Rugăciuni şi catedrale
Autoarea articolului locuieşte în Utah, S.U.A.
„Sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35).
Dani a privit în sus, dar tot nu vedea partea de sus a frumoasei catedrale. Aici veneau oameni care aparţineau unei alte Biserici. Dani n-a înţeles de ce familia ei vizita această Biserică într-o zi de vineri, dar tatăl lui i-a spus că merg la o slujbă de seară.
„Ce este aceea?”, a întrebat Dani.
„Este o adunare unde oamenii cântă, citesc din scripturi şi se roagă împreună”, a spus tatăl. „Ca o familie mare la sfârşitul zilei.”
Lui Dani i-a plăcut cum suna. Ea şi cu familia ei erau în vizită în Anglia. Duminica trecută fuseseră într-o episcopie într-un oraş numit York. La Societatea Primară, toţi copiii ştiau aceleaşi versete şi cântece pe care Dani le ştia. Ea ştia că episcopia vizitată face parte din Biserica adevărată a lui Isus, la fel ca episcopia ei de acasă.
Dar această catedrală era foarte diferită de clădirile cu care ea era obişnuită. Ea a observat o masă mică plină cu lumânări. Dani s-a uitat la un băiat care aprindea o lumânare.
„De ce aprinzi lumânări?”, l-a întrebat Dani.
Băiatul a zâmbit. „Eu aprind o lumânare atunci când mă rog pentru lucruri speciale. Atâta timp cât flacăra arde, eu sper că rugăciunea va continua să fie auzită de Dumnezeu.”
Lui Dani i se păreau ca lumânările obişnuite. Era puţin confuză, dar vroia să fie politicoasă. I-a zâmbit băiatului.
Dani s-a aşezat cu familia sa şi, la scurt timp, a început slujba. L-a văzut pe acelaşi băiat câteva rânduri mai departe. După care, şi-a dat seama că nu ştia niciunul dintre cântecele pe care le cântau ceilalţi. Când se rugau, ei citeau dintr-o carte mică. Totul părea diferit faţă de lucrurile cu care era ea obişnuită.
Dar muzica era frumoasă, chiar dacă nu îi era cunoscută. Apoi, s-a ridicat un bărbat să citească din scripturi. El purta o sutană, în loc de costumul şi cravata pe care le purta episcopul lui Dani. Dar, după ce a început să citească, Dani şi-a dat seama că ştia acea poveste! El citea despre Isus vindecându-i pe cei 10 leproşi.
„Tată”, a şoptit Dani, „Îmi place această poveste”.
Tatăl a zâmbit. „Şi mie.”
Apoi, bărbatul în sutană a spus o rugăciune. El s-a rugat ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei bolnavi şi pe cei nevoiaşi. Aşa cum a făcut-o şi Dani! El, de asemenea, a cerut o binecuvântare specială pentru conducătorii Bisericii sale. Dani şi-a adus aminte cum familia ei s-a rugat mereu Tatălui Ceresc ca să-i binecuvânteze pe preşedintele Thomas S. Monson şi pe consilierii lui.
Un sentiment plăcut a cuprins-o pe Dani. Ea ştia că Tatăl Ceresc îi spunea că El îi iubea pe toţi copiii Săi şi că le auzea toate rugăciunile lor, chiar dacă ei mergeau la o biserică diferită şi nu aveau plenitudinea Evangheliei.
În timp ce se ridicau să plece, tatăl şi-a verificat telefonul. Părea trist în timp ce îşi citea mesajele. „A murit sora Monson”, a spus el.
„Oh, nu!” Dani a spus o rugăciune scurtă în inima ei ca preşedintele Monson să fie bine.
„Sunteţi bine?”, a întrebat cineva. Era băiatul de mai devreme. O auzise pe Dani şi părea îngrijorat.
„A murit sora Monson”, a spus Dani. „Ea era soţia profetului nostru, preşedintele Monson.”
„Îmi pare rău”, a spus el cu blândeţe. „Voi aprinde o lumânare pentru el.”
Dani a zâmbit şi i-a mulţumit. Ea se gândea că era drăguţ din partea băiatului să spună o rugăciune specială pentru preşedintele Monson. Ea ştia că Tatăl Ceresc va auzi rugăciunea pe care ea a spus-o în inima ei şi, de asemenea, rugăciunea pe care a spus-o băiatul.