Sacrificiul altruist şi sacru al Salvatorului
Preşedintele Boyd K. Packer
Preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli
Dintr-o cuvântare, „Adevăruri pe care merită, cu adevărat, să le cunoşti”, rostită în cadrul unei adunări de devoţiune la Universitatea Brigham Young în data de 6 noiembrie 2011. Pentru a vizualiza textul în întregime în limba engleză, accesaţi speeches.byu.edu.
Domnul este mereu prezent acolo. El a suferit şi a plătit preţul pentru păcatele noastre, dacă suntem dornici să-L acceptăm ca Mântuitor.
Noi, toţi, trăim pe credit spiritual. Într-un fel sau altul, nota de plată a contului creşte tot mai mult. Dacă o achitaţi pe parcurs, nu aveţi motive de îngrijorare. În scurt timp, începeţi să învăţaţi ce este disciplina şi ştiţi că va veni ziua bilanţului. Învăţaţi să faceţi cu regularitate plăţile în contul spiritual şi nu permiteţi ca dobânda şi penalităţile să crească.
Pentru că sunteţi supuşi la încercare, este de aşteptat să faceţi unele greşeli. Presupun că aţi făcut lucruri în viaţă pe care le regretaţi, lucruri pentru care nici nu vă puteţi cere iertare, cu atât mai puţin să le îndreptaţi; ca urmare, purtaţi o povară. Este momentul acum să vorbim despre cuvântul vină, care pătează ca cerneala şi nu poate fi uşor îndepărtat. Un sentiment care are legătură cu vina este dezamăgirea, regretul că aţi pierdut binecuvântări şi ocazii.
Dacă vă luptaţi cu vina, nu vă deosebiţi de oamenii din Cartea lui Mormon, despre care profeţii au spus: „Din cauza nedreptăţii lor, Biserica începuse să slăbească; şi ei au început să-şi piardă credinţa în spiritul profeţiei şi în spiritul revelaţiei; iar judecăţile lui Dumnezeu i-au privit pe ei drept în faţă” (Helaman 4:23).
Deseori, noi încercăm să rezolvăm problema vinovăţiei spunându-ne unul altuia şi nouă înşine că nu contează. Dar, în adâncul sufletului nostru, nu credem acest lucru. Nu ne credem nici pe noi înşine dacă spunem acest lucru pentru că ştim foarte bine. Noi ştim mai bine. Contează!
Profeţii au propovăduit întotdeauna pocăinţa. Alma a spus: „Şi iată, El vine să-i mântuiască pe cei care vor fi botezaţi spre pocăire cu credinţă în numele Lui” (Alma 9:27).
Alma i-a spus, fără menajamente, fiului său nesupus: „Acum, pocăinţa nu poate veni la oameni decât dacă ar fi fost o pedeapsă care, de asemenea, era veşnică, tot aşa cum viaţa sufletului trebuia să fie, stabilită în opoziţie cu planul fericirii, care a fost tot atât de veşnic ca şi viaţa sufletului” (Alma 42:16).
Există două scopuri fundamentale ale vieţii muritoare. Primul, este să primim un trup care poate fi, dacă noi dorim, purificat şi exaltat şi poate trăi pentru totdeauna. Al doilea scop este să fim puşi la încercare. Când suntem puşi la încercare, facem, cu siguranţă, greşeli. Dar, dacă dorim, putem învăţa din greşelile noastre. „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi” (1 Ioan 1:10).
V-aţi putea simţi, probabil, inferiori în ceea ce priveşte mintea şi trupul şi aţi putea fi copleşiţi sau împovăraţi de greutatea unui cont spiritual care este marcat cu „scadenţă depăşită”. În acele momente de meditaţie (ceea ce mulţi dintre noi evită să facă), în care înţelegeţi adevărul despre voi înşivă, există lucruri nerezolvate care vă tulbură? Aveţi ceva pe conştiinţă? Vă simţiţi, într-o măsură mică sau mare, vinovaţi de un lucru neînsemnat sau important?
Prea adesea, primim scrisori de la aceia care au făcut greşeli cu consecinţe tragice şi care sunt împovăraţi. Ei imploră: „Voi putea fi iertat vreodată? Mă voi putea schimba vreodată?”. Răspunsul este «da»!
