Drumul nostru către Emaus

vârstnicul Patricio M. Giuffra

din Cei Șaptezeci

Cinci activități simple ne pot ajuta să știm că Salvatorul este întotdeauna aproape.

Tatăl meu a murit de cancer când aveam 4 ani. Am crescut întrebându-mă de ce a trebuit să moară. L-am întrebat pe Dumnezeu de ce era viața atât de nedreaptă. Zece ani mai târziu, când aveam 14 ani, i-am întâlnit pe misionari. În timp ce ne învățau, mama mea a simțit că ei predau adevărul și că trebuie să ascultăm. Când ne-am alăturat Bisericii, Evanghelia lui Isus Hristos și înțelegerea planului salvării au venit în viața mea într-un moment în care aveam cu adevărat nevoie de ele.

Mai târziu, când am fost pecetluit cu părinții mei în templu, mama mi-a șoptit: „Simt prezența tatălui tău”. Gândindu-mă la binecuvântările faptului de a de a fi pecetluit, am știut că Domnul cunoștea familia noastră și că El fusese cu noi deseori, chiar și atunci când nu eram conștienți de acest fapt.

V-ați întrebat vreodată dacă Salvatorul vă cunoaște? Știe El despre greutățile și îngrijorările dumneavoastră? Ce v-ar spune dacă ați putea merge și vorbi cu El?

El a mers cu ei

La trei zile după moartea lui Isus Hristos, doi dintre ucenicii Săi mergeau pe drumul către satul Emaus, care se află la aproximativ 12 kilometri de Ierusalim. Ei erau absorbiți de propriile gânduri și griji, când li s-a alăturat un străin.

Străinul i-a întrebat: „«Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?» Și ei s-au oprit, uitându-se triști”.

Ucenicii au vorbit despre evenimentele recente „cu Isus din Nazaret”. Ei credeau că Isus venise să-l mântuiască pe Israel, dar că fusese condamnat și răstignit pe nedrept. Ei au spus, de asemenea, că cei care Îl cunoșteau cel mai bine pe Hristos spuneau că El înviase din morți.

Străinul le-a spus că erau „zăbavnici cu inima, când este vorba să [creadă] tot ce au spus proorocii”. El a rezumat ceea ce propovăduiau scripturile și modul în care Hristos împlinise profeția. Acest lucru i-a umplut pe ucenici de bucurie.

Când au ajuns la Emaus, ucenicii l-au rugat pe străin să „[rămână cu ei]”. La cină, străinul a binecuvântat pâinea și a rupt-o. Dintr-o dată, ucenicii și-au dat seama că străinul nu era deloc străin, ci Salvatorul Însuși! (Vedeți Luca 24:13-32.)

El rămâne cu noi

Ne putem întreba de ce cei doi ucenici nu știau că Salvatorul mergea cu ei. Și, totuși, cât de des nu înțelegem că El merge cu noi? Deseori, suntem atât de concentrați asupra încercărilor și chiar asupra bucuriilor din viața noastră de zi cu zi, încât nu vedem că Salvatorul este alături de noi.

S-ar putea să nu vedem cum rămâne cu noi, se străduiește cu noi, lucrează cu noi și plânge cu noi. Chiar și în momentele noastre cele mai triste, dacă suntem atenți, Îl putem simți cu noi și putem auzi cuvintele Sale: „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10, subliniere adăugată; vedeți, de asemenea, Doctrină și legăminte 101:16).

Drumul nostru personal

Fiecare dintre noi are o destinație la care să ajungă în această viață. Uneori, în timpul călătoriei noastre, s-ar putea să ne confruntăm cu boală sau să ne luptăm cu propria slăbiciune. S-ar putea să avem probleme cu banii sau încercări care vin ca rezultat al succesului, bogăției și mândriei.

În timp ce călătorim pe drumul nostru personal către Emaus, nu trebuie să umblăm niciodată singuri. Îl putem ruga pe Salvator să fie cu noi. Iată cinci activități simple care ne vor ajuta să ne apropiem de El.

Ilustrații de Lovetta Reyes-Cairo

1. Rugați-vă în fiecare zi

Rugăciunea trebuie să fie pe primul loc în viața noastră de zi cu zi. Ne poate ajuta să primim însoțirea și îndrumarea Tatălui Ceresc. Putem cere tăria de a-L urma pe Fiul Său și de a avea puterea Spiritului, mai ales în momentele în care gândurile noastre ne-ar putea conduce spre a păcătui.

