Să acţionăm pentru noi înşine: darul şi binecuvântările libertăţii de a alege

Elder Robert D. Hales

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Libertatea de a alege, folosită în dreptate, permite luminii să distrugă întunericul şi ne dă posibilitatea să trăim în bucurie şi fericire.

Sunt recunoscător pentru mărturia profetului nostru, preşedintele Gordon B. Hinckley. În numele tuturor membrilor din întreaga lume, exprim recunoştinţa pentru faptul că el a ales să urmeze inspiraţia Domnului şi ne-a cerut să citim Cartea lui Mormon. Noi am fost din abundenţă binecuvântaţi de sfatul lui inspirat.

Tatăl Lehi, primul profet consemnat în Cartea lui Mormon, a ales şi el să-L urmeze pe Domnul. El a fost instruit să-şi „ia familia şi să plece în pustiu“.¹ În ciuda condiţiilor grele de călătorie şi a cârtelilor fiilor săi, Laman şi Lemuel, Lehi şi-a condus familia pe un pământ al făgăduinţei. Dar acela nu a fost un loc al păcii. Pentru că Laman şi Lemuel şi-au folosit libertatea de a alege pentru a nu se supune Domnului, „inima [lui Lehi ] a fost îngreunată de supărare [din cauza lor]“.² Înainte de moartea sa, Lehi şi-a adunat copiii în jurul lui, i-a binecuvântat şi i-a sfătuit.³ Pe fiii săi rebeli, el i-a îndemnat la pocăinţă şi credinţă: „Treziţi-vă, fiii mei … Scuturaţi lanţurile cu care sunteţi legaţi“.⁴ Iar pe fiul său neprihănit, Iacov, el l-a învăţat un ultim lucru foarte important.

Dacă am putea lăsa o învăţătură de cea mai mare importanţă copiilor şi nepoţilor noştri, care ar fi aceea? Dintre toate principiile glorioase ale Evangheliei, Lehi a ales să-şi înveţe fiul despre planul salvării – şi despre darul libertăţii de a alege.

El l-a învăţat că „oamenii sunt instruiţi îndeajuns ca să deosebească binele de rău“.⁵ Această instruire sacră a început în ceruri. Acolo, într-un mare consiliu, Tatăl nostru Ceresc a hotărât să avem în continuare libertatea de a alege pentru a ne pune la încercare aici, în viaţa muritoare, „pentru a vedea dacă [noi vom] face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul [nostru] le va porunci“.⁶

Dar Satana s-a opus lui Dumnezeu şi planului Său, spunând: „Eu voi mântui întreaga omenire… de aceea, dă-mi onoarea Ta“.⁷ „De aceea, pentru că Satana s-a revoltat împotriva Mea şi a căutat să distrugă libertatea de a alege a omului, pe care Eu, Domnul Dumnezeu, i-o dădusem… am făcut ca el să fie alungat“.⁸ „Şi, în acea zi, mulţi l-au urmat.“⁹ Într-adevăr, „a treia parte din oştirile cerului“¹⁰ şi-au folosit libertatea de a alege pentru a respinge planul lui Dumnezeu.

Dumneavoastră şi cu mine ne-am aflat printre aceia care şi-au folosit libertatea de a alege pentru a accepta planul Tatălui Ceresc de a veni pe pământ, a avea o viaţă muritoare, a progresa. „Noi am strigat de bucurie… pentru că aveam posibilitatea să venim pe pământ pentru a primi trupuri [pentru că ştiam că] am putea deveni, prin credinţă, asemănători Tatălui nostru, Dumnezeu“.¹¹

Acum, noi ne aflăm aici pe pământ, unde prilejurile de a ne folosi libertatea de a alege abundă; pentru că aici „este o opoziţie în toate lucrurile“.¹² Această opoziţie este esenţială pentru scopul vieţilor noastre. Aşa cum a explicat Lehi: „Pentru a înfăptui scopurile Sale veşnice pentru folosul omului… Domnul Dumnezeu i-a dat posibilitatea omului să acţioneze pentru el însuşi. Prin urmare, omul nu poate acţiona pentru el însuşi, decât dacă este ademenit fie de un lucru, fie de altul“.¹³

Adam şi Eva au fost primii copii ai lui Dumnezeu care au trăit experienţa acestor ispite. Căutând să aducă nenorocire întregii omeniri, Satana, „tatăl tuturor minciunilor“,¹⁴ i-a ispitit pe Adam şi Eva. Pentru că ei au ales să ia din „fructul oprit, ei au fost alungaţi din grădina Edenului ca să cultive pământul“.¹⁵ Din cauza acelei alegeri, ei, de asemenea, au „adus pe lume copii; da, chiar familia întregului pământ“¹⁶ şi această stare pământeană „a devenit o stare de încercare“¹⁷ pentru ei şi pentru urmaşii lor. Pentru că „iată, toate lucrurile au fost făcute potrivit înţelepciunii Aceluia care cunoaşte toate lucrurile“, i-a spus Lehi lui Iacov. „Adam a căzut ca oamenii să poată fi; iar oamenii sunt ca să poată avea bucurie.“¹⁸

