Pregătite într-un fel care nu mai fusese cunoscut niciodată
Linda K. Burton
preşedinta generală a Societăţii de Alinare
Fie ca noi să ne pregătim să primim în mod demn rânduielile salvării şi să ţinem, cu un devotament necondiţionat, legămintele corespunzătoare.
Când fiica noastră cea mai mică s-a întors acasă după prima zi de şcoală, am întrebat-o: „Cum a fost?”
Ea a răspuns: „A fost bine”.
Totuşi, în dimineaţa următoare, când am trezit-o ca să meargă la şcoală, şi-a încrucişat braţele şi a spus cu fermitate: „Am fost deja la şcoală!” Se pare că nu o pregătisem sau nu îi explicasem că a merge la şcoală nu era un eveniment unic, ci era de aşteptat ca ea să meargă la şcoală cinci zile pe săptămână, timp de mulţi, mulţi ani.
Gândindu-ne la principiul de a fi pregătit, imaginaţi-vă împreună cu mine următoarea scenă. În timp ce staţi în camera celestială a templului, observaţi un număr de mirese şi miri, fiind conduşi cu reverenţă înăuntru şi afară, în timp ce aşteaptă să fie căsătoriţi pentru timp şi toată eternitatea. O mireasă intră în camera celestială, ţinându-se de mână cu alesul ei. Ea poartă o rochie de templu simplă, dar frumoasă, şi are un zâmbet calm, liniştit şi cald pe faţa ei. Ea este bine aranjată, dar nu astfel încât să atragă atenţia. Ea îşi ocupă locul, aruncă o privire scurtă în jur şi apoi este, deodată, copleşită de emoţie. Pare că lacrimile îi curg datorită sentimentelor de evlavie şi reverenţă pe care le are pentru locul în care se află, dar şi pentru rânduiala sacră care îi aşteaptă pe ea şi pe alesul ei. Comportamentul ei pare să spună: „Cât de recunoscătoare sunt să mă aflu astăzi în casa Domnului, pregătită să încep o călătorie eternă împreună cu un iubit însoţitor etern”. Ea pare să fie pregătită pentru mult mai mult decât un eveniment.
Recent, iubita noastră nepoată mi-a lăsat pe pernă un bilet care spunea în parte: „Un lucru pe care îl observ când intru în templu este spiritul liniştit, plin de iubire, care sălăşluieşte acolo… Oamenii pot merge la templu pentru a primi inspiraţie”1. Ea are dreptate. În templu putem primi inspiraţie şi revelaţie – şi, de asemenea, putere pentru a face faţă adversităţilor vieţii. Ceea ce învaţă ea despre templu, atunci când, în mod sistematic, duce la templu numele celor familia ei pentru a face botezuri şi confirmări, o va pregăti pentru a primi rânduieli din templu, legăminte şi binecuvântări suplimentare, atât pentru ea, cât şi pentru cei aflaţi de cealaltă parte a vălului.
Vârstnicul Russell M. Nelson ne-a învăţat: „Aşa cum templele sunt pregătite pentru oameni, la fel, oamenii trebuie să se pregătească pentru templu”2.
Când citesc din nou despre căpitanul Moroni, în Cartea lui Mormon, îmi amintesc faptul că, una dintre cele mai mari realizări ale lui Moroni, a fost pregătirea foarte atentă a nefiţilor pentru a ţine piept înspăimântătoarei armate lamanite. El şi-a pregătit poporul atât de bine, încât citim: „Dar iată, spre mirarea… foarte mare [a lamaniţilor], [nefiţii] erau pregătiţi pentru ei într-un fel care nu mai fusese cunoscut niciodată”3.
Acea expresie, „pregătiţi… într-un fel care nu mai fusese cunoscut niciodată”, mi-a atras cu adevărat atenţia.
Cum putem noi să fim mai bine pregătite pentru binecuvântările sacre din templu? Domnul ne-a învăţat: „Şi din nou, vă voi da un model în toate lucrurile”4. Vă invit să luăm în considerare un model pe care îl putem găsi în scripturi şi care ne va ajuta să ne pregătim mai bine. Pregătirea lui Moroni pentru a face faţă inamicului a necesitat sârguinţă constantă, efectuată cu credinţă, şi acest model solicită acelaşi lucru.
Întotdeauna îmi face plăcere să citesc pilda spusă de Salvator, despre cinci fecioare înţelepte şi cinci fecioare nechibzuite. Cu toate că această pildă se referă la faptul de a fi pregătit pentru A Doua Venire a Salvatorului nostru, am putea, de asemenea, să o comparăm cu situaţia de a fi pregătit pentru a primi binecuvântările templului, care se pot asemui cu o desfătare spirituală pentru cei care sunt bine pregătiţi.
În Matei 25, citim:
„Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.
Cinci dintre ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte…
cele [care erau] înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit.
La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: «Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!»
Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
Cele nechibzuite au spus celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele».
Cele înţelepte le-au răspuns: «Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă».
Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!»
Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!»”5
Nu cred că este cineva, mai ales printre cei cu inimi blânde, care să nu simtă tristeţe pentru tinerele nechibzuite. Şi unii dintre noi vor să le spună celorlalte: „Nu puteţi să împărţiţi, astfel încât toată lumea să fie fericită?” Dar gândiţi-vă la acest lucru. Aceasta este o poveste spusă de către Salvator, şi El este cel care le numeşte pe cinci dintre ele „înţelepte” şi pe cinci „nechibzuite”.
