De ce şi ce anume trebuie să mărturisesc episcopului meu?
O parte importantă a chemării episcopului este de a vă ajuta să vă pocăiţi. Conştiinţa voastră vă va spune când trebuie să vorbiţi cu el.
Poate vă întrebaţi care este motivul pentru care sunteţi învăţaţi să mărturisiţi episcopului sau preşedintelui vostru de ramură dacă aţi comis un păcat grav. Poate vă gândiţi: „Nu este pocăinţa un lucru personal între mine şi Domnul? Dacă am pus capăt comportamentului greşit şi am mărturisit în faţa lui Dumnezeu, de ce trebuie să vorbesc cu episcopul meu?”.
fotografii de Christina Smith
De ce episcopul şi nu altcineva?
Multor tineri li se pare mai uşor să-şi mărturisească greşelile părinţilor sau conducătorilor tinerilor. Deşi părinţii şi conducătorii pot oferi sprijinul şi alinarea necesare, Domnul a declarat că episcopul este judecătorul general în Israel (vezi D&L 107:72, 74). El are responsabilitatea de a determina demnitatea membrilor din episcopia sa. Prin faptul că a fost rânduit şi prin trăirea vieţii în mod drept, episcopul are dreptul să primească revelaţie de la Duhul Sfânt cu privire la membrii din episcopia sa, inclusiv la voi.
Episcopul vă poate ajuta în timpul procesului de pocăinţă în feluri în care părinţii şi ceilalţi conducători nu pot. Dacă păcatul este destul de grav, el poate stabili ca privilegiile vostre în Biserică să fie restricţionate. De exemplu, ca parte a procesului de pocăinţă, el vă poate ruga să nu luaţi din împărtăşanie sau să nu exercitaţi preoţia o perioadă de timp. El va lucra cu voi pentru a determina când sunteţi din nou demni de a relua aceste activităţi sacre.
Episcopul vostru vă va sfătui ce să faceţi pentru a creşte capacitatea voastră de a rezista ispitelor. El vă poate încuraja să studiaţi o anumită doctrină, precum pocăinţa şi, apoi, să împărtăşiţi cu el ceea ce aţi învăţat. El vă poate ruga să vă întâlniţi cu el în fiecare săptămână pentru a-i raporta cum vă descurcaţi în a sta departe de ispite.
Când trebuie să vorbesc cu el?
Poate vă gândiţi: „Aceasta sună bine, dar de unde ştiu dacă ceea ce am făcut este destul de grav încât trebuie să vorbesc cu episcopul?”. Pe scurt, răspunsul este: „Conştiinţa voastră vă va spune”. Când conştiinţa vă apasă, acţionaţi imediat (vezi Alma 34:31-34).
Cu privire la pocăinţă, regele Beniamin a spus: „Nu pot să vă spun toate lucrurile prin care puteţi păcătui; căci sunt diferite căi şi mijloace, chiar atât de multe încât nu le pot număra” (Mosia 4:29). Deci, în loc să vă dau o listă detaliată cu lucruri pe care trebuie să le mărturisiţi episcopului, permiteţi-mi să împărtăşesc câteva principii care vă vor ajuta să luaţi această decizie.
Ce trebuie să mărturisesc?
Ştiu că aţi încercat să fiţi supuşi, dar poate că aţi făcut câteva greşeli – chiar câteva greşeli serioase. Majoritatea greşelilor pe care oamenii le fac pot fi rezolvate prin rugăciune personală şi pocăinţă sinceră. Unele greşeli, în special cele privind imoralitatea, necesită mărturisire în faţa episcopului înainte de a primi iertarea Domnului.
Când vă gândiţi la greşelile pe care le-aţi făcut, vă puteţi simţi vinovaţi, neliniştiţi, nefericiţi şi chiar groaznic. Dacă aveţi aceste sentimente, atunci, probabil, trebuie să vorbiţi cu episcopul vostru despre greşelile voastre.
Nu încercaţi să vă găsiţi scuze sau să vă eschivaţi de la aceasta. Poate vă gândiţi: „Ar fi prea jenant să îi spun episcopului ceea ce am făcut. El crede că sunt o persoană mai bună de atât. Va fi şocat dacă îi spun ce am făcut. Nu o să mă mai placă”.
Vă promit că el nu vă va condamna. În calitate de slujitor al Domnului, el va fi blând şi înţelegător în timp ce vă ascultă. Apoi, el vă va ajuta în procesul de pocăinţă. El este mesagerul milei Domnului şi vă va ajuta să deveniţi curaţi prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos.
Domnul a spus: „Iată, acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat şi Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele.
