Să ne îngrijim de căsătoria noastră
Căsătoriile ar fi mai fericite dacă ne-am îngriji mai mult de ele.
Dragi fraţi şi surori, vă mulţumesc pentru dragostea dumneavoastră pentru Domnul şi pentru Evanghelia Sa. Indiferent unde locuiţi, viaţa dumneavoastră dreaptă constituie un bun exemplu în aceste zile de decădere morală şi căsătorii destrămate.
În timp ce noi, fraţii, călătorim în lume, vedem câteodată scene care ne îngrijorează. În timpul unei călătorii recente cu avionul, am stat pe un loc în spatele unei perechi, soţ şi soţie. În mod evident, ea îşi iubea soţul. Am putut să-i văd verigheta când îl mângâia pe gât. Ea voia să se cuibărească lângă el şi şi-a pus capul pe umărul lui, căutându-i compania.
Dimpotrivă, el părea să fi uitat total de prezenţa ei. Era concentrat numai asupra unui joc electronic. De-a lungul întregului zbor, atenţia lui a fost fixată asupra acelui dispozitiv. Nici o dată nu s-a uitat la ea, nu a vorbit cu ea sau nu a răspuns dorinţei ei de afecţiune.
Datorită lipsei lui de atenţie, îmi venea să strig: „Deschide-ţi ochii, omule! Nu poţi vedea? Acordă-i atenţie! Soţia ta te iubeşte! Are nevoie de tine!“
Nu mai ştiu nimic despre ei. Nu i-am mai văzut de atunci. Probabil că m-am alarmat degeaba. Şi foarte probabil, dacă acest bărbat ar fi aflat îngrijorarea mea pentru el, i-ar fi părut rău pentru mine că nu ştiam cum să folosesc o jucărie atât de interesantă.
Dar ştiu aceste lucruri: „Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este rânduită de Dumnezeu şi familia este esenţială pentru planul Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Lui“.1 Ştiu că pământul a fost creat şi că Biserica Domnului a fost restaurată, astfel încât familiile să poată fi pecetluite şi exaltate împreună pentru veşnicie.2 Şi mai ştiu că una dintre metodele înşelătoare ale Satanei de a submina lucrarea Domnului este de a ataca instituţiile sacre ale căsătoriei şi familiei.
Căsătoria creează posibilităţi mai mari de a găsi fericirea decât orice alte relaţii umane. Totuşi, unele cupluri căsătorite nu folosesc întregul lor potenţial. Ele lasă ca legătura lor romantică să se învechească, nu se apreciază unul pe celălalt, permit altor interese sau norilor neglijenţei să întunece viziunea a ceea ce ar putea fi, în realitate, căsătoria lor. Căsătoriile ar fi mai fericite dacă ne-am îngriji mai mult de ele.
Îmi dau seama că mulţi dintre membrii maturi ai Bisericii nu sunt căsătoriţi. Nu din vina lor, ei se confruntă singuri cu încercările vieţii. Vă reamintesc tuturor că, în felul Domnului şi la timpul Său, nici o binecuvântare nu va fi oprită să ajungă la sfinţii Lui credincioşi.3 Pentru aceia care sunt căsătoriţi acum sau vor fi căsătoriţi, sugerez doi paşi pe care-i puteţi face pentru a avea o căsătorie mai fericită.
I. Doctrina de bază
Primul pas este să înţelegeţi doctrina de bază a căsătoriei. Domnul a declarat căsătoria ca fiind cununia legală a unui bărbat cu o femeie: „Căsătoria este rânduită de Dumnezeu pentru om.
De aceea, este legal ca bărbatul să aibă o soţie şi ei doi să fie un trup şi toate acestea pentru ca pământul să poată răspunde scopului pentru care a fost creat“.4
Tendinţa lumii de a defini căsătoria într-un alt fel va servi, din păcate, la distrugerea instituţiei căsătoriei. Astfel de stratageme sunt împotriva planului lui Dumnezeu.