Din moment ce considerăm această pildă ca un model pentru templu, luaţi în considerare cuvintele unui profet din zilele din urmă, care ne-a învăţat că „uleiul pregătirii spirituale nu poate fi împărţit”6. Preşedintele Spencer W. Kimball a ajutat la clarificarea răspunsului la întrebarea de ce, acele cinci tinere „înţelepte” nu au putut să împartă uleiul din lămpile lor cu cele „nechibzuite”, atunci când a spus: „Participarea la adunările de împărtăşanie adaugă ulei în lămpile noastre, picătură cu picătură, de-a lungul anilor. Postul, rugăciunea în familie, învăţământul de acasă, controlul poftelor trupeşti, predicarea Evangheliei, studiul scripturilor – fiecare faptă de dăruire şi supunere reprezintă o picătură adăugată rezervei noastre. Faptele de bunătate, plătirea de donaţii şi zeciuieli, gândurile şi acţiunile caste … – acestea, de asemenea, contribuie în mod important la uleiul cu care, la miezul nopţii, putem să realimentăm lămpile noastre golite”7.
Puteţi să observaţi modelul pregătirii – picătură cu picătură – care ne poate ajuta atunci când ne gândim cum am putea fi mai sârguincioase atunci când ne pregătim să primim rânduielile sacre pentru noi înşine şi pentru alţii? Ce alte lucruri mici şi simple am putea să facem pentru a adăuga picături preţioase de ulei spiritual, în lămpile noastre de pregătire?
Învăţăm de la vârstnicul Richard G. Scott că „demnitatea noastră personală este o cerinţă esenţială pentru a ne putea bucura de binecuvântările din templu… Caracterul demn este cel mai bine stabilit printr-o viaţă de alegeri consecvente, corecte, centrate pe cuvintele Învăţătorului”8. Îmi place cuvântul consecvente. A fi consecvent înseamnă a fi statornic şi demn de încredere. Ce descriere minunată a principiului demnităţii!
În Bible Dictionary ni se spune: „Numai căminul se poate compara cu templul în ceea ce priveşte caracterul sacru”9. Se potrivesc acestei descrieri casele sau apartamentele noastre? O tânără minunată din episcopia noastră, ne-a vizitat recent. Ştiind că fratele ei tocmai se întorsese din misiune, am întrebat-o cum este să-l aibă din nou acasă. A spus că este minunat, dar, din când în când el întreabă dacă muzica nu ar putea fi dată mai încet. Ea a spus: „Şi nici măcar nu era muzică rea!” Cred că merită ca, din când în când, să ne analizăm pe noi însene pentru a fi sigure că, în căminele noastre, suntem pregătite să simţim Spiritul. Când ne pregătim căminele noastre pentru a fi locuri în care Spiritul e binevenit, vom fi pregătite să ne simţim mai „acasă” atunci când intrăm în casa Domnului.
Pe măsură ce ne pregătim să intrăm demne în templu şi suntem credincioase legămintelor făcute acolo, Domnul ne va da „o multitudine de binecuvântări”10. Recent, buna mea prietenă, Bonnie Oscarson, a schimbat complet modul de formulare al unei scripturi, când a spus: „Acolo unde se cere mult, se va da mult mai mult”11. Sunt complet de acord cu acest lucru! Pentru că venim la templu pentru a primi binecuvântări eterne, nu ar trebui să ne surprindă că, pentru a fi îndreptăţite să primim acele binecuvântări, este nevoie de un standard mai înalt. Din nou, vârstnicul Nelson ne-a învăţat: „Pentru că templul este casa Domnului, standardele de acceptare aici sunt stabilite de El. Se intră aici ca oaspete al Lui. A deţine o recomandare pentru templu este un privilegiu nepreţuit şi un semn tangibil al supunerii faţă de Dumnezeu şi faţă de profeţii Lui”12.
Atleţii de talie mondială şi doctoranzii petrec ore, şi zile, şi săptămâni, şi luni, şi chiar ani de pregătire. Picături zilnice de pregătire sunt cerute din partea lor pentru a avea succes. În mod asemănător, din partea celor care doresc să fie îndreptăţiţi la exaltare se aşteaptă să trăiască un standard mai înalt de supunere, la care se ajunge practicând eficacitatea supunerii, zi de zi şi picătură cu picătură.
Când, în mod consecvent şi sârguincios, adăugăm ulei, picătură cu picătură, în lămpile noastre spirituale, făcând aceste lucruri mici şi simple, putem avea lămpile noastre „pregătite şi aprinse”13 cu o pregătire remarcabilă. Dragul meu soţ, care este preşedinte de ţăruş, a remarcat recent că el poate, aproape întotdeauna, să-şi dea seama când cineva este pregătit şi demn să intre în templu, pentru că acea persoană aduce un sentiment de bucurie şi emoţie, care poate fi simţit de celelalte persoane din aceeaşi cameră.
În rugăciunea de dedicare a Templului Kirtland, profetul Joseph Smith L-a rugat pe Domnul „ca toţi aceia care vor trece pragul casei Domnului să simtă puterea Ta … ca ei să poată creşte în Tine şi să primească o plenitudine a Duhului Sfânt… şi să fie pregătiţi să obţină tot ceea ce este necesar”14.
Mă rog ca, pentru noi, faptul de a merge la templu să fie mult mai mult decât un eveniment unic. Fie ca noi să ne pregătim să primim în mod demn rânduielile salvării picătură cu picătură şi să ţinem, cu un devotament necondiţionat, legămintele corespunzătoare. Atunci când facem astfel, eu ştiu că vom fi îndreptăţiţi să primim binecuvântările promise şi o deplinătate a Duhului Sfânt şi puterea Domnului în căminele noastre şi în vieţile noastre individuale. În numele lui Isus Hristos, amin.