ce stătea culcată în dormitorul ei. Lângă patul ei, era o ușă către o altă cameră. Ea a zâmbit și s-a uitat la ușă în timp ce vorbea, cu calm, despre faptul că avea să Îl vadă în curând. Încă îmi amintesc cum mă uitam la ușă și îmi imaginam camera din spatele ei.
Ea este acum în lumea spiritelor. A putut să-și mențină privirea asupra premiului pe care l-a dorit de-a lungul anilor de încercări fizice și personale.
Această moștenire a încurajării pe care ea ne-a lăsat-o este cel mai bine descrisă în Moroni 7, unde Mormon îi încurajează pe fiul său Moroni și pe poporul său. Este o moștenire a încurajării pentru urmași așa cum mama mea a lăsat una pentru membrii familiei ei. Mormon a lăsat această moștenire a încurajării tuturor celor care sunt hotărâți să se pregătească de-a lungul tuturor încercărilor lor din viața muritoare, pentru viața eternă.
În primele versete din Moroni 7, Mormon începe cu o mărturie despre Isus Hristos, despre îngeri și despre Spiritul lui Hristos, care ne permite să deosebim binele de rău și, astfel, să putem alege ce este drept.
El Îl pune pe primul loc pe Isus Hristos, așa cum fac toți cei care reușesc să ofere încurajări celor care se străduiesc să urce mai departe pe cărarea către căminul lor ceresc.
„Căci niciun om nu poate fi salvat, potrivit cuvintelor lui Hristos, dacă ei nu vor avea credință în numele Lui; de aceea, dacă aceste lucruri au încetat, atunci a încetat și credința; și îngrozitoare este starea omului, căci ei sunt ca și cum nicio mântuire nu s-ar fi înfăptuit.
Dar iată, frații mei preaiubiți, eu cred lucruri mai bune despre voi, căci eu cred că voi aveți credință în Hristos datorită blândeții voastre; căci dacă voi nu aveți credință în El, atunci voi nu sunteți demni de a fi numărați printre oamenii Bisericii Lui.”1
Mormon a văzut blândețea ca fiind dovada tăriei credinței lor. El a văzut că ei se simțeau dependenți de Salvator. El i-a încurajat observând acea credință. Mormon a continuat să-i încurajeze ajutându-i să vadă că credința și blândețea lor aveau să le clădească încredințarea și încrederea că aveau să aibă succes în lupta lor:
„Și iarăși, frații mei preaiubiți, eu aș dori să vorbesc către voi despre nădejde. Cum se poate ca voi să aveți credință dacă nu aveți nădejde?
Și ce este aceea pentru care voi aveți nădejde? Iată, vă spun eu vouă că voi trebuie să aveți nădejde prin ispășirea lui Hristos și prin puterea învierii Lui ca să fiți înălțați la viață veșnică și aceasta datorită credinței voastre în El în acord cu făgăduința.
De aceea, dacă un om are credință, el trebuie să aibă nădejde, căci fără credință nicio nădejde nu poate să fie.
Și iarăși, iată vă spun eu vouă că nimeni nu poate să aibă credință și nădejde dacă nu are blândețe și inima smerită”2.
Apoi, Mormon îi încurajează depunând mărturie că ei sunt pe cale de a primi darul de a avea inima plină de dragostea pură a lui Hristos. El le arată cum lucrează împreună credința în Isus Hristos, blândețea, umilința, Duhul Sfânt și speranța fermă de a primi viață eternă. Îi încurajează astfel:
„Niciunul nu este primit înaintea lui Dumnezeu în afară de cel blând și cu inima smerită; și dacă un om este blând și cu inima smerită și mărturisește prin puterea Duhului Sfânt că Isus este Hristosul, atunci el trebuie să aibă caritate; căci dacă el nu are caritate, atunci el este un nimic; de aceea el trebuie să aibă caritate”3.
Privind în urmă, văd acum modul în care darul carității – dragostea pură a lui Hristos – a întărit-o, a îndrumat-o, a susținut-o și a schimbat-o pe mama mea în lupta ei pe drumul către casă.
„Iar caritatea suferă îndelung și este binevoitoare și nu invidiază și nu este îngâmfată și nu caută nimic pentru sine, nu este provocată cu ușurință, nu se gândește la rău și nu se bucură în nedreptate, ci se bucură în adevăr, suportă toate lucrurile, crede toate lucrurile, nădăjduiește toate lucrurile, rabdă toate lucrurile.
