Legea postului – o responsabilitate personală de a avea grijă de cei săraci şi nevoiaşi
Episcopul Dean M. Davies
al doilea consilier în Episcopatul care prezidează
În calitate de ucenici ai Salvatorului, avem responsabilitatea personală de a ne îngriji de cei săraci şi nevoiaşi.
Dragii mei fraţi, iubesc preoţia şi sunt fericit să fiu aici, alături de dumneavoastră. Sunt profund recunoscător că putem sluji împreună în această cauză măreaţă.
Trăim în vremuri extraordinare. Progresele miraculoase în domeniul medicinei, ştiinţei şi tehnologiei au îmbunătăţit calitatea vieţii multor oameni. Totuşi, este evident că există multă suferinţă şi durere printre oameni. Pe lângă războaie şi zvonuri de războaie, creşterea numărului dezastrelor naturale – incluzând inundaţii, incendii, cutremure şi boli – afectează vieţile a milioane de oameni din întreaga lume.
Conducerea Bisericii este conştientă şi vigilentă cu privire la bunăstarea copiilor lui Dumnezeu de pretutindeni. Atunci şi acolo unde este posibil, resursele Bisericii pentru cazuri de urgenţă sunt oferite pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi. De exemplu, în luna noiembrie a anului trecut, taifunul Haiyan a lovit poporul insulelor Filipine.
Haiyan, un taifun puternic de categoria 5, a lăsat în urma lui mari distrugeri şi suferinţe. Oraşe întregi au fost distruse; multe vieţi au fost curmate; milioane de case au fost grav avariate sau distruse; şi servicii vitale, precum furnizarea de apă, canalizarea şi furnizarea de curent electric au încetat să funcţioneze.
Resursele Bisericii au fost puse la dispoziţie încă din primele ore care au urmat acestui dezastru. Membrii Bisericii din Filipine s-au unit pentru a-şi salva fraţii şi surorile, asigurând hrană, apă, îmbrăcăminte şi seturi de igienă, atât membrilor, cât şi celor care nu erau membri.
Casele de întruniri ale Bisericii au devenit locuri de refugiu pentru mii de oameni fără adăpost. Sub conducerea Preşedinţiei zonei şi a conducătorilor locali ai preoţiei, dintre care mulţi pierduseră tot ce aveau, s-au făcut evaluări cu privire la situaţia şi siguranţa tuturor membrilor. Planuri inspirate au început să prindă contur pentru a-i ajuta pe membri să trăiască în condiţii acceptabile şi să se bizuie pe forţele proprii.
Resurse simple au fost asigurate pentru a-i ajuta pe membrii Bisericii să-şi reconstruiască adăposturile construite pe structuri de lemn şi casele. Acest lucru nu s-a făcut fără a se aştepta ceva în schimb. Membrii au fost instruiţi şi au îndeplinit munca de care era nevoie pentru ei înşişi şi, apoi, pentru alţii.
O binecuvântare care a rezultat a fost aceea că, pe măsură ce membrii şi-au dezvoltat abilităţile în tâmplărie, instalaţii şi alte aspecte din domeniul construcţiilor, au putut să găsească oportunităţi semnificative de muncă atunci când oraşele şi comunităţile învecinate au început reconstrucţia.
Îngrijirea celor săraci şi a celor nevoiaşi este o doctrină fundamentală a Evangheliei şi un element esenţial al planului salvării.
Înainte de slujirea Sa în viaţa muritoare, Iehova a declarat prin profetul Său: „Totdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: «Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta»”1.
În zilele noastre, îngrijirea celor săraci şi nevoiaşi este una dintre cele patru responsabilităţi care i-au fost desemnate Bisericii de către Divinitate şi care ajută oamenii, în mod individual şi ca familii, să fie demni de exaltare.2
Îngrijirea celor săraci şi nevoiaşi are în vedere atât salvarea temporală, cât şi pe cea spirituală. Ea include atât slujirea pe care o face fiecare membru al Bisericii atunci când se îngrijeşte personal de cei săraci şi nevoiaşi, cât şi sistemul oficial de bunăstare al Bisericii, care este administrat prin autoritatea preoţiei.
