Să trăim conform cuvintelor profeţilor

Carol F. McConkie

prima consilieră în Preşedinţia generală a Tinerelor Fete

Pentru a fi în acord cu scopurile divine ale cerului, noi îl susţinem pe profet şi alegem să trăim conform cuvintelor sale.

Tatăl nostru din Cer îi iubeşte pe toţi copiii Săi şi vrea ca ei să cunoască şi să înţeleagă planul Său al fericirii. Prin urmare, El cheamă profeţi, cei care au fost rânduiţi cu putere şi autoritate să acţioneze în numele lui Dumnezeu pentru salvarea copiilor Săi. Ei sunt mesageri ai neprihănirii, martori ai lui Isus Hristos şi ai puterii infinite a ispăşirii Lui. Ei deţin cheile împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ şi autorizează înfăptuirea rânduielilor necesare salvării.

În Biserica adevărată a Domnului „într-o perioadă, nu este niciodată mai mult decât unul pe pământ, căruia această putere şi cheile preoţiei să-i fie conferite”¹. Noi îl susţinem pe preşedintele Thomas S. Monson ca profetul, văzătorul şi revelatorul nostru. El revelează cuvântul lui Dumnezeu pentru a îndruma şi a conduce întreaga noastră Biserică. Preşedintele J. Reuben Clark jr. a explicat: „Preşedintele Bisericii… este singurul care are dreptul să primească revelaţii pentru întreaga Biserică”².

În ceea ce priveşte profetul în viaţă, Domnul a poruncit celor din Biserica Sa:

„Trebuie să luaţi în seamă toate cuvintele şi poruncile lui pe care el vi le va da vouă pe măsură ce el le primeşte, umblând în toată sfinţenia în faţa Mea;

Deoarece, cuvântul lui îl veţi primi, ca şi cum ar fi din propria Mea gură, în toată răbdarea şi credinţa.

Pentru că, făcând aceste lucruri, porţile iadului nu vă vor birui”³.

Pentru a fi în acord cu scopurile divine ale cerului, noi îl susţinem pe profet şi alegem să trăim conform cuvintelor sale.

Noi îi susţinem, de asemenea, pe consilierii preşedintelui Monson şi pe membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli ca profeţi, văzători şi revelatori. „Dânşii au dreptul, puterea şi autoritatea de a declara gândul şi voinţa [Domnului]… supunându-se… preşedintelui Bisericii.”⁴ Ei vorbesc în numele lui Hristos. Ei profeţesc în numele lui Hristos. Ei fac toate lucrurile în numele lui Isus Hristos. Prin cuvintele lor auzim vocea Domnului şi simţim dragostea Salvatorului. „Şi tot ceea ce vor spune atunci când sunt inspiraţi de Duhul Sfânt va fi scriptură… şi puterea lui Dumnezeu pentru salvare.”⁵ Domnul Însuși a spus: „Fie prin propriul Meu glas, fie prin glasul slujitorilor Mei, este acelaşi lucru”⁶.

Noi suntem recunoscători pentru că Biserica este „[zidită] pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos”⁷. Casa Domnului este o casă a ordinii şi nu trebuie să ne înşelăm vreodată cu privire la locul în care să căutăm răspunsuri la întrebările noastre sau să avem incertitudini referitoare la glasul pe care să-l urmăm. Noi nu trebuie să „[plutim] încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură”⁸. Dumnezeu revelează cuvântul Său prin slujitorii Săi rânduiţi „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”⁹. Când alegem să trăim conform cuvintelor profeţilor, suntem pe calea legământului care duce la perfecţiune eternă.

De la o mamă singură care s-a străduit să supravieţuiască unei perioade de foamete, învăţăm ce înseamnă susţinerea unui profet. Domnul i-a spus profetului Ilie să meargă la Sarepta, unde urma să găsească o văduvă căreia Dumnezeu îi poruncise să-l susţină. Când s-a apropiat de cetate, Ilie a văzut-o adunând lemne. El a chemat-o şi i-a spus: „«Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.»¹⁰

Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: «Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta».

Şi ea a răspuns: «Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri».

Ilie i-a zis: «Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău»”¹¹.

Imaginaţi-vă o clipă cât de greu era pentru o mamă flămândă ceea ce profetul îi cerea să facă. Cu siguranţă, Dumnezeu Însuşi ar fi putut să-i dea mâncare slujitorului Său credincios. Dar, acţionând în numele Domnului, Ilie a făcut aşa cum a fost îndrumat, anume să-i ceară unei fiice preaiubite a lui Dumnezeu să sacrifice ce avea pentru a-l susţine pe profet.