Uneori, uităm că Tatăl nostru Ceresc doreşte ca fiecare dintre noi să aibă bucurie. Numai dacă cedăm în faţa ispitei şi păcatului ni se poate refuza această bucurie. Şi, dacă cedăm, facem exact ceea ce vrea Satana să facem.

Odată, am avut ocazia de a-l însoţi pe preşedintele Spencer W. Kimball într-o ţară îndepărtată. Am vizitat diferite obiective turistice în zonă, inclusiv catacombe subterane – morminte ale unor popoare care fuseseră persecutate de fanatici creştini. În timp ce urcam pe scările înguste şi întunecate ale acelui loc, preşedintele Kimball mi-a dat o lecţie de neuitat. M-a tras de marginea hainei şi a spus: „Am fost, întotdeauna, tulburat de ceea ce face adversarul folosind numele lui Hristos“. Apoi, a spus: „Robert, adversarul nu poate avea bucurie niciodată dacă tu şi cu mine nu păcătuim“.

În timp ce mă gândeam la acest comentariu şi studiam scripturile, am început să înţeleg ce voia să spună preşedintele Kimball. Mi-am amintit cuvintele Domnului către toţi locuitorii pământului, aşa cum sunt ele consemnate în Cartea lui Mormon: „Vai, vai, vai de acest popor; vai de locuitorii întregului pământ, dacă ei nu se pocăiesc; căci diavolul râde, iar îngerii lui se bucură din cauza uciderii fiilor cei buni şi a fiicelor cele bune ale poporului Meu“.¹⁹ Păcatele noastre sunt cele care îl fac pe diavol să râdă; tristeţea noastră îi aduce falsă bucurie.

Deşi diavolul râde, puterea lui este limitată. Unii dintre dumneavoastră îşi amintesc, poate, vechea zicală: „Diavolul este de vină pentru că am păcătuit“. Astăzi, vreau să vă transmit, în termeni absolut siguri, că adversarul nu ne poate determina să facem ceva. Aşa cum spun scripturile, el pândeşte la uşa noastră şi ne urmează în fiecare zi.²⁰ De fiecare dată când ieşim, în cazul fiecărei hotărâri pe care o luăm, noi alegem să mergem fie în direcţia lui, fie în direcţia Salvatorului. Dar adversarul trebuie să plece dacă noi îi spunem să plece. El nu ne poate influenţa dacă noi nu îi permitem să facă acest lucru şi el ştie aceasta! Singura dată când el ne poate afecta mintea şi trupul – chiar spiritele noastre – este atunci când noi îi permitem s-o facă. Cu alte cuvinte, noi nu trebuie să cedăm ademenirilor sale!

Ni s-a dat libertatea de a alege, ni s-au dat binecuvântările preoţiei şi ni s-au dat Lumina lui Hristos şi Duhul Sfânt cu un scop. Acel scop îl reprezintă creşterea şi fericirea noastră în această lume şi viaţa veşnică în lumea ce va veni. Astăzi, adresez întrebarea: Am primit noi acel Spirit? Îl urmăm noi pe calea strâmtă şi îngustă care duce la Dumnezeu şi la viaţa veşnică? Ne ţinem noi de bara de fier sau urmăm o altă cale? Eu depun mărturie că felul în care alegem să simţim şi să gândim şi să acţionăm în fiecare zi este modul în care intrăm pe cale şi rămânem pe ea până când ajungem la destinaţia eternă.

Acum, nici unul dintre noi nu se află pe calea îngustă tot timpul. Noi, toţi, facem greşeli. De aceea, Lehi, care a înţeles rolul Salvatorului în menţinerea şi reclamarea libertăţii noastre de a alege, l-a învăţat pe Iacov – şi pe noi: „Mesia vine la timpul potrivit, pentru ca El să poată mântui pe copiii oamenilor de la cădere. Şi pentru că sunt mântuiţi de la cădere, au devenit liberi pentru totdeauna, deosebind binele de rău; pentru a acţiona pentru ei înşişi, şi nu pentru a se acţiona asupra lor“.²¹ Aceasta este cheia: „Pentru a acţiona pentru ei înşişi, nu pentru a se acţiona asupra lor“.

