Tineri adulți
Să devenim administratori mai buni ai pământului creat de Dumnezeu pentru noi
Vârstnicul Marcus B. Nash
din Cei Șaptezeci
Dintr-o cuvântare rostită în cadrul celui de-al 18-lea Simpozion al Centrului Stegner la Universitatea din Utah, în orașul Salt Lake, în data de 12 aprilie 2013.
Cu cât avem mai multă grijă de această lume și de tot ce este în ea, cu atât mai mult ne va sprijini, inspira, întări, însufleți și bucura inima și spiritul.
Vă recomand să fiți în natură, făcând drumeții, schiind, făcând caiac pe mare, mergând pe bicicletă sau chiar mergând într-un safari. Când eram mic, îmi plăcea mult să stau în pădure și să simt mărturia silențioasă, elocventă pe care o depuneau despre Creator copacii falnici, mereu verzi. Când am devenit adult, am învățat prin studiu și prin credință că, dacă înțelegem cine suntem, scopul vieții și scopul pentru care a fost creat pământul – și dacă păstrăm aceste lucruri în minte – vom trata acest pământ și tot ce este pe el într-un mod mai bun, mai nobil.
Scopul lui Dumnezeu pentru crearea pământului
Domnul, prin profeții Săi, atât cei din vechime, cât și cei din zilele noastre, a încercat să ne ajute să înțelegem și să apreciem darul de a trăi pe acest frumos pământ. În Vechiul Testament, David s-a gândit la măreția creațiilor lui Dumnezeu și s-a întrebat cu glas tare de ce – printre asemenea minuni – Dumnezeu Se gândește la om (vedeți Psalmii 8:4). David a concluzionat că omenirea este specială, „cu puțin mai prejos decât [îngerii]” (Psalmii 8:5).
Moise a văzut, de asemenea, în viziune, lumi fără număr1 și a declarat: „Acum, datorită acestui fapt, eu știu că omul nu este nimic, lucru pe care niciodată nu mi l-am închipuit” (Moise 1:10).
Moise, în umilința sa înaintea splendorii creațiilor lui Dumnezeu, nu a reușit să înțeleagă un adevăr măreț. Așadar, Domnul i-a arătat din nou creațiile Sale fără limită și a subliniat că El – Dumnezeu – a făcut aceste creații „[pentru a realiza] nemurirea și viața veșnică a omului” (Moise 1:39). Acest pământ – de fapt, toată creația – este proiectată pentru a ne ajuta să dobândim nemurirea și viața veșnică.
Vorbind din nou despre scopul pământului, Domnul a spus: „Vom face un pământ pe care aceștia, [adică noi,] să poată locui; Și îi vom pune la probă prin aceasta, pentru a vedea dacă ei vor face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul lor, le va porunci lor” (Avraam 3:24-25; vedeți, de asemenea, versetul 26). Viața pe acest pământ și darul libertății morale de a alege ne oferă ocazia de a alege să căutăm să primim, într-o zi, tot ceea ce oferă Dumnezeu.2
Când crearea pământului a fost finalizată, Dumnezeu a fost mulțumit deoarece a văzut că avea să slujească scopului Său pentru noi, copiii Săi.3 Fiii și fiicele lui Dumnezeu și familiile pe care le alcătuiesc nu sunt intruși pe pământ; ci ei sunt nucleul scopului acestuia.4
Trebuie să fim administratori buni
Viața pe acest pământ este atât o binecuvântare, cât și o responsabilitate. Domnul declară: „Pentru că, iată, animalele câmpului, și păsările aerului, și ceea ce vine din pământ sunt rânduite pentru a fi folosite de om ca hrană și ca îmbrăcăminte și pentru ca el să poată avea din abundență” (Doctrină și legăminte 49:19). Totuși, deoarece pământul și tot ce este pe el sunt „opera mâinilor [Sale]” (Doctrină și legăminte 29:25), toate Îi aparțin Lui.5 În calitate de locuitori temporari pe acest pământ, noi suntem administratori – nu proprietari. În această calitate, noi suntem răspunzători în fața lui Dumnezeu – proprietarul – pentru ceea ce facem cu creația Sa: „Pentru că este necesar ca Eu, Domnul, să-l fac pe fiecare om responsabil, ca un administrator al binecuvântărilor pământești, pe care le-am făcut și le-am pregătit pentru aceia pe care i-am creat” (Doctrină și legăminte 104:13).
Cum avem grijă de pământ, cum folosim și împărtășim abundența lui și cum tratăm tot ceea ce ne-a fost oferit este parte a testării noastre din viața muritoare. Noi trebuie să folosim cu recunoștință ceea ce ne-a oferit Domnul, să evităm să ne irosim viața și resursele și să folosim darurile pământului pentru a avea grijă de săraci.6 Domnului Îi pasă foarte mult de toate viețile și, în special, de copiii Săi și suntem răspunzători pentru ceea ce alegem să facem (sau să nu facem) cu darurile creației Sale.
