Mijloace de răspândire a păcii Domnului
Fără să ne dăm seama, am alunecat noi, cei care am luat asupra noastră numele lui Hristos, pe panta clevetirii, a vorbelor urâte şi a exprimărilor pline de amărăciune?
Am o prietenă care este membra unui grup de discuţii politice difuzat în fiecare săptămână pe posturile de televiziune din Statele Unite. Explicând rolul ei, ea a spus: „Suntem încurajaţi să vorbim înainte de a ne gândi la ceea ce vrem să spunem!“. Părem să trăim într-o eră în care mulţi vorbesc fără să gândească, încurajând reacţii emoţionale şi mai puţin răspunsuri chibzuite. Fie că este pentru o audienţă naţională sau internaţională, în relaţii personale sau în politică, acasă sau în public, vocile devin mult mai zgomotoase şi atunci când insulţi sau când eşti insultat pare mai mult intenţionat şi mai puţin neintenţionat.
Domnul ne-a avertizat de la început şi de-a lungul istoriei că Satana va aţâţa inimile oamenilor în mânie.1 În Cartea lui Mormon, Laman a stabilit un model de cârtire care provoacă mânie, încurajează furia şi îndeamnă la crimă.2 Întâlnim de mai multe ori în Cartea lui Mormon oameni perverşi şi răi provocând furie şi conflicte. Pe vremea Căpitanului Moroni, apostatul Amalichia a instigat „inimile lamaniţilor împotriva oamenilor lui Nefi“.3 Amulon şi preoţii răi ai lui Noe, Nehor, Corihor şi Zoram apostatul (lista cu oamenii nedrepţi continuă pe parcursul Cărţii lui Mormon), au fost cei care au instigat neîncredere, au provocat dispute şi au întărit duşmănia.
Vorbindu-i lui Enoh, Domnul a indicat că atât timpul naşterii Sale, cât şi timpul dinainte de a doua Sa Venire va fi în „zilele răutăţii şi ale răzbunării“.4 Domnul a mai spus că în ultimele zile, mânia va fi revărsată fără amestec pe întreg pământul.5 Mânia este definită ca fiind atât indignarea dreaptă a lui Dumnezeu, cât şi manifestarea violentă a oamenilor. Mânia lui Dumnezeu provine din grija unui Tată iubitor ai cărui copii sunt „fără afecţiune şi ei urăsc pe propriul lor sânge“,6 pe când mânia umană provine din oamenii care sunt „fără de ordine şi fără de milă… iar ei s-au întărit în stricăciunea lor“.7 Mă tem că pământul trece prin ambele mânii şi bănuiesc că mânia divină este în mare parte provocată de cei care îndeamnă inimile oamenilor la răutăţi, clevetiri şi duşmănie.
Primele lucruri pe care le pierdem din cauza mâniei umane sunt adevărul şi înţelegerea. Iacov ne-a sfătuit să fim „grabnic[i] la ascultare, înce[ţi] la vorbire, zăbavnic[i] la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu“.8 După cum a observat Enoh, locul în care se află tronul lui Dumnezeu este un loc al păcii, al dreptăţii şi al adevărului.9 Fie că sunt prieteni falşi şi profesori corupţi, actori de dramă sau comedie, comentatori sau simpli ziarişti la un ziar local, căutători de putere sau bogăţie, feriţi-vă de cei care ne provoacă la o asemenea mânie încât atât calma reflectare, cât şi sentimentele caritabile sunt înăbuşite.
Alma i-a invitat la apele lui Mormon pe cei care doreau să intre într-un legământ cu Dumnezeu de a fi martorii lui Dumnezeu şi să poarte greutăţile unul altuia.10 Ca şi cei care au intrat într-adevăr într-un legământ sacru, noi trebuie să rămânem fideli căii, adevărului şi vieţii care îl definesc pe Isus Hristos.
Fără să ne dăm seama, am alunecat noi, cei care am luat asupra noastră numele lui Hristos, pe panta clevetirii, a vorbelor urâte şi a exprimărilor pline de amărăciune? Au devenit diferenţele personale, din afaceri sau politică, un mod de a face ca oamenii care au opinii diferite să pară răi? Ne facem timp să înţelegem situaţiile aparent diferite ale altora şi să căutăm unde este posibil, să găsim ceva în comun?
Îmi aduc aminte că atunci când am absolvit facultatea am scris un articol critic la adresa unui important filozof politician. Era clar că nu eram de acord cu el. Profesoara mea mi-a spus că lucrarea mea era bună, dar nu suficient de bună. Înainte de a te grăbi să critici, mi-a spus ea, mai întâi trebuie să prezinţi dovada cea mai bună împotriva celui căruia te opui, una pe care însuşi filozoful ar accepta-o. Am refăcut lucrarea. Încă mai aveam diferenţe importante faţă de ideile filozofului, dar l-am înţeles mai bine şi am văzut atât puterea şi virtutea, cât şi limitările convingerilor sale. Am învăţat o lecţie pe care am aplicat-o de-a lungul vieţii mele.
Generalul Andrew Jackson, în timp ce se deplasa de-a lungul frontului de luptă în timpul bătăliei de la New Orleans a spus oamenilor săi: „Domnilor, lăsa-ţi armele mai jos!“ Cred că mulţi dintre noi ar trebui să lăsăm „armele“ mai jos. Pe de altă parte trebuie să înălţăm nivelul decenţei în discursurile noastre personale şi publice. Ar trebui să evităm să ne batem joc sau să deformăm situaţiile sau principiile altora, sau să criticăm pe nedrept motivele şi caracterul acestora. Aşa cum ne-a sfătuit Domnul, trebuie să-i sprijinim pe bărbaţii şi femeile care sunt cinstiţi, buni şi înţelepţi, oriunde s-ar afla ei şi să recunoaştem că aceia care sunt „împiedicaţi să găsească adevărul [Evangheliei] pentru că nu ştiu unde să-l găsească sunt ,printre toate sectele, grupurile şi confesiunile’“.11 Vom ascunde noi acea lumină pentru că am pătruns într-o cultură obişnuită să clevetească şi să jignească?