În aceste zile din urmă, ca şi în timpurile din vechime, noi trebuie să evităm să permitem să se acţioneze asupra noastră, acţionând noi înşine pentru a evita răul. Duhul Sfânt ne va îndemna. Lui Iosif i s-a spus să fugă de soţia lui Potifar. Avraam s-a supus poruncii de a fugi din ţinutul Ur. Lehi a fost instruit să fugă din Ierusalim înainte ca acesta să fie distrus. Şi, pentru a apăra viaţa Salvatorului, Maria şi Iosif au fost îndemnaţi să fugă în Egipt.

Îndemnurile pe care le primim de a fugi de rău reflectă faptul că Tatăl nostru Ceresc înţelege punctele noastre slabe şi pe cele tari şi că El cunoaşte condiţiile în care trăim. Când primim aceste îndemnuri, ele nu ne opresc, în general, din drum, pentru că Spiritul lui Dumnezeu nu vorbeşte cu glas de tunet. Glasul va fi blând ca o şoaptă, venind ca un gând în mintea noastră sau ca un sentiment în inima noastră. Urmând îndemnurile sale blânde, noi vom fi apăraţi de consecinţele distructive ale păcatului.

Dar, dacă ignorăm acele îndemnuri, lumina Spiritului se va stinge. Capacitatea noastră de a alege va fi limitată sau se va pierde, iar noi ne vom pierde încrederea şi capacitatea de a acţiona. Noi vom „[merge] în întuneric ziua la amiază“.²² Şi, cât este de uşor să rătăceşti pe căi greşite şi să te pierzi! Cât de repede suntem prinşi în lanţurile păcatului, despre care Lehi a vorbit fiului său răzvrătit.²³ De exemplu, dacă facem o alegere care ne face să contractăm datorii mari, ne vom pierde libertatea de a alege să ne îndeplinim dorinţele şi necesităţile sau de a economisi pentru inevitabilele zile negre. Dacă alegem să încălcăm legea, putem fi duşi la închisoare unde libertatea noastră de a alege este atât de limitată încât nu putem alege încotro să mergem, pe cine să vedem sau ce să facem. Închisoarea spiritelor este foarte asemănătoare cu aceasta. Ca urmare, pentru a ne păstra libertatea de a alege, trebuie să păşim, în fiecare zi, în lumina Domnului şi Salvatorului nostru şi să urmăm calea supunerii. Este singura cale care duce la Tatăl nostru din Cer.

Dacă, prin alegerile noastre greşite, am rătăcit de la această cale, trebuie să ne amintim că ni s-a dat libertatea de a alege – pe care putem alege s-o exercităm din nou. Mă adresez, în special, acelora copleşiţi de întunericul gros al dependenţei. Dacă sunteţi prinşi în capcana comportamentelor ce creează dependenţă şi duc la distrugere este posibil să vă simţiţi ca şi cum v-aţi afla, din punct de vedere spiritual, într-o gaură neagră. Ca şi în cazul adevăratelor găuri negre din spaţiu, vi s-ar putea părea imposibil ca lumina să pătrundă acolo unde vă aflaţi. Cum scăpaţi? Vă mărturisesc că singurul mod este prin libertatea de a alege pe care aţi exercitat-o cu atât curaj în viaţa premuritoare, libertatea de a alege pe care adversarul nu vi-o poate lua fără ca dumneavoastră să i-o cedaţi.

Cum reclamaţi această libertate de a alege? Cum începeţi s-o exercitaţi, din nou, în mod corect? Alegeţi să acţionaţi cu credinţă şi supunere. Permiteţi-mi să vă sugerez câteva alegeri fundamentale pe care puteţi începe să le faceţi acum – chiar în această zi.

Alegeţi să acceptaţi – să acceptaţi cu adevărat – faptul că sunteţi un copil al lui Dumnezeu, că El vă iubeşte şi El are puterea de a vă ajuta.

Alegeţi să puneţi totul – cu adevărat totul – pe altarul din faţa Lui. După ce veţi crede că sunteţi copilul Lui, hotărâţi că viaţa dumneavoastră Îi aparţine Lui şi că vă veţi folosi libertatea de a alege pentru a face voinţa Sa. Este posibil să faceţi aceasta de nenumărate ori în viaţa dumneavoastră, dar nu renunţaţi niciodată, niciodată.

Alegeţi să vă puneţi în situaţia de a avea experienţe cu Spiritul lui Dumnezeu – prin rugăciune, prin studiul scripturilor, la adunările Bisericii, în casa dumneavoastră şi prin interacţiuni, pline de învăţături, cu alţii. Când veţi simţi influenţa Spiritului, veţi începe să fiţi curăţiţi şi întăriţi. Lumina va fi aprinsă şi, acolo unde străluceşte lumina, întunericul răului nu poate rămâne.