O componentă importantă a planului Domnului cu privire la îngrijirea celor săraci şi nevoiaşi este legea postului. „Domnul a dat legea postului şi a donaţiilor de post pentru a-i binecuvânta pe oamenii Săi şi pentru a le oferi o cale de a le sluji celor nevoiaşi.”3
În calitate de ucenici ai Salvatorului, avem responsabilitatea personală de a ne îngriji de cei săraci şi nevoiaşi. Membrii credincioşi de pretutindeni ai Bisericii contribuie prin a ţine post în fiecare lună – nu mănâncă şi nu beau timp de 24 de ore – şi, apoi, prin a oferi Bisericii o donaţie de post în bani echivalentă cu cel puţin valoarea mâncării pe care ar fi mâncat-o.
Asupra cuvintelor lui Isaia ar trebui să se cugete cu ajutorul rugăciunii şi ar trebui predate în fiecare casă:
„Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
Împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău”4.
Apoi, Isaia a enumerat binecuvântările minunate pe care Domnul le-a promis celor care se supun legii postului. El a spus:
„Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: «Iată-Mă!»…
Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!
Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă”5.
Referitor la aceste versete, preşedintele Harold B. Lee a spus: „Extraordinarele binecuvântări primite [datorită postului] au fost făcute clare în fiecare dispensaţie şi, în aceste versete, Domnul ne spune prin intermediul acestui mare profet de ce există postul şi care sunt binecuvântările care-i rezultă… Dacă analizaţi… capitolul 58 din Isaia, veţi afla motivul pentru care Domnul doreşte ca noi să facem donaţii de post şi să postim. Acesta este că, astfel, putem deveni demni să-L chemăm pe Domnul şi El ne poate răspunde. Putem cere ajutor şi Domnul ne va spune: «Iată-Mă!»”.
Preşedintele Lee a mai spus: „Ne dorim să fim vreodată în situaţia în care Îl putem chema şi El să nu răspundă? Să strigăm în suferinţa noastră şi El să nu fie cu noi? Cred că este timpul să ne gândim la aceste lucruri fundamentale, deoarece acestea sunt zilele care ne aşteaptă, când vom avea nevoie din ce în ce mai mult de binecuvântările Domnului şi când judecăţile vor fi revărsate fără amestec pe întregul pământ”6.
Profetul nostru preaiubit, preşedintele Thomas S. Monson, ne-a împărtăşit mărturia sa despre aceste principii – mărturie datorată experienţei personale. Dânsul a spus: „Fiecare membru al Bisericii care a ajutat la asigurarea bunăstării celor nevoiaşi nu uită niciodată sau nu regretă experienţa. Hărnicia, chibzuiala, bizuirea pe forţe proprii şi împărţirea a ceea ce ai cu ceilalţi nu sunt lucruri noi pentru noi”7.
Dragi fraţi, membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă sunt oameni care fac legăminte şi care ţin poruncile. Nu pot să mă gândesc la vreo poruncă, la vreo lege care, respectată cu credinţă, să fie mai uşor de ţinut şi să ofere binecuvântări mai mari decât legea postului. Când postim şi facem o donaţie de post cinstită, contribuim la magazia Domnului cu ce am fi cheltuit pe valoarea meselor. Nu necesită un sacrificiu financiar care să depăşească ceea ce s-ar fi cheltuit în mod normal. În acelaşi timp, ni se promit extraordinarele binecuvântări, aşa cum am menţionat mai devreme.
Legea postului este valabilă pentru toţi membrii Bisericii. Chiar şi copilaşii pot fi învăţaţi să postească, începând cu o masă şi, apoi, două, pe măsură ce pot înţelege şi ţine din punct de vedere fizic legea postului. Soţii şi soţiile, membrii necăsătoriţi, tinerii şi copiii ar trebui să-şi înceapă postul cu o rugăciune, exprimându-şi recunoştinţa pentru binecuvântările din vieţile lor în timp ce caută binecuvântările şi tăria Domnului în perioada postului. Ţinerea completă a legii postului se produce când donaţia de post este dată reprezentantului Domnului, episcopul.