El a fost cel care a spus: „De aceea v-a lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup“.5
Scripturile reafirmă mai departe: „Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie“.6
Căsătoria este liantul pentru ordinea socială, fântâna virtuţii şi temelia pentru exaltarea eternă. Căsătoria a fost desemnată în mod divin ca un legământ veşnic şi nepieritor.7 Căsătoria este sfinţită, când este preţuită şi onorată cu sfinţenie. Această uniune nu este numai între soţ şi soţie; ea cuprinde un parteneriat cu Dumnezeu.8 Soţul şi soţia „au o responsabilitate sacră, aceea de a se iubi şi de a se îngriji unul de celălalt“.9 Copiii născuţi în această uniune prin căsătorie sunt „o moştenire de la Domnul“.10 Căsătoria nu este decât mugurele de la începutul vieţii de familie; calitatea de părinţi este floarea sa. Şi acel buchet devine tot mai frumos când este binecuvântat cu nepoţi. Familiile pot dura veşnic, precum durează însăşi împărăţia lui Dumnezeu.11
Căsătoria este atât o poruncă, cât şi un principiu evanghelic al exaltării.12 Deoarece este rânduită de Dumnezeu, exprimarea fizică a relaţiilor intime de dragoste în căsătorie este sacră. Totuşi, mult prea frecvent, aceste daruri divine sunt pângărite. Dacă un cuplu permite limbajului indecent sau pornografiei să le corupă intimitatea, ei Îl jignesc pe Creatorul lor, în timp ce degradează şi diminuează propriile lor daruri divine. Adevărata fericire este bazată pe puritatea personală.13. Scripturile poruncesc: „Fiţi curaţi“.14 Căsătoria trebuie să fie întotdeauna un legământ pentru a ridica soţii şi soţiile spre exaltare în gloria celestială.
Căsătoria a fost desemnată de Domnul să dureze dincolo de moartea fizică. Planul Său oferă perpetuarea eternă a familiei în împărăţia lui Dumnezeu. Planul Său prevede temple şi ocazii de a se oficia în ele rânduieli pentru cei vii şi pentru morţi. O pecetluire a căsătoriei lansează un soţ şi o soţie în acel mare ordin de uniune, atât de necesară pentru perfecţionarea lucrării Domnului.15
Doctrinele referitoare la căsătorie includ libertatea individuală de a alege şi responsabilitatea. Noi toţi suntem responsabili pentru alegerile noastre. Cuplurile binecuvântate cu copii sunt responsabile în faţa lui Dumnezeu pentru grija pe care o poartă copiilor lor.
Întrucât mă întâlnesc cu conducătorii preoţiei, îi întreb adesea despre priorităţile diferitelor lor responsabilităţi. De obicei, ei menţionează îndatoririle lor importante din Biserică, pentru care au fost chemaţi. Prea puţini îşi amintesc de responsabilităţile lor în cadrul căminului. Totuşi, oficiile preoţiei, cheile, chemările şi cvorumurile sunt menite să exalteze familiile.16 Autoritatea preoţiei a fost restaurată astfel încât familiile să poată fi pecetluite pentru veşnicie. Astfel fraţilor, prima îndatorire a preoţiei dumneavoastră este de a vă îngriji căsătoria – de a avea grijă, a respecta, a onora şi a vă iubi soţia. Fiţi o binecuvântare pentru ea şi pentru copiii voştri.
II. Să întărim căsătoria
Cu aceste idei de bază ale doctrinei în minte, să trecem la al doilea pas – acţiuni specifice care urmează să întărească o căsătorie. Vă voi oferi sugestii şi voi invita fiecare cuplu în particular să se gândească la ele şi să le adapteze, după nevoie, la condiţiile lor.
Sugestiile mele folosesc trei verbe de acţiune: a aprecia, a comunica şi a contempla.
A aprecia – a spune „te iubesc“ şi „mulţumesc“ – nu este greu. Dar aceste expresii de dragoste şi apreciere fac mai mult decât recunoaşterea unui gând sau a unei fapte bune. Sunt semne ale bunelor maniere. Când partenerii recunoscători caută unul în celălalt ceea ce este bun şi-şi fac complimente unul altuia, soţiile şi soţii se vor strădui să devină peroanele descrise în acele complimente.