Tânărul Joseph Smith, în timp ce-L implora pe Dumnezeu în rugăciune pentru a primi un răspuns, și-a dat seama că dușmanul încerca să-l oprească (vedeți Joseph Smith – Istorie 1:16). Asemenea lui Joseph, noi trebuie să stăruim în rugăciune și să avem încredere că Tatăl Ceresc nu obosește niciodată să ne asculte. El ne va ajuta să înțelegem timpul ales de El și răspunsurile Sale.

2. Ospătați-vă din scripturi

Salvatorul ne-a dat un exemplu prin studierea scripturilor. El cita des din ele în timp ce propovăduia. Studiul din scripturi făcut cu regularitate ne ajută să avem o minte clară și deschisă, o inimă receptivă care prețuiește cuvântul lui Dumnezeu și mâini pregătite să slujească.

Pe măsură ce studiem din scripturi, Spiritul Sfânt ne poate umple cu dorința de a face bine. El ne va ascuți vederea pentru a vedea ceea ce ochii firești nu văd. El ne va ajuta să auzim strigătele celor nevoiași. Vom fi binecuvântați să urmăm exemplul Salvatorului de a-i mângâia pe cei care au nevoie să fie mângâiați (vedeți Mosia 18:8-9). Apoi, când ne confruntăm cu sarcinile zilei, nu vom merge niciodată singuri. Salvatorul va merge cu noi pas cu pas.

3. Urmați profeții în viață

Trebuie să urmăm sfatul dragului nostru profet, președintele Russell M. Nelson și al celorlalți profeți, văzători și revelatori. Apoi, ne vom da seama că drumul nostru către Emaus va fi sigur și clar. Ei ne vor îndruma în siguranță și ne vor ajuta să știm că Salvatorul este cu noi.

4. Invitați-L să rămână

Pe măsură ce învățăm despre Isus Hristos și ne supunem poruncilor Sale, Îl invităm pe Salvator să fie cu noi. Învățăm să recunoaștem influența Sa în viața noastră.

Cei doi ucenici care mergeau spre Emaus au mers cu Salvatorul, au vorbit cu El și au simțit că inimile lor ardeau în ei (vedeți Luca 24:32). Rugămintea lor către El: „Rămâi cu noi” (Luca 24:29), ar trebui, de asemenea, să fie rugămintea noastră.

Când ucenicii L-au recunoscut pe Salvator, El a dispărut brusc din ochii lor. Ucenicii s-au întors imediat la Ierusalim și le-au depus mărturie apostolilor că Salvatorul înviase. În timp ce depuneau mărturie, Domnul „a stat în mijlocul lor” din nou (Luca 24:36). Îl putem simți, de asemenea, când El este în mijlocul nostru.

5. Reînnoiți legămintele cu regularitate

Rânduielile și legămintele Evangheliei lui Isus Hristos ne pot schimba firea. Președintele Dallin H. Oaks, primul consilier în Prima Președinție, a spus: „Preaslăvirea și punerea în practică de către noi a principiilor eterne ne apropie mai mult de Dumnezeu și ne măresc capacitatea de a iubi”¹. De exemplu, botezul Îi permite Domnului să ne curețe. Și, dacă suntem credincioși și supuși, legămintele și rânduielile din templu ne pregătesc să trăim într-o bună zi în prezența atât a Tatălui, cât și a Fiului.

Împărtășania ne ajută să ne amintim și ne permite să ne reînnoim legămintele, să ne pocăim și să încercăm din nou. Când luăm din împărtășanie, arătăm că suntem dornici să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos și ne luăm din nou angajamentul de a ne aminti de El și de a ține poruncile Sale. Apoi, ni se promite că Spiritul Său va fi mereu cu noi. (Vedeți Doctrină și legăminte 20:77, 79.) Trebuie să ne amintim întotdeauna de rânduielile și legămintele pe care le-am făcut.

Salvatorul va fi aproape

Pe drumul nostru către Emaus, Salvatorul ne invită cu dragoste să venim la El și să ne bucurăm în El. Când ne rugăm în fiecare zi, ne ospătăm din scripturi, urmăm profeții în viață, Îl invităm să rămână cu noi și ne reînnoim și ne onorăm legămintele, El va fi aproape de noi. Atunci, vom ajunge să știm, tot așa cum au ajuns să știe ucenicii de pe drumul către Emaus, că Isus Hristos a înviat și că El trăiește cu adevărat și ne iubește.

Depun mărturie că Isus Hristos este Salvatorul și Mântuitorul nostru. El este nerăbdător să fie cu noi și să ne îndrume în siguranță pe drumul nostru.