Dragi episcopi, dumneavoastră conduceţi lucrarea de bunăstare din cadrul episcopiei. Aveţi însărcinarea divină de a-i căuta şi a-i îngriji pe cei săraci. Cu ajutorul preşedintei Societăţii de Alinare şi al conducătorilor cvorumurilor Preoţiei lui Melhisedec, ţelul dumneavoastră este de a-i ajuta pe membri să se ajute singuri şi să ajungă să se bizuie pe forţele proprii. Dumneavoastră vă îngrijiţi de nevoile temporale şi spirituale ale membrilor folosind cu grijă donaţiile de post sub forma unui ajutor temporar şi a unui supliment la resursele familiei extinse şi ale comunităţii. Pe măsură ce vă exercitaţi, cu ajutorul rugăciunii, cheile preoţiei şi discernământul când îi ajutaţi pe cei săraci şi nevoiaşi, veţi ajunge să înţelegeţi că folosirea corectă a donaţiilor de post este menită să întreţină viaţa, nu stilul de viaţă.
Dragi preşedinţi ai cvorumurilor Preoţiei aaronice, dumneavoastră deţineţi chei şi aveţi puterea de a administra rânduielile temporale. Dumneavoastră lucraţi alături de episcop şi îi instruiţi pe membrii cvorumului cu privire la îndatoririle lor în cadrul preoţiei şi în căutarea membrilor Bisericii pentru a-i invita să postească. Când deţinătorii Preoţiei aaronice îşi îndeplinesc cu credinţă şi sârguinţă responsabilităţile preoţiei şi le oferă această ocazie tuturor membrilor Bisericii, dumneavoastră facilitaţi frecvent obţinerea binecuvântărilor promise legate de post de către cei care s-ar putea să aibă cea mai mare nevoie de ele. Veţi fi martor al faptului că spiritul care ne îndeamnă să avem grijă de cei săraci şi nevoiaşi are puterea de a înmuia inimi care, în alte circumstanţe, ar fi împietrite, şi binecuvântează vieţile celor care nu vin foarte des la Biserică.
Preşedintele Monson a spus: „Acei episcopi care-şi organizează cvorumurile Preoţiei aaronice în vederea implicării în strângerea donaţiilor de post vor avea mai mult succes în această responsabilitate sacră”8.
Dragi episcopi, amintiţi-vă că circumstanţele diferă foarte mult de la o zonă la altă şi de la ţară la ţară. Metoda bătutului din uşă în uşă de către membrii cvorumului Preoţiei aaronice poate să nu fie eficientă în regiunea în care locuiţi. Totuşi, vă invităm să vă gândiţi, cu ajutorul rugăciunii, la sfatul profetului şi să căutaţi inspiraţie pentru a găsi moduri potrivite prin care deţinătorii Preoţiei aaronice din episcopiile dumneavoastră să poată să-şi îndeplinească îndatoririle preoţiei cu credinţă şi sârguinţă prin participarea la strângerea donaţiilor de post.
În capitolul 27 din 3 Nefi, Domnul înviat a întrebat: „Ce fel de oameni trebuie să fiţi voi?”. El a răspuns: „Tot aşa cum sunt Eu”9. Când luăm numele lui Hristos asupra noastră şi ne străduim să-L urmăm, vom primi imaginea Lui în înfăţişarea noastră şi vom deveni mai asemănători Lui. Grija faţă de cei săraci şi nevoiaşi este inerentă slujirii Salvatorului. Se află în tot ceea ce El face. El ne ajută pe toţi şi ne înalţă. Jugul Său este bun şi sarcina Sa este uşoară. Fie ca noi toţi să devenim mai asemănători Salvatorului având grijă de cei săraci şi nevoiaşi, ţinând cu credinţă legea postului şi oferind o donaţie de post generoasă. Depun mărturie, cu umilinţă, că ajutarea cu credinţă a celor săraci şi nevoiaşi este o reflectare a maturităţii spirituale şi îl va binecuvânta atât pe cel care dăruieşte, cât şi pe cel care primeşte. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.