Promisiunea Sa de a fi totdeauna

Robyn Casper, Utah, S.U.A

În timp ce mă aflam în cadrul unei adunări de împărtăşanie, reflectând la rugăciunea de binecuvântare a pâinii, cuvintele acestea se tot repetau în mintea mea: „pentru ca ei să poată avea totdeauna Spiritul Său cu ei” (Moroni 4:3; D&L 20:77).

„Totdeauna”, este spus – nu doar uneori. Atunci, de ce, cu câteva luni înainte, eu şi soţul meu nu am fost avertizaţi în legătură cu modul în care să ne protejăm fiul în vârstă de unsprezece ani înainte ca el să fie lovit de o maşină în timp ce se plimba cu bicicleta? De ce Tatăl Ceresc nu veghează şi nu ne avertizează „totdeauna”?

Am fost învăţată la Societatea Primară şi credeam că Duhul Sfânt ne va proteja. El va folosi glasul slab şi liniştit pentru a ne veghea, îndruma şi avertiza de pericol. Acest gând a fost în mintea mea din momentul în care Ben a murit. Îmi era dor de el foarte mult şi inima mea tânjea după compasiune şi pace.

Unde a fost glasul meu de avertizare? Unde a fost Duhul Sfânt? Am considerat că făceam tot ce puteam mai bine pentru a fi neprihăniţi. Ne plăteam zeciuiala, participam la adunările Bisericii şi slujeam ori de câte ori ni se cerea. Eram departe de perfecţiune, dar ţineam serile în familie şi studiam zilnic din scripturi. Ne străduiam.

În timp ce aveam aceste gânduri, stăteam într-o clasă a Societăţii de Alinare, când învăţătoarea a spus o poveste despre o rudă apropiată. În timp ce aştepta la un semafor, ruda ei a avut o impresie puternică că trebuia să rămână pe loc atunci când semaforul se făcea verde. Ea a urmat acel îndemn şi, aproape imediat, un camion mare a trecut intersecţia în viteză, pe culoarea roşie. Dacă nu ar fi auzit şi ascultat acel glas, ea şi copiii ei ar fi putut fi răniţi sau chiar omorâţi.

Această poveste a avut un efect puternic asupra mea dar, în timp ce stăteam pe scaun plângând şi mă pregăteam să mă ridic şi să părăsesc sala, un puternic sentiment de alinare a coborât asupra mea. Am simţit pace, că Duhul Sfânt a fost într-adevăr cu mine. În cazul meu, El nu a fost acolo ca un glas de avertizare, ci ca un mângâietor.

De la accidentul lui Ben, am simţit o putere mai presus de a mea şi am fost întărită de dragostea Tatălui Ceresc. Nu am înţeles uneori de ce se întâmplă anumite lucruri, dar niciodată nu m-am îndoit de dragostea Sa.

Am încredere că Dumnezeu înţelege toate lucrurile şi că niciodată nu mă va lăsa fără alinare. Duhul Sfânt îndeplineşte multe roluri în viaţa noastră. El poate să ne protejeze, dar El, de asemenea, ne îndrumă, alină, învaţă şi ne oferă înţelegere şi alte binecuvântări.

Am învăţat că Tatăl Ceresc Îşi ţine promisiunile. El a fost „totdeauna” cu mine.