Cum pot să fiu o misionară de succes?
Autoarea locuieşte în Maine, SUA.
Indiferent cât de mult munceam eu şi colega mea, mesajul nostru era respins de toată lumea. Ce puteam face pentru a deveni misionare de succes?
Eram în misiune de puţin mai mult de un an când m-am confruntat cu o perioadă dificilă. Era un sezon mohorât, cenuşiu – tocmai se sfârşea iarna friguroasă şi începea primăvara. Şi, indiferent cât de mult munceam eu şi colega mea, mesajul nostru era respins pe loc de toată lumea. Când ne întâlneam cu alţi misionari, aflam că munca lor mergea foarte bine. Nu mă puteam gândi la niciun motiv pentru care noi nu aveam succes. Eram în misiune de suficient de mult timp încât vorbeam limba bine, eu şi colega mea eram prietene bune, între noi şi membri exista o relaţie de încredere şi încercam să urmăm îndrumările Spiritului şi să ne supunem întocmai regulilor misionare.
Dar indiferent de ceea ce făceam, fiecare încercare a noastră era respinsă. După săptămâni în şir în care ne aflam în această situaţie, am permis atitudinii negative să mă copleşească. În timpul unei adunări de planificare, în cele din urmă am exclamat: „Ce rost are? Oricum nimeni nu ne va asculta”. Colega mea, care avea o atitudine mai bună, a spus doar atât: „Stabilim ţeluri pentru a ne arăta credinţa. Urmărim progresul ţelurilor noastre pentru a număra binecuvântările”.
În timp ce reflectam asupra acestei idei, am înţeles că măsurasem în mod greşit succesul meu în calitate de misionară. Predicaţi Evanghelia Mea: un ghid pentru slujirea misionară ne oferă o listă cu atitudinile misionarilor de succes1 şi am realizat faptul că toate acele atitudini pot fi controlate de misionari. Nu puteam controla faptul că oamenii din misiunea mea vor accepta sau nu mesajul Evangheliei, dar puteam controla ce fel de misionară alegeam să fiu. Colega mea mi-a arătat faptul că o credinţă mai mare în Isus Hristos şi recunoştinţa pentru binecuvântările Sale îmi vor permite să văd modurile prin care eram deja misionară de succes.
Credinţa ne ajută să vedem miracole
M-am simţit mai umilă şi am realizat că îmi lipsea credinţa. Am căutat moduri prin care îmi puteam întări credinţa şi am aflat că atunci când lucrurile nu au evoluat conform planului, am permis să fiu descurajată. Predicaţi Evanghelia Mea ne spune: „Descurajarea va slăbi credinţa dumneavoastră. Dacă vă veţi diminua aşteptările, veţi fi mai puţin eficienţi, dorinţa dumneavoastră va slăbi şi veţi întâmpina dificultăţi mai mari în a urma Spiritul”2. Am înţeles că am permis insuccesului să îmi slăbească credinţa.
Am început prin a mă ruga pentru o schimbare în inimă şi pentru mai multă credinţă. De asemenea, m-am bazat pe promisiunea oferită în Mormon 9:21: „Acela care crede în Hristos, neîndoindu-se de nimic, lui îi va fi dat orice el Îi va cere Tatălui în numele lui Hristos; iar făgăduiala este pentru toţi, chiar şi până la marginile pământului”. Această promisiune m-a determinat să mă rog cu mai multă ardoare pentru binecuvântări şi miracole de care simţeam că eu şi colega mea aveam nevoie, spunând mereu: „Facă-se voia Ta”. Aceste rugăciuni m-au ajutat să accept schimbările care au avut loc în planurile noastre şi insuccesul, cu mai multă credinţă, cunoscând faptul că Tatăl Ceresc răspunde întotdeauna rugăciunilor pline de credinţă – chiar şi atunci când primim răspunsurile în moduri pe care nu le anticipăm. Am putut recunoaşte mai bine modurile prin care Domnul ne îndruma de-a lungul zilei.
În timp ce lucram la întărirea credinţei mele, mi-am dat seama că forma afirmativă a declaraţiei din Predaţi Evanghelia Mea era adevărată: dacă vă veţi lărgi aşteptările, veţi fi mai eficienţi, dorinţa dumneavoastră va creşte şi veţi putea urma mai bine îndrumările Spiritului. În plus, atunci când am putut recunoaşte şi aprecia miracolele care aveau loc zilnic, am fost mai optimistă în legătură cu munca misionară şi slujirea mea.