De aceea, frații mei preaiubiți, dacă nu aveți caritate, atunci voi sunteți de nimic, căci caritatea niciodată nu piere. De aceea, lipește-te de caritate care este cea mai mare dintre toate, căci toate lucrurile trebuie să piară –
Dar caritatea este dragostea pură a lui Hristos și ea rabdă în vecii vecilor; și acela care este găsit că o are în ziua din urmă bine va fi de el.
De aceea, frații mei preaiubiți, rugați-vă la Tatăl cu toată puterea inimii, pentru ca voi să fiți plini de dragostea Lui pe care El a dăruit-o tuturor acelora care Îl urmează cu adevărat pe Fiul Său, Isus Hristos; pentru ca voi să deveniți fiii lui Dumnezeu; pentru ca atunci când El va veni, noi să fim la fel ca El, căci noi Îl vom vedea pe El așa cum El este; pentru ca noi să putem să avem această nădejde; pentru ca noi să fim purificați tot așa cum El este pur.”4
Sunt recunoscător pentru încurajările din exemplul și învățăturile lui Mormon. De asemenea, am fost binecuvântat de moștenirea mamei mele. Profeții de la Adam până în prezent, prin învățături și exemplu, m-au întărit.
Din respect față de cei pe care îi cunosc personal și față de familiile lor, am ales să nu caut să aflu detaliile despre încercările lor sau să vorbesc despre minunatele lor daruri în mod public. Totuși, ceea ce am văzut m-a încurajat și m-a schimbat în bine.
Cu riscul de a-i încălca intimitatea, voi vorbi puțin despre încurajările oferite de soția mea. Fac acest lucru cu grijă. Ea este o persoană discretă, care nu caută și nici nu dorește laude.
Suntem căsătoriți de 60 de ani. Acestei experiențe se datorează faptul că eu înțeleg acum sensul acestor expresii scripturale: credință, speranță, blândețe, a îndura, a nu căuta nimic pentru sine, a te bucura în adevăr, a nu te gândi la rău și, mai presus de toate, caritate.5 Îi încalc intimitatea pentru a putea depune mărturie că oamenii pot include în viața lor zilnică toate aceste idealuri minunate în timp ce progresează pe măsură ce au parte de loviturile vieții.
Milioane dintre dumneavoastră care ascultați cunoașteți astfel de oameni. Mulți dintre dumneavoastră sunteți astfel de persoane. Cu toții avem nevoie de exemple care ne încurajează și de prieteni iubitori.
Când stați cu cineva în calitate de soră care păstorește sau frate care păstorește, atunci Îl reprezentați pe Domnul. Gândiți-vă la ce ar face sau ar spune El. El i-ar invita să vină la El. El i-ar încuraja. El ar observa și ar lăuda începutul schimbărilor pe care ei vor trebui să le facă. Și El ar fi exemplul perfect pe care ei să-l emuleze.
Nimeni nu poate face acest lucru pe deplin încă, dar, urmărind această conferință, puteți ști că vă aflați pe drumul cel bun. Salvatorul vă cunoaște încercările în detaliu. El vă cunoaște potențialul de a crește în credință, speranță și caritate.
Poruncile și legămintele pe care El vi le oferă nu sunt teste pentru a vă controla. Ele sunt un dar pentru a vă ridica în vederea primirii tuturor darurilor lui Dumnezeu și întoarcerii acasă la Tatăl dumneavoastră Ceresc și la Domnul, care vă iubesc.
Isus Hristos a plătit prețul pentru păcatele noastre. Vom putea cere această binecuvântare de a primi viață eternă dacă vom avea suficientă credință în El pentru a ne pocăi și a deveni ca un copil, puri și pregătiți să primim cel mai măreț dintre toate darurile lui Dumnezeu.
Mă rog ca dumneavoastră să acceptați invitația Sa și că o veți oferi și altor copii ai Tatălui nostru Ceresc.
Mă rog pentru misionarii noștri din întreaga lume. Fie ca ei să fie inspirați să încurajeze fiecare persoană să dorească să primească și să creadă că invitația este de la Isus Hristos, oferită prin slujitorii Săi care au luat asupra lor numele Său!
Depun mărturie că El trăiește și conduce Biserica Sa. Eu sunt martorul Său. Președintele Russell M. Nelson este profetul în viață al lui Dumnezeu pentru tot pământul. Știu că acest lucru este adevărat. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.