Uneori este prea uşor să luăm în râs şi să-i criticăm pe cei care au păreri diferite. Distrugem sau înjosim principiile altora în aşa măsură încât îi facem pe alţii sau ideile lor să fie sfidate. Este o unealtă de bază a celor care ocupă clădirea mare şi spaţioasă care i-a apărut tatălui Lehi într-o viziune.12 Iuda, fratele lui Hristos, a avertizat că „în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii care nu au Duhul“.13
Strâns legat de batjocură este spiritul de cinism. Cinicii sunt hotărâţi să-i găsească şi să-i prindă pe alţii cu o vină. Implicit sau explicit ei afişează o atitudine dispreţuitoare faţă de sinceritate şi dreptate. Isaia a vorbit despre cei care „pândeau nelegiuirea“ şi „osândeau pe alţii la judecată [şi] întindeau curse cui îi înfruntau pe poarta cetăţii şi năpăstuiau fără temei pe cel vinovat“.14 Referitor la aceasta, Domnul ne-a sfătuit în zilele din urmă spunând: „Încetaţi să vă criticaţi unul pe altul“ şi „mai presus de toate lucrurile îmbrăcaţi-vă cu legătura carităţii, care legătură este legătura perfecţiunii şi a păcii“.15
Preşedintele George Albert Smith a remarcat: „Nu există nimic în lume mai dăunător sau mai periculos pentru specia umană ca ura, prejudecata, suspiciunea şi atitudinea lipsită de bunăvoinţă pe care unii oameni o au faţă de semenii lor“.16 În materie de viaţă politică, el ne-a avertizat : „De fiecare dată când opiniile dumneavoastră politice vă fac să vorbiţi într-un mod neplăcut despre fraţii dumneavoastră, trebuie să ştiţi că vă aflaţi pe un teren periculos care vă poate conduce spre păcat“.17 Vorbind despre măreaţa misiune a împărăţiei din zilele din urmă, el ne-a sfătuit: „noi nu aparţinem unei biserici militante. Aceasta este o Biserică ce oferă pace lumii. Nu este datoria noastră să mergem în lume să găsim vină în alţii, nici să-i criticăm pe oameni din cauză că nu înţeleg. Dar este privilegiul nostru ca în bunătate şi dragoste să mergem printre ei şi să împărtăşim cu ei adevărul pe care Domnul l-a revelat în aceste zile din urmă“.18
Domnul ne-a păstrat pentru o misiune specială. Aşa cum i-a spus lui Enoh din vechime, ziua în care noi trăim va fi întunecată, dar, de asemenea, va fi o vreme când dreptatea va coborî din cer, şi adevărul va fi scos la lumină din pământ, pentru a depune încă o dată mărturie despre Hristos şi misiunea Sa ispăşitoare. Ca un torent de apă, mesajul va mătura pământul, şi aleşii lui Dumnezeu vor fi adunaţi din cele patru colţuri ale lumii.19 Oriunde trăim în lume, am fost învăţaţi să fim mijloace de răspândire a păcii Domnului. Aşa cum a spus Petru, noi am fost cei pe care Dumnezeu i-a ales să vestească triumful Celui care „v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; Pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu“.20 Nu ne putem lăsa prinşi într-o lume care tinde să jignească. Ci, aşa cum Domnul i-a revelat lui Pavel şi Mormon, noi nu trebuie nici să invidiem, nici să ne îngâmfăm. Nu suntem provocaţi cu uşurinţă şi nu ne purtăm necorespunzător. Nu ne bucurăm în nedreptate ci ne bucurăm în adevăr. Cu siguranţă aceasta este dragostea pură a lui Hristos pe care o reprezentăm.21
Într-o lume plină de răutate, profetul din zilele noastre, preşedintele Gordon B. Hinckley, ne-a sfătuit: „Acum, putem să facem multe lucruri şi trebuie să le facem în aceste vremuri periculoase. Putem să ne exprimăm opiniile despre diferitele aspecte ale situaţiei, aşa cum o vedem noi, dar să nu luăm niciodată parte prin cuvinte sau fapte la activităţi ilegale împotriva fraţilor şi surorilor noastre din diferite naţiuni. Diferenţele politice nu justifică niciodată ura sau reaua voinţă. Sper ca poporul Domnului să cadă la pace în vremurile tulburi, indiferent de responsabilităţile pe care le are faţă de guvernele sau partidele lui diferite“.22
Ca adevăraţi martori ai lui Hristos din zilele din urmă, să nu ne lăsăm să cădem în întuneric astfel încât, aşa cum a spus Petru să „[umblăm] cu ochii închişi“, ci să fim roditori în mărturia noastră despre Hristos şi Evanghelia Sa restaurată, în gând, în vorbă şi faptă.23 Isus este calea, adevărul şi viaţa. Joseph Smith, marele profet al Restaurării, a fost instrumentul prin care am fost formaţi ca oameni, fiind conduşi astăzi de un profet al lui Dumnezeu, Preşedintele Gordon B. Hinckley. Să ne reînnoim zilnic în inima noastră dragostea pură a lui Hristos şi să învingem cu ajutorul Stăpânului nostru întunericul din lume.
În numele lui Isus Hristos, amin.