Modele de ucenicie
Faptul de a învăța despre Hristos și despre căile Sale ne face să-L cunoaștem și să-L iubim.
Model de credință
În această dimineață, cei doi copii și cei trei nepoți ai noștri din America de Nord și aproximativ jumătate de lume au văzut strălucirea soarelui răsărind maiestuos în est. Ceilalți trei copii și șapte nepoți ai noștri din Africa și cealaltă jumătate a lumii au văzut întunericul coborând treptat asupra lor în timp ce soarele se scufunda la orizont, în vest.
Această constanță atemporală a începutului zilei și nopții ne aduce zilnic aminte de realitățile care guvernează viața noastră, pe care nu le putem schimba. Când respectăm și aliniem ceea ce facem la aceste realități eterne, avem parte de pace și armonie interioare. Când nu facem aceasta, suntem neliniștiți și lucrurile nu merg așa cum ne așteptăm.
Ziua și noaptea sunt un exemplu de model pe care Dumnezeu l-a oferit tuturor celor care au trăit vreodată pe pământ, de lucruri așa cum sunt ele într-adevăr. Este un adevăr absolut al existenței noastre umane pe care nu putem să-l negociem în funcție de propriile noastre dorințe și să scăpăm cu bine. Îmi aduc aminte de acest lucru de fiecare dată când zbor din Africa pentru a veni la conferința generală și îmi dau în urmă cu 10 ore, într-o singură zi, ceasul biologic.
De fiecare dată când facem efortul să observăm, vedem că Tatăl Ceresc ne-a oferit suficiente mărturii despre adevărul care ne guvernează viața, astfel încât să-L cunoaștem și să avem parte de binecuvântări de pace și bucurie.
Prin profetul Joseph Smith, Spiritul Domnului afirmă: „Și din nou, vă voi da un model în toate lucrurile, pentru ca să nu fiți înșelați; pentru că Satana este liber pe pământ și umblă să înșele națiunile”1.
Corihor, antihristul, a căzut într-o astfel de înșelăciune, necrezând în existența lui Dumnezeu și în venirea lui Hristos. Profetul Alma i-a depus mărturie: „Toate lucrurile arată că este un Dumnezeu; da, chiar și pământul și toate lucrurile care sunt pe fața lui, da, și mișcarea lui, da, și, de asemenea, toate planetele care se mișcă în felul lor regulat mărturisesc că este un Creator Suprem”2.
Când Corihor a insistat să-i fie dat un semn înainte de a crede, Alma l-a făcut să fie mut. Umilit de nenorocirea sa, Corihor a mărturisit de bunăvoie că a fost înșelat de diavol.
Noi nu trebuie să fim înșelați. Miracolul existenței formelor de viață inteligente se desfășoară în mod constant înaintea noastră. Și, o scurtă privire și cugetare asupra minunilor cerului înveșmântat cu nenumărate stele și galaxii, îndeamnă sufletul celui cu inima plină de credință să proclame: „Doamne… Măreț Tu ești!”3.
Da, Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, trăiește și ni Se face cunoscut tot timpul în multe moduri.
Model de umilință
Dar, pentru a-L recunoaște pe Dumnezeu, a crede și a continua în El, inima noastră trebuie să fie receptivă la Spiritul adevărului. Alma ne-a învățat că umilința precedă credința.4 Mormon a adăugat că este imposibil pentru oricine care nu este „blând și cu inima smerită” să aibă credință și speranță și să primească Spiritul lui Dumnezeu.5 Regele Beniamin a declarat că oricine pune pe primul loc gloria lumii este „un dușman al lui Dumnezeu”6.
Acceptând să fie botezat pentru a îndeplini toată dreptatea, chiar dacă El era neprihănit și sfânt, Isus Hristos a demonstrat că umilința înaintea lui Dumnezeu este o însușire fundamentală a ucenicilor Săi.7
Toții ucenicii noi trebuie să dea dovadă de umilință înaintea lui Dumnezeu prin rânduiala botezului. Astfel „toți cei care se umilesc înaintea lui Dumnezeu, și doresc să fie botezați, și vin cu inima frântă și cu spiritul smerit… vor fi primiți prin botez în Biserica Lui”8.
Umilința înclină inima ucenicului către pocăință și supunere. Spiritul lui Dumnezeu poate, apoi, să ducă adevărul în acea inimă și acesta să fie acceptat.9
Lipsa de umilință este cea care contribuie cel mai mult la îndeplinirea profeției apostolului Pavel în aceste zile din urmă:
„Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie,
fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine”10.
