Sprijinirea membrilor care trec prin divorț

Brittany Beattie

Revistele Bisericii

Tatăl Ceresc ne va ajuta să știm cum să asigurăm cel mai bine un mediu sigur și primitor în episcopiile și ramurile noastre pentru cei care sunt divorțați sau care trec printr-un divorț.

ilustrație cu o casă distrusă pe jumătate

Doi bărbați dintr-o episcopie au rămas singuri cam în același timp, fiecare după ani de căsătorie cu soția lui. Când primul bărbat a rămas singur, membrii episcopiei l-au ajutat deseori oferindu-i mâncare și găsind modalități de a se asigura că nu se simțea atât de singur. Pentru cel de-al doilea bărbat, această păstorire nu a avut loc și el a fost lăsat să se simtă izolat și diferit.

Care a fost diferența dintre cei doi bărbați? Primul a rămas văduv; al doilea a divorțat. Când bărbatul divorțat mi-a împărtășit această experiență, rugămintea sa a fost simplă: putem ajuta membrii Bisericii să înțeleagă mai bine cum să-i păstorească pe cei divorțați și să recunoască faptul că ei au în continuare un loc egal și prețios în episcopiile și ramurile noastre?

Multe episcopii fac o treabă minunată păstorindu-i pe cei care au parte de consecințele divorțului, totuși rugămintea acestui bărbat ne poate face pe toți să ne întrebăm dacă există ceva ce putem face mai bine. Această nevoie de a ne simți bineveniți și sprijiniți are legătură cu o invitație continuă din partea conducătorilor Bisericii – de a-i iubi pe toți cei din turma lui Dumnezeu și de a-i ajuta să se simtă bineveniți și în siguranță în țărușii noștri din Sion¹.

„În esență, oricând înălțăm pe cineva, creăm locuri de siguranță pentru el.”² Episcopiile și ramurile noastre trebuie să fie printre acele locuri în care căutăm să ținem cele două mari porunci de a-L iubi pe Dumnezeu și de a-i iubi pe alții ca pe noi înșine (vedeți Matei 22:37-39). Principiile de mai jos ne pot ajuta să știm cum să-i susținem mai bine pe cei din episcopiile și ramurile noastre care au trecut prin divorț sau care trec prin divorț.

Aduceți-vă aminte că divorțul implică multe stări sufletești

Deoarece cunoaștem doctrina fundamentală privind căsătoria eternă și puterea legământului de pecetluire în planul salvării întocmit de Dumnezeu, divorțul poate fi sfâșietor. Totuși, este posibil ca nu toți să simtă în același fel cu privire la divorțul lor. Președintele Dallin H. Oaks, primul consilier în Prima Președinție, ne-a învățat că divorțul „este un subiect sensibil, deoarece trezește sentimente atât de puternice persoanelor pe care le-a afectat în moduri diferite. Unii se văd pe ei înșiși sau pe cei dragi lor ca fiind victime ale divorțului. Alții se văd pe ei înșiși ca fiind beneficiari ai acestuia. Unii văd divorțul ca pe o dovadă a eșecului. Alții îl consideră ca fiind o scăpare esențială din căsătorie”³.

În loc să presupuneți cum vede o persoană care trece prin divorț circumstanțele în care se află, ascultați-o oricând ea este pregătită. Gândiți-vă, pur și simplu, să întrebați: „Cum pot fi un sprijin în acest moment?” sau „În ce moduri vă putem sprijini să treceți prin divorț sau chiar după ce ați divorțat?”.

Întrebări la care să vă gândiți

Cum ar putea persoanele să aibă diferite sentimente în diverse momente ale fiecărei zi, săptămâni sau luni? Cum pot să fiu atent și să acord sprijin în timpul fiecăreia dintre aceste stări sufletești?
Cum pot să fiu receptiv la revelație cu privire la modul în care să ajut în diferite momente?
Ce presupuneri fac, la care ar trebui să renunț pentru a căuta mai bine revelația cu privire la modul în care să ajut și a acționa conform acesteia?

Concentrați-vă asupra faptului de a iubi și nu de a judeca

În ceea ce privește divorțul, rareori, dacă vreodată, vom cunoaște toate detaliile care au dus la divorțul unui cuplu – și nici nu trebuie. „Când divorțul are loc, oamenii au obligația de a ierta, încuraja, sprijini și ajuta și nu de a condamna”⁴; acest lucru fiind valabil atât pentru cuplu, cât și pentru cei din jurul lor. Trebuie să avem grijă să ne concentrăm asupra faptului de a-i iubi pe alții, nu de a-i judeca, indiferent cu care dintre soți avem o relație mai puternică.