Domnul ne promite că, dacă Îl urmăm și folosim în mod corect resursele pământului cu recunoștință și respect, „plenitudinea pământului este a [noastră], animalele câmpului și păsările cerului… Și Dumnezeu este mulțumit pentru că a dat toate aceste lucruri omului; pentru că ele au fost făcute pentru a fi folosite în acest scop, cu judecată, nu în exces și nici prin forță” (Doctrină și legăminte 59:16, 20).
Noi trebuie să folosim aceste resurse cu înțelepciune și recunoștință, cu intenția de a-i ajuta pe alții – din generațiile prezente, trecute sau viitoare – să primească binecuvântările pe care Tatăl Ceresc le dorește pentru copiii Săi.
Să vedem dincolo de noi înșine
Din păcate, astăzi trăim într-o lume în care persoanele pot alege să-L respingă pe Dumnezeu și să disprețuiască creația Sa. Când se întâmplă acest lucru, Dumnezeu și creația sunt îndurerați.
Enoh a consemnat că Dumnezeu a plâns din cauza hotărârilor greșite și a egoismului sufocant al copiilor Săi.7 Moroni a profețit că, în zilele din urmă, vor fi „focuri și furtuni și nori de fum… [și] mare spurcăciune pe fața pământului” și că aceste condiții aveau să fie însoțite de „tot feluri de lucruri abominabile; când mulți vor fi aceia care vor spune fă asta sau fă cealaltă și nu va avea nicio importanță” (Mormon 8:29, 31). Când oamenii spurcă sau poluează această lume din punct de vedere spiritual sau temporal, nu doar Dumnezeu, ci și natura suferă!8
Este important de știut că binecuvântările și puterea disponibile prin biserica restaurată a Domnului și Evanghelia Sa au capacitatea de a pune la încercare și a schimba sufletul omului, de a inspira dragoste pentru Dumnezeu și creația Sa și de a ne ajuta să ne gândim la bunăstarea altora și să avem în vedere nevoile generațiilor viitoare.
Natura ne aduce mai aproape de Dumnezeu
Pământul și toate vietățile sunt mai mult decât lucruri care să fie consumate și/sau conservate; unele părți sau elemente ale acestora trebuie și păstrate! Natura pură și „toate lucrurile care vin din pământ… sunt făcute pentru beneficiul… omului… pentru a înveseli inima… și pentru a înviora sufletul” (Doctrină și legăminte 59:18-19).
Natura în starea ei pură ne aduce mai aproape de Dumnezeu, ne limpezește mintea și inima de zgomotul și distragerea materialismului, ne ridică într-o sferă mai înaltă, mai exaltată și ne ajută să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeul nostru: „Pământul se rotește pe aripile lui și soarele dă lumina sa ziua, și luna dă lumina ei noaptea, și stelele, de asemenea, dau lumina lor… [Oricine] care a văzut una sau pe cea mai mică dintre acestea, L-a văzut pe Dumnezeu mișcându-Se în măreția și puterea Sa” (Doctrină și legăminte 88:45, 47).
Încă îmi place să merg în drumeții pe munte, printre magnificele stânci și piscuri de granit. Deși fără glas, acestea vorbesc despre puterea și măreția lui Dumnezeu – și despre genialitatea Sa inegalabilă în crearea frumuseții. Așa cum a depus mărturie Alma, „toate lucrurile arată că este un Dumnezeu; da, chiar și pământul și toate lucrurile care sunt pe fața lui… mărturisesc că este un Creator Suprem” (Alma 30:44).
Îmi place mult să privesc stelele seara, încercând să înțeleg eternitatea timpului și a spațiului pe care le privesc. Mă uimește întotdeauna cunoașterea pe care o dobândesc în acele momente liniștite că, în pofida imensității cosmosului, Domnul universului mă cunoaște pe mine, care sunt atât de mic. Și El ne cunoaște pe fiecare dintre noi. Creația depune mărturie despre Creator și, dacă păstrăm aceste locuri speciale, intacte, ele vor depune mărturie în mod elocvent și profund despre Dumnezeul nostru și ne vor inspira să continuăm.
Cu cât avem mai multă grijă de această lume și de tot ce este în ea, cu atât mai mult ne va sprijini, inspira, întări, însufleți și bucura inima și spiritul – și ne va pregăti să trăim în prezența Tatălui nostru Ceresc cu familiile noastre într-o sferă celestială, care va fi chiar pământul pe care stăm astăzi, dar într-o stare glorificată.9
Fie ca noi să ne îngrijim cu recunoștință de acest pământ – căminul nostru prezent și potențialul nostru cămin viitor.