Invitația Salvatorului de a învăța de la El este o invitație de a ne îndepărta de ademenirile lumești și de a deveni așa cum este El – blânzi și smeriți cu inima, umili. Atunci vom putea să luăm jugul Său și să descoperim că este ușor, că ucenicia nu este o povară, ci o bucurie, așa cum președintele Russell M. Nelson ne-a învățat de multe ori atât de elocvent.
Modelul dragostei
Faptul de a învăța despre Hristos și despre căile Sale ne face să-L cunoaștem și să-L iubim.
El ne-a arătat prin exemplu că având o atitudine de umilință, este într-adevăr posibil să-L cunoaștem și să-L iubim pe Dumnezeu Tatăl cu toată ființa noastră și să-i iubim pe alții ca pe noi înșine, fără nicio reținere. Slujirea Sa pe pământ, în timpul căreia Și-a pus atât voința, cât și trupul pe altar, a fost un model de punere în practică a acestor principii pe care este bazată Evanghelia Sa. Ambele principii ne obligă să ne concentrăm asupra altor persoane în loc să ne concentrăm asupra noastră și ne învață cum să relaționăm cu alții, nu cum să căutăm satisfacție personală sau glorie.
Ironia miraculoasă a acestui lucru este că, atunci când depunem cele mai bune eforturi pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pentru a-i iubi pe alții, ne putem descoperi propria valoare divină adevărată, în calitate de fii și fiice ai lui Dumnezeu, cu pacea și bucuria depline pe care această experiență o aduce cu sine.
Noi devenim una cu Dumnezeu și unul cu altul prin dragoste și slujire. Atunci putem primi mărturia Duhului Sfânt despre acea dragoste pură, fructul despre care Lehi spune că este „mai dulce decât orice [gustase el] vreodată”11.
Coroana pe care a primit-o Hristos oferind și îndeplinind tot ce stătea în puterea Sa pentru a stabili un model de dragoste față de Tatăl și dragoste față de noi a constat în faptul că a primit toată puterea, chiar tot ce are Tatăl, și anume exaltarea12.
Ocazia noastră de a cultiva, în sufletul nostru, o dragoste trainică față de Dumnezeu și față de aproapele nostru începe acasă, odată cu obiceiurile sfinte de a intra zilnic în legătură cu Tatăl prin rugăciune personală și ca familie în numele Singurului Său Fiu Născut, de a învăța împreună despre Ei prin studiu din scripturi individual și ca familie, de a ține ziua de sabat împreună și de a deține fiecare o recomandare pentru templu valabilă pentru a o folosi împreună cât de des putem.
Pe măsură ce noi, fiecare în parte, ne dezvoltăm cunoașterea despre Tatăl și Fiul și dragostea față de Ei, ne dezvoltăm aprecierea și dragostea unul pentru altul. Capacitatea noastră de a iubi și de a le sluji altora din afara căminului nostru este mult îmbunătățită.
Acțiunile noastre de acasă sunt adevăratul creuzet al uceniciei de durată și al celei pline de bucurie. Cele mai plăcute binecuvântări ale Evangheliei restaurate de care soția mea, Gladys, și cu mine ne-am bucurat în familia noastră au venit prin faptul de a învăța să-L cunoaștem și să-L onorăm pe Dumnezeu acasă și să împărtășim dragostea Sa urmașilor noștri.
Model de slujire
Dragostea față de Dumnezeu și slujirea unul față de altul cultivate în cămin și slujirea altora din afara căminului dezvoltă, în timp, însușirea carității.
Aceasta corespunde modelului de slujire consacrată în împărăția lui Dumnezeu care ne este oferit de profeții și apostolii în viață ai Domnului. Noi devenim una cu ei.
Atunci, putem să privim, prin ei, spre Domnul „în fiecare gând”, astfel încât să „nu [ne îndoim]”, și să „nu [ne temem]”13.
Asemenea profeților și apostolilor Domnului din zilele noastre, putem merge înainte cu „inima… plină de caritate față de toți oamenii… [cu] virtutea [înfrumusețând], fără încetare, gândurile [noastre]… [și] încrederea [noastră] va crește puternic în prezența lui Dumnezeu; și doctrina preoției va cădea deasupra sufletului [nostru] ca roua din cer”.
Alături de profeții și apostolii în viață ai Domnului, putem și noi să ne alăturăm unui cerc virtuos al credinței întărit de slujire consacrată, în care „Duhul Sfânt [este] tovarășul [nostru] permanent și sceptrul [nostru] un sceptru neschimbat al dreptății și al adevărului; și stăpânirea [noastră] va fi o stăpânire nepieritoare și, fără mijloace de constrângere, va curge spre [noi] în vecii vecilor”14. Căci aceasta este promisiunea planului Tatălui. În numele lui Isus Hristos, amin.