Alegeţi să vă supuneţi şi să respectaţi legămintele, începând cu legământul dumneavoastră de botez. Reînnoiţi aceste legăminte săptămânal, luând din împărtăşanie, fiind demni.

Alegeţi să vă pregătiţi să mergeţi, fiind demni, la templu, să faceţi şi să reînnoiţi legămintele sacre şi să primiţi toate rânduielile salvatoare şi binecuvântările Evangheliei.

Ultima şi cea mai importantă, alegeţi să credeţi în ispăşirea lui Isus Hristos. Acceptaţi iertarea Salvatorului şi, apoi, iertaţi-vă pe dumneavoastră înşivă. Datorită sacrificiului Lui pentru dumneavoastră, El are puterea să nu-Şi mai amintească de [păcatele dumneavoastră].²⁴ Dumneavoastră trebuie să faceţi la fel.

După ce veţi ajunge pe cale şi veţi fi, din nou, „liberi să alegeţi“, alegeţi să respingeţi sentimentele de ruşine pentru păcatele pentru care v-aţi pocăit deja, refuzaţi să fiţi descurajaţi din cauza trecutului, bucuraţi-vă în speranţă pentru viitor. Aduceţi-vă aminte că dorinţa Satanei este ca oamenii „să fie nenorociţi la fel ca şi el“.²⁵ Lăsaţi dorinţele dumneavoastră să fie mai puternice decât ale lui. Fiţi fericiţi şi încrezători în viaţa dumneavoastră şi în prilejurile şi binecuvântările care vă aşteaptă aici şi în toată eternitatea.

În sfârşit, să ne amintim că libertatea noastră de a alege nu se referă numai la noi. Noi avem responsabilitatea de a o folosi spre binele altora – pentru a-i sprijini şi întări în încercările şi suferinţele lor. Datorită alegerilor greşite pe care le-au făcut, unii dintre fraţii noştri şi unele dintre surorile noastre şi-au pierdut abilitatea de a-şi folosi libertatea de a alege. Fără a ne expune pericolului de a fi ispitiţi, noi putem şi trebuie să-i invităm pe alţii să primească lumina şi Evanghelia lui Isus Hristos. Prin prietenie şi dragoste, îi putem conduce de-a lungul căii supunerii şi îi putem încuraja să-şi folosească libertatea de a alege pentru a face, din nou, alegeri drepte.

Aşa cum părintele Lehi a depus mărturie în faţa familiei sale cu privire la binecuvântările libertăţii de a alege, şi eu doresc să depun mărturie în faţa dumneavoastră, iubiţii mei fraţi şi surori din întreaga lume, şi a familiei mele. Libertatea de a alege s-a exercitat în Consiliul din Cer, când am ales să urmăm planul Tatălui nostru Ceresc şi să venim în viaţa muritoare pentru această perioadă de probă. Libertatea de a alege ne permite să fim testaţi şi încercaţi pentru a se vedea dacă vom îndura sau nu până la sfârşit şi dacă ne vom întoarce, cu cinste, la Tatăl nostru Ceresc. Libertatea de a alege este catalizatorul care ne determină să ne exprimăm dorinţele spirituale interioare prin comportament asemănător celui al lui Hristos, în exterior. Libertatea de a alege ne permite să facem alegeri pline de credinţă, în supunere, care ne întăresc, astfel încât îi putem sprijini şi întări pe alţii. Libertatea de a alege, folosită în dreptate, permite luminii să distrugă întunericul şi ne dă posibilitatea să trăim în bucurie şi fericire în prezent, să privim cu credinţă spre viitor, chiar spre eternităţi, şi să nu fim blocaţi de lucrurile din trecut. Folosirea libertăţii de a alege determină cine suntem şi ce vom fi.

Tuturor acelora care doresc să se bucure de binecuvântările cereşti ale libertăţii de a alege, eu le depun mărturie că libertatea de a alege este întărită de credinţa şi supunerea noastră. Libertatea de a alege ne determină să acţionăm: să căutăm ca să putem găsi, să cerem ca să putem primi îndrumare din partea Spiritului, să batem la acea uşă care duce la lumina spirituală şi, în cele din urmă, la salvare. Eu depun mărturie specială că Salvatorul nostru, Isus Hristos, este sursa acelei lumini, chiar Lumina şi Viaţa Lumii. Pe măsură ce ne vom folosi libertatea de a alege pentru a-L urma, lumina Lui va creşte în noi tot mai strălucitoare până în acea zi²⁶ perfectă în care vom fi bineveniţi în prezenţa Tatălui nostru Ceresc, pentru toată eternitatea. Fie ca noi să ne folosim libertatea de a alege în acest scop sacru şi glorios, mă rog în numele lui Isus Hristos, amin.