Mesaj din partea conducerii zonei
Slujirea sfințește: Faptul de a fi sensibili la nevoile altora ne asigură sfințire în viața personală
Recent, în multe aspecte ale vieții noastre, au avut loc schimbări și, chiar dacă nu am fost toți în aceeași barcă, cu toții am fost pe aceleași ape învolburate de furtună. Uneori, eu am întâmpinat dificultăți în a ști cu exactitate cum să continui, cum să merg înainte, cum să fiu eficient și cum să mă adaptez la schimbările care au avut loc în viața mea.
Probabil că și dumneavoastră, la fel ca mine, ați avut ocazii, în ultimele luni, să căutați îndrumare și înțelegere de la Domnul cu privire la diferite chestiuni pentru a trece prin situațiile și circumstanțele care erau necunoscute sau neobișnuite. Probabil că și dumneavoastră ați simțit că această perioadă a fost o ocazie de a ne purifica și de a ne sfinți, un timp în care să devenim mai apropiați de Tatăl nostru din Cer, ucenici mai buni ai lui Hristos. Mesaje constante din partea președintelui Nelson, fraților din Cei Doisprezece și președinților sau președintelor organizațiilor ne-au încurajat să urmăm îndemnul „Ascultă-L”1 pentru a ne ajuta să trecem cu bine peste această perioadă. Una dintre cele mai importante îndemânări pe care o putem dobândi și îmbunătăți în această viață este modul în care auzim glasul și îndemnurile Domnului. Faptul de a auzi, de a da ascultare și de a acționa potrivit acelor îndemnuri ne va oferi ocazia de a fi purificați și sfințiți.
Prin propria experiență, am văzut că Domnul a fost foarte dornic să împărtășească voia și îndrumarea Sa când vine vorba despre clădirea împărăției Sale. Președintele Nelson a împărtășit același sentiment încurajându-ne să căutăm să primim revelație.2 Am înțeles că revelația se revarsă mai ușor și mai repede după ce mă rog și caut îndrumare în legătură cu faptul de a sluji altora, fie în cadrul chemărilor, fie gândindu-mă la altcineva, decât dacă o caut pentru propria voință și propriile circumstanțe.
Vârstnicul Dieter F. Uchtdorf, în timp ce slujea în cadrul Primei Președinții, ne-a învățat:
„Deseori, răspunsul la rugăciunea noastră nu vine în timp ce ne rugăm în genunchi, ci în timp ce suntem în picioare, slujindu-I Domnului și slujind celor din jurul nostru. Faptele de slujire și consacrare lipsite de egoism ne rafinează spiritele, înlătură solzii de pe ochii noștri spirituali și deschid zăgazurile cerului. Devenind răspuns la rugăciunea cuiva, deseori găsim răspuns la propria noastră rugăciune”3 .
Puterea care sfințește a Spiritului ne este pusă la dispoziție când căutăm să știm cum putem să slujim mai eficient celor din jurul nostru, să le fim familie, să slujim prietenilor, vecinilor, comunităților noastre sau celor care ne sunt dați în grijă prin intermediul responsabilității pe care o avem în cadrul chemărilor noastre. Pe măsură ce devenim mai sensibili la nevoile altora, devenim mai sensibili față de Spirit, ceea ce ne ajută să primim răspuns la rugămintea din imn: „Să-Ți semăn Ție”4. Știu din experiență că, atunci când ne rugăm Domnului pentru a ști cum să fim de ajutor sau să fim o binecuvântare pentru cineva, El va răspunde cu promptitudine la acea rugăciune. De asemenea, poate veni un moment în care îndemnul de a acționa vine fără o rugăciune concretă spusă în prealabil, iar credința simplă de a te duce atunci și de a face bine va fi răsplătită pentru amândoi. Sora Sylvia Allred, fostă consilieră în Președinția generală a Societății de Alinare, a descris acest lucru astfel:
„Dragostea pură a lui Hristos este exprimată atunci când slujim în mod altruist. Să ne ajutăm unul pe altul este o experiență care sfințește, care-l exaltează pe cel care primește și-l face să fie umil pe cel care oferă”5.
Președintele Thomas S. Monson a spus odată că ocaziile de a da din ceea ce avem sunt nelimitate, dar pot, de asemenea, să și dispară6; mă rog ca noi să putem ajunge ca Duhul Sfânt să aibă încredere în noi că vom da ascultare îndemnurilor de a acționa și de a deveni răspunsul la rugăciunea cuiva, lucru care, în schimb, ne oferă o experiență de a progresa care sfințește.