Pavel i-a învăţat pe Corinteni: „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).
Evanghelia ne învaţă că eliberarea de chin şi vinovăţie poate fi obţinută prin pocăinţă. Cu excepţia celor câteva persoane, foarte puţine, care aleg calea pierzaniei după ce au cunoscut plenitudinea, nu există niciun obicei, nicio dependenţă, nicio răzvrătire, nicio încălcare, nicio jignire, mică sau mare, care să fie exceptată de la promisiunea iertării totale. Indiferent ce s-a întâmplat în vieţile voastre, Domnul a pregătit o cale de întoarcere dacă veţi urma îndemnurile Spiritului Sfânt.
Unii simt un îndemn căruia nu i se pot opune, o ispită care revine cu insistenţă în mintea lor, pentru a deveni poate un obicei şi, apoi, o dependenţă. Suntem înclinaţi spre încălcare şi păcat şi, de asemenea, spre a ne justifica, gândind că nu avem nicio vină, pentru că ne-am născut aşa. Suntem prinşi în cursă şi, de aici, vin durerea şi chinul de care numai Salvatorul ne poate vindeca. Aveţi puterea de a vă opri şi veţi fi mântuiţi.
Satana atacă familia
Preşedintele Marion G. Romney (1897-1988) mi-a spus odată: „Nu le spune astfel încât să poată înţelege doar; spune-le astfel încât să nu poată înţelege greşit”.
Nefi a spus: „Căci sufletul meu se bucură în claritate; căci în felul acesta lucrează Domnul Dumnezeu printre copiii oamenilor. Căci Domnul Dumnezeu dă lumină pentru înţelegere” (2 Nefi 31:3).
Aşa că ascultaţi! Voi vorbi limpede, ca cineva chemat şi care are obligaţia să facă acest lucru.
Ştiţi că există un duşman. Scripturile îl definesc astfel: „acel şarpe bătrân, care este diavolul, care este tatăl tuturor minciunilor” (2 Nefi 2:18). El a fost alungat de la început (vezi D&L 29:36-38) şi i s-a refuzat să aibă un trup muritor. El a jurat să distrugă „marele plan al fericirii” (Alma 42:8) şi a devenit duşmanul întregii dreptăţi. El îşi concentrează atacurile asupra familiei.
Unii dintre voi vor cunoaşte, într-o zi, flagelul pornografiei, care este prezent în întreaga lume. Este greu să-l eviţi. Pornografia se concentrează pe acea parte a naturii voastre prin care aveţi puterea de a crea viaţă.
Acceptarea pornografiei conduce la greutăţi, divorţ, boală şi zeci de alte probleme. Nicio parte a ei nu este inocentă. A intra în posesia ei, a o viziona sau a o transmite în orice formă este ca şi cum aţi ţine un şarpe cu clopoţei în rucsacul de pe spate. Vă expune inevitabilului echivalent spiritual al muşcăturii şarpelui, cu veninul ei letal. Având în vedere că lumea este aşa cum este, este uşor de înţeles că puteţi fi, foarte uşor, expuşi ei, o puteţi citi sau viziona fără a înţelege consecinţele cumplite. Dacă vă încadraţi în această descriere, vă avertizez să-i puneţi capăt. Puneţi-i capăt acum.
Cartea lui Mormon ne învaţă că toţi „oamenii sunt instruiţi îndeajuns ca să deosebească binele de rău” (2 Nefi 2:5). Aceasta vă include. Ştiţi ce este drept şi ce este greşit. Fiţi foarte atenţi să nu faceţi lucruri care ştiţi că sunt greşite.
Deşi majoritatea greşelilor pot fi confesate, în particular, Domnului, există încălcări pentru care este nevoie de mai mult pentru a obţine iertarea. Dacă greşelile voastre au fost grave, mergeţi şi vorbiţi cu episcopul vostru. În cazul celorlalte, confesarea personală, în linişte, va fi suficientă. Dar, aduceţi-vă aminte că zorii măreţei dimineţi a iertării nu vor apărea întotdeauna dintr-o dată. Dacă, la început, vă poticniţi, nu renunţaţi. Să trecem peste descurajare este parte a încercării. Nu renunţaţi. Şi, aşa cum v-am sfătuit înainte, după ce aţi mărturisit şi păcatele v-au fost iertate, nu priviţi în urmă.