Dar, Ilie a promis, de asemenea, o binecuvântare pentru supunere: „Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina»”¹². Domnul i-a dat văduvei ocazia de a alege să creadă şi să se supună cuvintelor profetului.

Într-o lume ameninţată cu foametea de neprihănire şi spiritualitate, ni s-a poruncit să-l susţinem pe profet. Pe măsură ce ascultăm cu atenţie, susţinem şi afirmăm cuvântul profetic, noi depunem mărturie că avem credinţa să ne supunem cu umilinţă voinţei, înţelepciunii şi timpului Domnului.

Noi ne supunem cuvântului profetic chiar şi atunci când pare iraţional, nefavorabil şi incomod. Conform standardelor lumii, a-l urma pe profet poate să nu fie ceva popular, corect din punct de vedere politic sau acceptabil din punct de vedere social. Dar a-l urma pe profet este întotdeauna un lucru drept. „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.”¹³ „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!”¹⁴

Domnul îi cinsteşte şi îi favorizează pe cei care vor da ascultare îndrumării profetice. Supunerea faţă de Ilie i-a salvat viaţa văduvei din Sarepta şi, în final, a salvat-o şi pe cea a fiului ei. Aşa cum promisese profetul, „multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei şi Ilie… după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie”¹⁵.

Domnul „îi va hrăni pe cei care se încred în El”¹⁶. Cuvintele profeţilor sunt ca o mană pentru sufletele noastre. Când mâncăm, suntem binecuvântaţi, protejaţi şi apăraţi temporal şi spiritual. Când ne ospătăm din cuvintele lor, noi învățăm cum să venim la Hristos și să trăim.

Vârstnicul Bruce R. McConkie a scris că, prin intermediul profeţilor, „Domnul revelează adevărurile salvării… salvarea care este în Hristos; şi El determină… drumul care duce la viaţa veşnică… În fiecare epocă, Domnul Îşi îndrumă poporul atunci când acesta se află în primejdie sau pericol. Şi, cu siguranţă, în zilele ce vor veni, vor fi momente când doar înţelepciunea lui Dumnezeu ce coboară din cer şi este transmisă prin gura profeţilor, va putea salva poporul Său”¹⁷.

Cuvintele profeţilor predate de învăţătoarea mea din clasa Laur m-au ajutat să înţeleg cum ar trebui să fie o relaţie de căsătorie în legământ. Cuvintele profeţilor mi-au dat credinţa şi speranţa că mă pot pregăti şi pot avea un cămin fericit. Studiul constant din învăţăturile profeţilor, atât cei din vechime, cât şi cei moderni, m-a ajutat în timpul anilor obositori şi, adeseori, extenuanţi în care am dat naştere, am învăţat şi am hrănit şapte copii. Cuvintele profeţilor din scripturi şi cele spuse la acest pupitru sunt cuvinte de alinare, dragoste, întărire şi bucurie care sunt valabile pentru noi toţi.

Când dăm ascultare cuvintelor profeţilor, ne clădim căminele şi vieţile pe o temelie eternă şi sigură, „pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu… ca, atunci când diavolul îşi va trimite vânturile lui puternice, da, săgeţile lui în vârtejuri, da, atunci când ploaia lui cu pietre şi furtuna lui puternică vă va lovi, aceasta să nu aibă nicio putere asupra voastră ca să vă târască către… [nefericire] şi [suferinţă] fără de sfârşit”¹⁸.

Avem posibilitatea de a alege. Putem alege să ignorăm, să luăm în derâdere, să dispreţuim sau să ne răzvrătim împotriva cuvintelor lui Hristos spuse prin intermediul slujitorilor Săi rânduiţi. Dar Salvatorul ne-a învăţat că cei care fac acest lucru vor fi alungaţi din mijlocul poporului Său de legământ.¹⁹

Pe măsură ce citim şi studiem, rugându-ne, cuvântul profetic sacru, având credinţă în Hristos şi intenţie adevărată, Duhul Sfânt ne va spune adevărul în mintea şi în inima noastră. Fie ca noi să ne deschidem urechile să auzim, inimile să înţelegem şi minţile pentru ca tainele lui Dumnezeu să poată fi dezvăluite în faţa noastră.²⁰

Îmi depun mărturia că Joseph Smith a fost şi este profetul chemat de Dumnezeu să restaureze Evanghelia lui Isus Hristos şi preoţia Sa pe pământ. Şi depun mărturie că, prin persoana preşedintelui Monson, suntem conduşi astăzi de un profet adevărat al lui Dumnezeu. Fie ca noi să alegem să stăm de partea profeţilor şi să trăim conform cuvintelor lor până când devenim uniţi în credinţă, purificaţi în Hristos şi plini de cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.