Am devenit un om al păcii
Templul, misiunile şi slujirea i-au ajutat pe Roger şi pe familia sa să progreseze spre a deveni familie veşnică.
Roger Randrianarison ştia că lipsea ceva din viaţa familiei sale.
„M-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să găsesc ceva pentru a-mi îndruma familia”, a spus el. „Aveam dorinţa să îmi conduc familia spre ceva bun, ceva ce avea să ne ducă pe calea cea dreaptă.”
El era preocupat de modul în care să îşi crească cei trei copii – fiii, Randrianandry şi Sedinirina, şi fiica, Nirina. Era îngrijorat de faptul că temperamentul său irascibil provocase probleme în familie. Dorea să fie părinte mai blând.
„Am decis că eu eram acela care trebuia să se schimbe deoarece am văzut cine devenisem”, a spus el.
În urmă cu câţiva ani, Roger îşi pierduse afacerea în domeniul construcţiilor şi muncea ca şofer de taxi în Antananarivo, Madagascar. Într-o zi, în maşina sa au urcat două surori misionare.
„Îndată ce au urcat în maşină, m-au întrebat cum mă numesc şi dacă aveam familie”, a apus el. „M-au întrebat dacă ştiam cine este Dumnezeu şi dacă mă rugam Lui.”
Misionarele au cântat cântece cu Roger în timpul călătoriei şi l-au invitat la Biserică. El a încercat de câteva ori să meargă la Biserică dar niciodată nu a reuşit să-şi facă timp pentru adunări şi a pierdut contactul cu surorile.
Într-o zi, cu aproximativ cinci luni mai târziu, Roger muncea acasă când a auzit doi misionari vorbind cu cineva dincolo de gardul său. Roger a ştiut că ei vor veni să vorbească cu el. A simţit că trebuia să răspundă „da” la orice întrebare îi vor adresa ei.
După ce s-au prezentat, misionarii l-au întrebat dacă ştia despre Dumnezeu. Da. Dacă dorea să se roage. Da. Dacă dorea să stea de vorbă cu misionarii. Da. Când? Acum. Misionarii au spus că se vor întoarce în 20 de minute. Când s-au întors, erau însoţiţi de un membru care locuia în apropiere.
Misionarii i-au predat lui Roger în repetate rânduri, timp de o lună, în casa lui. Datorită lucrurilor pe care le auziseră despre Biserică, restul membrilor familiei nu doreau să studieze împreună cu misionarii. După o lună în care a învăţat despre Evanghelie, Roger a mers la Biserică împreună cu misionarii. Felul în care membrii l-au primit la Biserică l-a impresionat. „Membrii m-au primit de parcă mă cunoşteau deja de mult timp”, a spus el.
Roger a mers acasă de la Biserică şi le-a spus membrilor familiei sale că urma să fie botezat într-o lună şi că ei erau liberi să aleagă dacă să se alăture Bisericii sau nu. Ei l-au rugat să aştepte astfel ca ei să i se poată alătura. Ei au început să participe la adunări şi au fost, de asemenea, plăcut surprinşi.
Fiul cel mare al lui Roger, Randrianandry, a fost profund impresionat când a participat pentru prima dată la o adunare a Bisericii. „Prima dată când am venit la Biserică am fost atât de surprins deoarece oamenii erau atât de umili”, a spus el. „În primul rând, ei erau îmbrăcaţi potrivit pentru Biserică. După aceea, am înţeles faptul că se aflau acolo cu un scop, nu doar pentru a se afişa în faţa altor oameni.”
Membrii familiei Randrianarison au fost botezaţi împreună în data de 20 februarie 2003. La acea vreme, Nirina avea 8 ani, Sedinirina avea 17 ani, iar Randrianandry avea 19 ani. Au încetat să lucreze în zilele de duminica şi au stabilit ca trăirea Evangheliei să fie o prioritate.
Schimbări
„După ce am fost botezată am observat multe schimbări în căminul nostru”, a spus Arelina, soţia lui Roger. „A devenit un cămin spiritual şi foarte multe binecuvântări, atât temporale cât şi spirituale, au rezultat din trăirea Evangheliei.”