Salvatorul a suferit pentru păcatele noastre.
Domnul este mereu prezent acolo. El a suferit şi a plătit preţul pentru păcatele noastre, dacă suntem dornici să-L acceptăm ca Mântuitor.
Pentru că suntem muritori, este posibil ca noi să nu putem înţelege cum a înfăptuit Salvatorul sacrificiul Său ispăşitor. Dar, deocamdată, să ştim cum nu este la fel de important cum este să ştim de ce a suferit El. De ce a făcut El aceasta pentru dumneavoastră, pentru mine, pentru întreaga omenire? A făcut-o din dragoste pentru Dumnezeu, Tatăl, şi întreaga omenire. „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13).
În Ghetsimani, Hristos S-a îndepărtat de apostolii Săi pentru a Se ruga. Orice s-a întâmplat în Ghetsimani depăşeşte puterea noastră de cunoaştere! Dar noi ştim că El a înfăptuit ispăşirea. El a dorit să ia asupra Sa greşelile, păcatele şi vina, îndoielile şi teama întregii omeniri. El a suferit pentru noi pentru ca noi să nu fim nevoiţi să suferim. Mulţi muritori au fost chinuiţi şi au avut parte de o moarte dureroasă, cumplită. Dar agonia Sa a depăşit-o pe a lor.
La vârsta mea, am ajuns să ştiu ce este durerea fizică şi vă spun că nu este de dorit! Nimeni nu încheie această viaţă fără a învăţa câteva lucruri despre suferinţă. Dar chinul personal pe care nu pot să-l suport are loc când îmi dau seama că am făcut pe altcineva să sufere. Atunci întrezăresc ceva din agonia prin care a trecut Salvatorul în grădina Ghetsimani.
Suferinţa Sa a fost diferită de cea a tuturor celor care au suferit înainte şi după aceea, pentru că El a luat asupra Sa toate pedepsele la care a fost supusă vreodată familia umană. Imaginaţi-vă acest lucru! El nu avea de plătit nicio datorie. El nu a săvârşit niciun rău. Cu toate acestea, El a simţit toată vina, suferinţa şi tristeţea, durerea şi umilinţa, toate chinurile mintale, emoţionale şi fizice cunoscute de om – El a avut parte de toate. A existat Unul singur în toate analele istoriei omenirii care a fost în întregime fără păcat şi capabil să răspundă pentru păcatele şi încălcările întregii omeniri şi să supravieţuiască durerii care a însoţit plata lor.
El Şi-a prezentat viaţa şi, în esenţă, a spus: „Eu sunt Acela care iau asupra Mea păcatele lumii” (Mosia 26:23). El a fost răstignit; El a murit. Ei nu I-au putut lua viaţa. El a consimţit să moară.
Iertarea totală este posibilă
Dacă v-aţi poticnit sau v-aţi pierdut pentru o perioadă, dacă simţiţi că duşmanul vă ţine captivi, puteţi merge înainte cu credinţă şi să nu rătăciţi încoace şi încolo prin lume. Există persoane care sunt gata să vă îndrume înapoi, spre pace şi siguranţă. Chiar harul lui Dumnezeu, aşa cum este promis în scripturi, vine „după ce [aţi] făcut tot posibilul” (2 Nefi 25:23). Pentru mine, această posibilitate este adevărul care merită, cu adevărat, să fie cunoscut.
Vă promit că zorii strălucitori ai acelei dimineţi a iertării se pot ivi. Atunci „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7) va veni în viaţa voastră din nou, asemănătoare unui răsărit de soare, şi voi, ca şi El, „nu [vă veţi] mai aduce aminte de păcatul vostru” (Ieremia 31:34). Cum veţi recunoaşte momentul? Îl veţi recunoaşte! (Vezi Mosia 4:1-3.)