Recunoştinţa contracarează gelozia
Domnul a început să îmi arate că El a înfăptuit miracole pentru noi în fiecare zi – dar eu nu le-am putut observa până nu am făcut un efort conştient de a fi cu adevărat recunoscătoare. Exprimarea recunoştinţei este mai mult decât un obicei bun sau un semn al bunelor maniere. Atunci când mi-am exprimat recunoştinţa faţă de Domnul şi faţă de ceilalţi, am primit putere. Am început să fiu fericită pentru alţi misionari atunci când ei aveau succes în loc să fiu geloasă (vezi Alma 29:14, 16). Am putut să mă concentrez mai degrabă pe ceea ce aveam şi pe ceea ce mergea bine decât pe ceea ce îmi lipsea sau pe ceea ce mergea rău.
Am învăţat că recunoştinţa este cel mai bun mod de a evita să ne comparăm cu alţii. Acele momente în care am simţit că nu eram misionară de succes s-au datorat, de obicei, faptului că mă gândeam la următoarele lucruri: „Nu mă descurc la fel de bine ca ei” sau „Ei sunt mai buni decât mine”. De asemenea, am învăţat faptul că, în timp ce modelul Domnului este de a ne oferi exemple neprihănite pentru a le imita şi urma, planul fals al lui Satana este de a ne ispiti să ne comparăm cu ei pentru a determina valoarea noastră sau succesul nostru. Însă ghidul Predicaţi Evanghelia Mea este foarte clar în această privinţă: „Evitaţi să vă comparaţi pe dumneavoastră cu alţi misionari şi să evaluaţi rezultatele vizibile ale eforturilor dumneavoastră cu cele ale acestora”3. În cele din urmă, recunoştinţa a fost cea care m-a ajutat să evit mândria şi mi-a amintit de faptul că Domnul conduce lucrarea Sa. Nu trebuia să fiu geloasă datorită succesului aparent mai mare al colegilor mei misionari.4
Adevărata măsură a succesului
Înainte de a avea această schimbare de perspectivă, eram atât de concentrată pe un anumit fel de binecuvântare, încât am uitat să deschid ochii pentru a vedea alte moduri prin care Domnul răspundea rugăciunilor noastre şi prin care binecuvânta munca noastră misionară. În cele din urmă, Domnul a început să binecuvânteze munca misionară în zona noastră în moduri frumoase şi neaşteptate. Într-adevăr, noi am găsit oameni dispuşi să accepte mesajul nostru, însă până în acel moment învăţasem deja să nu-mi măsor succesul prin prisma alegerilor altora.
Preşedintele Gordon B. Hinckley (1910-2008) a împărtăşit sfatul unui preşedinte de misiune cu privire la munca misionară: „Faceţi tot ceea ce puteţi. Rostiţi-vă rugăciunile şi munciţi din greu şi lăsaţi recolta în mâna Domnului”5. Predicaţi Evanghelia Mea ne învaţă ceva asemănător despre misionarii de succes: „Lucraţi eficient în fiecare zi, faceţi tot ce puteţi pentru a duce suflete la Hristos şi căutaţi cu sinceritate să învăţaţi şi să vă îmbunătăţiţi”6.
Cât timp eram dispusă să mă pocăiesc, cât timp puteam răspunde cu sinceritate în faţa Domnului că făceam tot ceea ce-mi stătea în putinţă, puteam fi încrezătoare că eram misionară de succes – indiferent dacă oamenii acceptau sau nu mesajul nostru. În multe feluri, măsura succesului meu în calitate de misionară putea fi evaluată prin dorinţa mea de a mă pocăi şi prin hotărârea mea de a continua să muncesc.
Am notat în jurnalul meu despre multe miracole din această perioadă din misiunea mea. În timp ce mă străduiam să devin mai credincioasă şi mai recunoscătoare, am dobândit o perspectivă mai bună, am evitat descurajarea şi am simţit influenţa Spiritului mai din abundenţă în această lucrare. Am aflat că ceea ce ne învaţă Predicaţi Evanghelia Mea este adevărat: „Atunci când faceţi tot ce puteţi, poate tot veţi avea parte de dezamăgiri, dar nu veţi fi dezamăgit de dumneavoastră înşivă. Puteţi fi sigur că Domnul este mulţumit atunci când simţiţi Spiritul lucrând prin intermediul dumneavoastră”7. Iar atunci când am simţit că Domnul este mulţumit de mine, am putut îndura mai bine orice încercare.
În multe feluri, măsura succesului meu în calitate de misionară putea fi evaluată prin dorinţa mea de a mă pocăi şi prin hotărârea mea de a continua să muncesc.
Ilustraţie foto de Del Benson