„Îndemnuri primite în templu”, Liahona, iulie 2023.
Îndemnuri primite în templu
Casa Domnului este un loc al revelației. Cu cât ne ducem mai des la templu, cu atât este mai probabil să primim revelație.
Fotografie cu Templul Houston, Texas, de Steve Scott Jackson
Casa Domnului nu este doar o clădire sacră în care facem lucrarea de salvare, ci și un loc al revelației, în care putem primi îndemnuri mari și mici, în care rănile din sufletele noastre pot fi vindecate și în care Domnul ne poate îndemna inima în moduri neașteptate.
Un îndemn clar
Când slujeam în calitate de lucrător care înfăptuiește rânduieli în Templul Houston, Texas, un grup de motocicliști s-au oprit în parcarea noastră și m-au întrebat dacă puteau să intre în templu. Președintele templului, Richard Sutton, a explicat grupului scopul templului și nevoia de a avea o recomandare pentru templu pentru a intra în clădire. Conducătorul motocicliștilor și colega lui au fost deosebit de atenți.
„Am simțit ceva când am trecut pe lângă clădirea dumneavoastră”, a spus el. „Nu pot explica acest lucru, dar a fost un îndemn atât de distinct, încât am dorit să aflu care ar fi putut fi cauza lui.”
Cei doi au dorit să afle mai multe, așadar președintele Sutton a aranjat ca misionarii să-i viziteze.
După mai bine de un an și jumătate, președintele Sutton a auzit o bătaie la ușa biroului său din templu. „Nu mă veți recunoaște, dar, cu ceva timp în urmă, am venit aici cu câțiva prieteni de-ai mei cu motocicletele. Pe atunci, puteam doar să privesc din exterior.” Ținând în mână o recomandare pentru templu, el a continuat: „Astăzi voi privi din interior”.
A doua limbă
Când Dean și Bonnie Hill au fost chemați să slujească în calitate de misionari seniori în Templul Cochabamba, Bolivia, Bonnie a fost neliniștită. Nu studiase niciodată limba spaniolă și nu era sigură de capacitatea sa de a înfăptui rânduielile necesare sau de a vorbi cu alții într-o limbă necunoscută. O binecuvântare a preoției i-a promis că va putea comunica atât verbal, cât și spiritual în limba spaniolă.
„Nu prea pot vorbi limba spaniolă în afara templului”, spune dânsa. „Dar, în casa Domnului, mi se pare ușor.”
Chiar și după ce ea și soțul ei s-au întors acasă și au participat la sesiunile în limba spaniolă în Templul Ogden, Utah, membrii au remarcat accentul ei superb.
Faceți ceva pentru a simți bucuria
Președintele Russell M. Nelson a spus: „Putem fi inspirați cât e ziua de lungă de experiențele legate de munca în templu și munca de întocmire a istoriei familiei pe care le-au avut alții. Dar trebuie să facem ceva pentru ca noi înșine să simțim acea bucurie”1.
Bucurie, inspirație, precum și îndemnuri și încredințări ne așteaptă în templu. Există o limbă cerească vorbită și înțeleasă acolo, care nu este disponibilă nicăieri altundeva pe pământ. Avem acces la revelația pe care Domnul dorește să ne-o dea în templu nu doar când participăm la rânduielile din templu, ci și când ne ducem acolo cu așteptarea de a primi revelație. Mai jos, sunt câteva exemple de inspirație primită.
-
Martin Goury, din Coasta de Fildeș, a căutat îndrumare în templu în legătură cu o problemă importantă din viață și a avut o confirmare remarcabilă că el primise deja răspunsuri la rugăciunile sale în legătură cu acel lucru. Acesta este principiul pe care Domnul i l-a predat lui Oliver Cowdery: „Îndreaptă-ți gândurile spre noaptea în care M-ai invocat în inima ta… Nu ți-am transmis Eu pace în sufletul tău cu privire la acest subiect?” (Doctrină și legăminte 6:22, 23).
-
Randy Bronson locuiește lângă Templul Payson, Utah, și a petrecut ani buni făcând cercetări pentru istoria familiei. „Dar am un fiu mai puțin activ și nu sunt întotdeauna sigur ce pot face pentru el. Așadar, nu îi pun doar numele pe listele pentru rugăciune, ci mă rog cu sinceritate în templu, încercând să aflu ce pot face pentru el. Primesc sugestii despre ceea ce pot spune sau face pentru el.”
-
„Ești o mamă bună”, i-a spus Stephanie Fackrell Hill unei străine în Templul Logan, Utah. Tânăra mamă a întrebat cu ezitare: „Cum știți?”. Sora Hill a spus: „Am văzut acuarelele copiilor tăi pe mâinile tale și, în timp ce făceam aceasta, am simțit îndemnul Spiritului să-ți spun”. Tânăra mamă încercase să-și ascundă mâinile. Ușurată, se simțea acum acceptată, nu ca și cum ar atrage atenția.
Templul este un loc nu doar pentru a ajuta la salvarea strămoșilor noștri, ci și pentru a primi tipul de revelație care ne poate îndruma pe noi și pe alții de-a lungul cărării legămintelor. Președintele Nelson a spus: „Fiecare dintre noi are nevoie de întărirea spirituală și instruirea continue care sunt posibile doar în casa Domnului”2. Aceste îndemnuri și impresii primite în casa Sa sfântă ne învață să vedem așa cum vede Isus, să ascultăm așa cum ascultă El și să trăim așa cum a trăit El.
Autorul articolului locuiește în Utah, S.U.A.