Acestea sunt lucrurile pe care doresc să le învăţaţi voi, cei care v-aţi rătăcit. El va veni şi va rezolva problema pe care voi nu o puteţi rezolva, dar voi va trebui să plătiţi preţul. Nu este posibil dacă voi nu faceţi aceasta. El este un conducător bun în sensul că El va plăti, întotdeauna, preţul necesar, dar El doreşte ca voi să faceţi ce trebuie, chiar dacă este dureros.
Îl iubesc pe Domnul şi Îl iubesc pe Tatăl care L-a trimis. Povara dezamăgirii, păcatului şi vinei o putem pune în faţa Sa şi, în condiţiile generoase stabilite de El, fiecare parte a contului poate fi marcată cu „plătită integral”.
„Veniţi acum să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. Adică, a spus Isaia în continuare, „dacă veţi voi şi veţi asculta” (Isaia 1:18-19).
Veniţi la El
Scriptura care ne spune „învaţă înţelepciune în tinereţea ta; da, învaţă în tinereţea ta să ţii poruncile lui Dumnezeu” (Alma 37:35) este o invitaţie însoţită de promisiunea de a avea pace şi protecţie împotriva duşmanului. „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; dar fii un model pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie” (1 Timotei 4:12).
Nu vă aşteptaţi ca totul să fie bine de-a lungul vieţii dumneavoastră. Chiar şi aceia care trăiţi aşa cum trebuie, veţi constata că viaţa va fi grea uneori. Întâmpinaţi fiecare dintre provocările vieţii cu optimismul şi siguranţa că veţi avea pacea şi credinţa care să vă susţină acum şi în viitor.
Celor care nu aveţi încă toate binecuvântările pe care simţiţi că le doriţi, dacă viaţa vă este goală şi nu aveţi tot ce vă este necesar, vă spun că eu cred cu tărie că nicio experienţă sau ocazie esenţială pentru mântuire şi salvare nu le vor fi refuzate celor care trăiesc fiind credincioşi. Rămâneţi demni; aveţi speranţă, răbdare şi pioşenie. Totul va fi bine în cele din urmă. Darul Duhului Sfânt vă va îndruma şi arăta ce aveţi de făcut.
Dacă sunteţi unii dintre aceia care se luptă cu vinovăţia, dezamăgirea sau deprimarea provocate de greşeli pe care le-aţi făcut sau binecuvântări care nu au venit încă, citiţi învăţăturile care vă redau încrederea şi care se găsesc în imnul „Veniţi la Hristos”:
Veniţi la Isus, voi împovăraţi,
De griji şi de păcat copleşiţi.
Spre un port sigur veţi fi îndrumaţi,
Unde să vă odihniţi, odihniţi.
Veniţi la Isus, El vă ascultă.
Chiar de aţi luat calea greşită.
Cu-a Sa dragoste El vă îndrumă,
Din noapte spre lumină, lumină.
Veniţi la Isus, El vă aude,
Dacă-I cereţi a Sa dragoste.
Nu ştiţi că îngeri vă sunt aproape?
De sus, El îi trimite, trimite.1
Eu afirm, împreună cu fraţii mei apostoli, că suntem martori speciali ai Domnului Isus Hristos. Această mărturie este confirmată de fiecare dată când simt, în mine însumi şi la alţii, efectul purificator al sacrificiului Său sacru. Mărturia mea şi a fraţilor mei apostoli este adevărată. Îl cunoaştem pe Domnul. El nu este un străin pentru profeţii, văzătorii şi revelatorii Săi.
Eu înţeleg că nu sunteţi perfecţi, dar încercaţi să vă perfecţionaţi. Fiţi curajoşi. Nu uitaţi că orice persoană care are trup are putere asupra uneia care nu are.2 Lui Satana nu i s-a permis să aibă trup; aşa încât, dacă vă confruntaţi vreodată cu ispitele, să ştiţi că le puteţi depăşi pe toate dacă vă veţi exercita libertatea de a alege care le-a fost dată lui Adam şi Evei în grădină şi care a fost transmisă de-a lungul generaţiilor până la voi.
Dacă priviţi înainte cu speranţă şi dorinţă de a face ceea ce doreşte Domnul să faceţi – aceasta este tot ce se aşteaptă de la voi.