Din punct de vedere temporal, Roger atribuie Tatălui Ceresc reuşita în reconstruirea afacerii sale. După doi ani în care a lucrat ca şofer de taxi şi a făcut orice pentru a-şi susţine familia, el a început să încheie contracte în domeniul construcţiilor. „Cred că Dumnezeu întotdeauna mă binecuvântează atunci când decid să Îl urmez”, a spus el.
Însă fiii săi spun că cea mai mare schimbare au văzut-o în temperamentul tatălui lor. Ei îl descriu acum ca fiind un exemplu de umilinţă şi blândeţe. Roger a spus că Evanghelia l-a convins că trebuia să se schimbe. De când a început studierea ei, Roger a încercat să îşi umple viaţa cu lucruri bune.
„Datorită învăţăturilor Evangheliei, eu nu îmi pierd cumpătul niciodată”, a spus el. „Uneori există provocări, dar Evanghelia este în inima mea, în mintea mea, şi în spiritul meu. Mă ajută să rămân calm.”
Când se ivesc situaţii supărătoare, Roger este cel care calmează membrii familiei şi le reaminteşte să acţioneze precum ar face Salvatorul.
„Tatăl meu a devenit umil şi acum se îngrijeşte cu dragoste de familia noastră”, a spus Sedinirina. „Când realizez cât de mult s-a schimbat, sunt atât de recunoscătoar Tatălui Ceresc pentru Evanghelie şi pentru că suntem membri ai Bisericii.”
O familie veşnică
În anul 2006, cu ajutorul Fondului general de asistenţă a membrilor pentru a merge la templu, Roger şi Arelina au mers în Johannesburg, Africa de Sud, pentru a fi pecetluiţi în templu.
Din 2009 până în 2011, Sedinirina şi Randrianandry au slujit în misiuni în Africa de Sud – Sedinirina în Cape Town, iar Randrianandry în Johannesburg. O parte din motivaţia lor de a sluji a fost aceea de a ajuta alte familii să se schimbe, la fel cum s-a schimbat familia lor.
„Un astfel de miracol poate avea loc şi acesta a avut loc datorită misionarilor care au venit la noi în acasă”, a spus Randrianandry. „Prin urmare, am avut dorinţa de a face acelaşi lucru pentru o altă familie.”
Acea decizie a adus o altă binecuvântare familiei Randrianarison. A existat o perioadă de 9 zile în care atât Sedinirina, cât şi Randrianandry au fost în Centrul de pregătire a misionarilor din Johannesburg. Roger a făcut aranjamente pentru a zbura cu avionul în Africa de Sud împreună cu Arelina şi fiica lor, Nirina, astfel încât întreaga familie să poată fi pecetluită în templu. Nirina, care în acel moment avea 14 ani, a relatat că este greu să descrie acea experienţă şi ceea ce a simţit.
„Mi-a întărit credinţa şi m-a ajutat să mă simt mai aproape de Dumnezeu”, a spus ea.
Astăzi, membrii familiei lucrează pentru a-i clădi şi pentru a-i întări pe cei din jurul lor. Roger slujeşte în calitate de episcop al episcopiei din care face parte. Arelina slujeşte la Societatea Primară în cadrul programului Credinţă în Dumnezeu. Sedinirina este asistent al funcţionarului la nivel de ţăruş. Randrianandry este asistent al funcţionarului episcopiei. Nirina este dirijoare în cadrul episcopiei.
Evanghelia a fost un răspuns la rugăciunile familiei Randrianarison. Aceasta a vindecat răni vechi, i-a apropiat unul de celălalt şi le-a oferit ocazia de a fi împreună pentru totdeauna. L-a învăţat pe Roger să iubească. „Viaţa de familie”, a spus el, „este o viaţă plină de dragoste”.
Roger Randrianarison a pornit pe calea uceniciei când le-a dus pe surorile misionare cu taxiul.
Fotografii ale familiei Randrianarison de Matthew D. Flitton
Studiul Evangheliei împreună cu familia i-a ajutat pe membrii familiei Randrianarison să devină mai uniţi.
Călătoria în Africa de Sud pentru a fi pecetluiţi în Templul Johannesburg i-a întărit pe membrii familiei Randrianarison.
Deasupra: Fotografii de David William Newman © IRI; dedesubt: fotografii © Laura Parker