Agitație pentru a ajunge la adunarea de împărtășanie
Am crezut că nu o să fim, din nou, prezenți la distribuirea împărtășaniei.
Fotografie de la Getty Images
Când ne-am mutat din Statele Unite în Vietnam, soțul meu și cu mine eram hotărâți să nu pierdem nicio adunare a Bisericii. După un an, nu pierdusem nicio adunare de duminica, dar întârziam deseori și, de multe ori, nu am fost prezenți în timpul distribuirii împărtășaniei. Adunarea noastră de împărtășanie începea la 8:30 dimineața. Având trei copii mici, părea uneori imposibil să ne pregătim pentru a ajunge la biserică la timp.
Ca familie, am hotărât că trebuie să ajungem, în mod consecvent, la timp la biserică să luăm din împărtășanie. A fost greu, dar am reușit să ajungem la timp la biserică timp de patru duminici consecutive. Am observat schimbarea adusă de eforturile noastre. Am avut mai multe experiențe spirituale în timpul săptămânii.
Totuși, în următoarea duminică, ne-am trezit târziu. Era deja 7:30 a.m. I-am spus soțului meu că nu vom reuși, dar, apoi, m-am gândit cum vom fi binecuvântați dacă vom face tot ce putem să fim pregătiți oricum. Așadar, ne-am grăbit!
Am ajuns la biserică cu 20 de minute mai târziu. Am simțit că am eșuat. Membrii cântau când am ajuns și, când am deschis ușa, cineva mergea la pupitru să spună rugăciunea.
„Acesta a fost imnul de deschidere?”, l-am întrebat în șoaptă pe misionarul care stătea la ușă.
„Da!”, a spus el. „Am început mai târziu astăzi.”
Eram uimită. Am crezut că am eșuat din nou, dar am ajuns chiar la timp la biserică! Lacrimile mi-au curs pe obraji pe măsură ce am simțit dragostea Tatălui Ceresc pentru mica mea familie și pentru mine.
Mai târziu, am aflat că, atunci când au ajuns la biserică în acea duminică, misionarii și-au dat seama că nimeni nu adusese pâine pentru împărtășanie. Nu era niciun magazin în jur și pâinea poate fi greu de găsit în Vietnam. După un moment de panică, misionarii și-au amintit că aveau pâine acasă.
Cu câteva zile înainte, misionarii veniseră la noi acasă la cină. În acea seară, pregătisem pâine de casă pentru ei. Adunările Bisericii începuseră mai târziu în acea duminică dimineață pentru că misionarii alergaseră acasă să ia pâinea pe care o făcusem pentru ei!
Dumnezeu vede eforturile noastre pe măsură ce ne străduim să ținem poruncile Sale. Deși eșuăm uneori, El ne iubește și va pregăti o cale să reușim – chiar și atunci când trebuie, pur și simplu, să ajungem la biserică la timp.