Toată lumea are nevoie de Evanghelie

Joy Teresa M. Moises

Planificasem să slujesc în misiune, dar, după facultate, am crezut că nu trebuie să slujesc – până când am obținut un loc de muncă la care am lucrat cu fete abuzate. Atunci am văzut că toată lumea are nevoie de Evanghelie.

The Lost Coin (Moneda pierdută), de Harold Copping © Providence Collection / licență de la GoodSalt.com

Când eram la Societatea Primară, nu-mi amintesc de câte ori au întrebat învățătorii mei cine dintre noi avea să slujească în misiune cu timp deplin. În mintea mea tânără, mi-am spus mereu că o voi face.

Mama mi-a arătat cât de importantă este adunarea lui Israel ajutând misionarii cu timp deplin să propovăduiască și să împărtășească Evanghelia. Odată, m-am alăturat ei pentru a găsi casa unei surori din episcopie care nu mai venise la biserică de ceva timp. Aproape că ne-am pierdut pentru că nu știam exact unde locuia. În loc să se enerveze, mama mea a căutat cu sârguință casa acelei surori. Asemenea femeii din pilda monedei pierdute (vedeți Luca 15:8-10), ea a găsit-o pe soră și s-a bucurat.

Modul în care mama mea a dat tot ce a putut pentru lucrarea Domnului, nu doar în împărtășirea Evangheliei, ci și în alte chemări în cadrul Bisericii, m-a ajutat să înțeleg că toată lumea trebuie să-L slujească pe Domnul, chiar și în moduri mici.

Pe măsură ce anii au trecut, am absolvit seminarul, am primit medalionul meu Tinerele Fete, am absolvit facultatea și am început să lucrez. Încetul cu încetul, sentimentul de a deveni misionară cu timp deplin a devenit o prioritate mai mică. Deși eram activă și îmi îndeplineam cu credință și sârguință chemările în Biserică, mi-am spus: „Este în regulă să nu slujesc în misiune cu timp deplin, deoarece nu este obligația mea. Sunt soră și pot să-I slujesc Domnului în multe alte moduri”.

Ce m-a făcut să mă răzgândesc

La 22 de ani, am avut ocazia să lucrez la un centru în care slujeam fetelor care fuseseră abuzate și neglijate. Mi-a părut rău pentru ele. Am văzut cum abuzul le-a frânt inima și le-a distrus dragostea față de ele înseși. Unele dintre ele au încercat să se sinucidă. Unele dintre ele nu doreau să aibă încredere în nimeni. Multe dintre ele nu aveau speranță în viață și nu simțeau dragostea Salvatorului.

Deseori m-am întrebat: „Ar fi putut fi prevenite aceste abuzuri? Dacă răufăcătorii lor ar fi primit Evanghelia? Dacă părinții lor ar fi devenit membri ai Bisericii înainte ca aceste fete să se fi născut?”. Mi-am dat seama că era posibil ca aceste fete să nu fi trecut prin aceste încercări dacă părinții lor și răufăcătorii lor ar fi primit Evanghelia și ar fi trăit potrivit ei.

Faptul de a cugeta asupra acestor întrebări și de a lucra în acel centru m-a ajutat să văd că toți oamenii au nevoie de Evanghelie. La fel cum cei din oștirea lui Helaman din Cartea lui Mormon au luptat pentru a-și apăra credința și familiile, Domnul are nevoie de misionari cu timp deplin pentru a împărtăși Evanghelia Sa și a proteja împărăția Sa.

Experiențele pe care le-am trăit cu fetele din centru m-au inspirat să merg pe cărarea pe care Domnul dorea să merg. Am hotărât că trebuia să mă alătur oștirii de misionari a Domnului. El a văzut această dorință și am fost chemată să slujesc în Misiunea Cauayan, Filipine.

Slujirea în misiune

În misiunea mea, am văzut oameni care se schimbau în timp ce învățau Evanghelia. Am învățat oameni care nu știau cum să ierte, care fumau și beau alcool, care erau mândri, care nu știau cum să se roage. Datorită Evangheliei, ei și-au abandonat vechile obiceiuri pentru a fi demni de ceea ce Dumnezeu a promis: viața eternă.

Datorită ispășirii Salvatorului, am învățat că oricine poate începe sau se poate întoarce pe cărarea strâmtă și îngustă dacă se pocăiește. Evanghelia lui Isus Hristos ne va ajuta să ne schimbăm și să progresăm către perfecțiune și să fim demni de marile binecuvântări pe care Tatăl Ceresc le-a pregătit pentru noi. Aceste schimbări pot fi de la tristețe la fericire, de la haos la pace, de la mânie la iertare, de la slăbiciune la tărie, de la ură la dragoste.

Sunt profund recunoscătoare că sunt membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Evanghelia lui Isus Hristos mă ajută să-mi înțeleg valoarea în calitate de fiică a unor Părinți Cerești, chiar și în circumstanțe rele. Tatăl nostru din Cer mă alină întotdeauna prin Duhul Sfânt. Scripturile sunt busola mea când sunt confuză și trebuie să iau hotărâri.

Familia mea și cu mine ne străduim să îndurăm cu credință până la sfârșit. Sunt recunoscătoare că sunt căsătorită cu un bărbat care deține preoția și care are o mărturie puternică despre Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Legământul meu cu Domnul nu este doar pentru mine, ci pentru familia mea și pentru împărăția Sa.

Autoarea locuiește în Filipine.