În acest mod veţi cunoaşte dacă un om se pocăieşte de păcatele lui – iată, el le va mărturisi şi le va abandona”(D&L 58:42-43).
Când vă mărturiţi păcatele şi le abandonaţi, Domnul vă va ierta. Nu va trebui să vă justificaţi Lui pentru acele păcate când va veni timpul să fiţi judecaţi.
Ce se întâmplă dacă nu mărturisesc?
Uneori o persoană abandonează păcatul dar nu mărturiseşte, când este nevoie, episcopului său. Drept consecinţă, persoana continuă să ducă povara păcatului de una singură, în loc să Îl lase pe Salvator să îi ia povara.
Permiteţi-mi să vă dau un exemplu. Într-o seară, cu câţiva ani în urmă, intervievam persoane adulte în vederea reînoirii recomandărilor pentru templu. O femeie de vârstă mijlocie a venit la mine pentru a fi intervievată. Ea fusese căsătorită în templu şi fusese activă în Biserică întreaga ei viaţă.
Am simţit tristeţe mare în sufletul ei. În timpul interviului, am primit un îndemn spiritual. I-am spus: „Dragă soră, am sentimentul că ai făcut o greşeală serioasă în tinereţea ta, pe care nu ai mărturisit-o unui conducător al preoţiei. Ai vrea să îmi spui despre aceasta?”.
Ea a început imediat să plângă. Mi-a spus că era adevărat, dar că întotdeauna îi fusese ruşine să mărturisească episcopului. Când a mărturisit ceea ce făcuse, a împărtăşit destule detalii cu mine încât am putut stabili că era demnă.
Mărturisirea păcatului ei în faţa unui conducător al preoţiei a marcat sfârşitul procesului de pocăinţă şi nu începutul. Ea purtase, în mod inutil, povara şi suferinţa acestui păcat timp de mai mult de 30 de ani.
Deoarece ea a îndeplinit ultimul pas al pocăinţei, vinovăţia sa a fost ştearsă. Am văzut-o, ocazional, după interviul din acea seară. Înfăţişarea ei a devenit senină şi ea era fericită.
Vreau să ştiţi că nu îmi mai amintesc numele ei. Domnul poate şterge aceste amintiri din mintea episcopilor. Ceea ce îmi amintesc este faptul că prin a mărturisi unui conducător al preoţiei, o femeie de vârstă mijlocie a fost eliberată de vinovăţia pe care a purtat-o timp de foarte mulţi ani.
Vă rog, nu faceţi aceeaşi greşeală. Dacă aveţi sentimente de vinovăţie dar nu sunteţi siguri dacă trebuie să mărturisiţi episcopului vostru, mergeţi la el. Permiteţi-i să vă ajute. Nu riscaţi să duceţi poveri inutile de-a lungul vieţii, care vă vor face să fiţi nefericiţi. Prin mărturisirea în faţa episcopului şi prin pocăinţă, Domnul vă va ridica povara de pe suflet (Isaia 1:18).
De ce trebuie să vă pocăiţi?
Isus Hristos a plătit preţul pentru păcatele întregii omeniri prin intermediul sacrificiului Său ispăşitor. El vă invită să vă pocăiţi şi să evitaţi durere şi suferinţă în plus. „Pocăieşte-te, ca nu cumva… suferinţele tale să fie dureroase – şi tu nu ştii cât de dureroase sunt, nu ştii cât de cumplite sunt, da, nu ştii cât sunt de greu de suportat.
Căci iată, Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toţi, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi;
Dar dacă nu se vor pocăi, ei trebuie să sufere la fel ca şi Mine…
De aceea, Eu îţi poruncesc din nou să te pocăieşti… şi să-ţi mărturiseşti păcatele, ca nu cumva să suferi aceste pedepse despre care am vorbit” (D&L 19:15-17, 20).
Vă mărturisesc că, prin suferinţa Sa, Isus Hristos a plătit deja preţul pentru păcatele voastre. Puteţi fi iertaţi dacă vă pocăiţi. Nu încercaţi să plătiţi preţul pentru păcatele voastre. Suferinţa voastră, oricât de mare, nu vă va putea mântui; doar prin intermediul ispăşirii puteţi primi iertare.
Fie ca voi să daţi dovadă de credinţă în Isus Hristos şi în ispăşirea Sa. Mărturisesc în numele lui Isus Hristos că prin intermediul pocăinţei, care include mărturisirea în faţa episcopului vostru, atunci când este necesar, veţi deveni curaţi. Pe lângă aceasta, prin harul Salvatorului – puterea Sa sporită – capacitatea voastră de a rezista ispitelor pe viitor poate fi întărită. Astfel, veţi avea pace şi fericire în această viaţă şi veţi moşteni viaţa veşnică în lumea care va veni.