Sugestia numărul doi – a comunica bine cu soţul/soţia – este, de asemenea, important. O bună comunicare include să petreceţi timp pentru a planifica împreună. Cuplurile au nevoie să petreacă timp împreună pentru a observa, a vorbi şi a se asculta cu atenţie unul pe altul. Ei trebuie să coopereze – ajutându-se unul pe altul, în calitate de parteneri egali. Trebuie să hrănească intimitatea lor spirituală, precum şi cea fizică. Trebuie să se străduiască să se ridice şi să se motiveze unul pe altul. Unitatea căsătoriei este susţinută când scopurile sunt înţelese de ambii parteneri. Buna comunicare este intensificată, de asemenea, prin rugăciune. Rugăciunea, cu menţionarea în mod special a faptelor bune ale soţilor (sau a nevoilor) alimentează o căsnicie.
A treia sugestie este a contempla. Acest cuvânt are un înţeles profund. El are rădăcini latine: con – înseamnă „cu“ şi – templum înseamnă spaţiu sau loc pentru a medita. Aceasta este rădăcina cuvântului templu. Când cuplurile contemplează adesea – fiind împreună în templu – îşi vor aminti şi vor ţine mai bine legămintele sacre. Participarea în mod frecvent la slujirea în templu şi studiul regulat al scripturilor hrănesc căsătoria şi întăresc credinţa în familie. Contemplarea permite unuia să anticipeze şi să rezoneze (sau să fie în acord) cu celălalt şi cu Domnul. Contemplarea va hrăni atât căsătoria, cât şi împărăţia lui Dumnezeu. Învăţătorul a spus: „De aceea, nu căutaţi lucrurile acestei lumi, ci căutaţi mai întâi să zidiţi împărăţia lui Dumnezeu şi să întemeiaţi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor adăuga“.17
Invit fiecare partener al unei căsătorii să se gândească la aceste sugestii şi apoi să stabilească obiective specifice pentru a hrăni propria dumneavoastră relaţie. Începeţi cu o dorinţă sinceră. Identificaţi acele acţiuni care sunt necesare pentru a binecuvânta unitatea dumneavoastră spirituală şi scopurile. Mai presus de toate, nu fiţi egoişti! Arătaţi generozitate şi dăruire de sine. Sărbătoriţi şi onoraţi fiecare zi petrecută împreună, ca pe un dar preţios venit din cer.
Preşedintele Harold B. Lee a spus că: „cea mai importantă dintre lucrările Domnului pe care eu şi dumneavoastră o vom face vreodată va fi cea din interiorul căminelor noastre“.18 Iar preşedintele David O. McKay a declarat: „Nici un alt succes nu poate compensa eşecul în căsnicie“.19
Când dumneavoastră, ca soţ şi soţie, recunoaşteţi modelul divin în uniunea dumneavoastră – când simţiţi profund că Dumnezeu v-a adus unul spre altul – viziunea şi înţelegerea dumneavoastră vor fi extinse şi mărite. Astfel de sentimente sunt exprimate prin cuvintele unui cântec care a fost mult timp preferatul meu.
Pentru că tu la mine vii,
Numai cu dragostea ta,
Îmi iei mâna şi pot vedea,
O lume de speranţă şi bucurii,
Pentru că tu la mine vii.
Pentru că dulce îmi vorbeşti,
Răsar trandafiri la picioarele mele,
Mă-ndrept spre tine printre lacrimi şi bucurii,
Pentru că tu îmi vorbeşti.
Pentru că Dumnezeu mi te-a dăruit,
Te voi preţui,
În lumină şi întuneric şi-n veşnicii,
Prin dragostea Lui, dragostea noastră divină va fi,
Pentru că Dumnezeu mi te-a dăruit.20
Este rugăciunea mea ca fiecare căsătorie să poată fi hrănită în acest fel, în numele lui Isus Hristos, amin.