În loc să ne concentrăm asupra faptului de a judeca, ne putem concentra asupra dragostei și unității, așa cum ne-a învățat sora J. Anette Dennis, prima consilieră în Președinția generală a Societății de Alinare:

„Cât de des îi judecăm pe alții în funcție de înfățișarea și faptele lor sau de lipsa de acțiune, pe când, dacă am înțelege pe deplin, am reacționa cu compasiune și dorința de a ajuta, în loc să-i împovărăm și mai mult cu judecata noastră?…

Ni se poruncește să-i iubim pe alții, nu să-i judecăm. Haideți să lăsăm jos acea povară grea; nu trebuie s-o purtăm noi! În schimb, putem lua jugul plin de dragoste și compasiune al Salvatorului…

Toți trebuie să simtă că fac parte cu adevărat din trupul lui Hristos și că este nevoie de ei”⁵.

Întrebări la care să vă gândiți

Ce pot să fac pentru a mă concentra mai mult asupra faptului de a-i iubi pe alții așa cum face Isus Hristos?
Există moduri în care judec pe cineva, inclusiv acela de a găsi vină sau de a da vina pe cineva, care m-ar putea împiedica să pot oferi sprijinul necesar?
Ce pot să fac pentru a simți mai bine dragostea lui Dumnezeu pentru alții?

Căutați moduri de a-i integra

Prin divorț, persoanele pierd deseori prieteniile care au început prin prietenii sau familia fostului soț/fostei soții. Și ce se întâmplă când s-au format prietenii în timpul căsătoriei și este posibil ca prietenii să nu mai poată invita ambii foști soți la activități în același timp?

O soră a împărtășit că ea și soțul ei participaseră deseori la o seară de jocuri săptămânală cu prieteni din episcopia ei. După divorț, s-a întristat când invitațiile la seara de jocuri nu au mai venit deoarece participau doar cupluri. O altă soră a spus că mulți membri ai episcopiei au presupus că, deoarece ea era acum mamă singură, nu avea timp să participe la activități cu prieteni așa cum făcuse înainte; de aceea, ei nu au invitat-o ca să nu se simtă tristă pentru că nu ar fi putut veni. Totuși, acest lucru a făcut-o să se simtă mai izolată și singură. Această soră a împărtășit că s-ar fi simțit bine dacă, pur și simplu, ar fi continuat să fie invitată (chiar dacă nu se putea alătura) – să știe că alții doreau ca ea să fie acolo.

Fiecare situație este diferită, dar „noi, toți, trebuie să simțim căldura prieteniei și să auzim declararea fermă a credinței”⁶.

Întrebări la care să vă gândiți

Ce modificări pot face cu privire la activități pentru a ajuta membrii care sunt necăsătoriți să se simtă la fel de confortabil să participe precum cuplurile căsătorite?
Cum poate episcopia noastră să ofere mai multe ocazii de a desfășura activități care să corespundă nevoilor membrilor divorțați?
Ce activități l-ar putea ajuta pe prietenul meu să slujească sau să participe, mai ales dacă încrederea sa trebuie restaurată după o relație dificilă?

„Mai întâi observați, apoi slujiți.”⁷

Cei care trec prin divorț se adaptează la schimbări privind finanțele, programul, trăirile sufletești, obiceiurile zilnice și anuale, organizarea vieții și multe altele. Acest lucru este valabil atât pentru adulți, cât și pentru copiii lor, care își pot asuma responsabilități suplimentare în căminele lor.

Consiliile episcopiei sau ramurii pot analiza cum să sprijine fiecare membru al familiei, inclusiv copiii. Ca persoane individuale, avem, de asemenea, multe ocazii de a vedea nevoile și, apoi, de a acționa, cu ajutorul rugăciunii, potrivit revelației personale pentru a ajuta la împlinirea lor.

O soră a fost binecuvântată când o vecină și-a dat seama că fostul ei soț făcea, de obicei, curățenie anuală de toamnă în grădină, inclusiv pregătirea sistemelor de stropire pentru iarnă, și s-a oferit să facă acel lucru pentru ea sau să-i arate ce să facă. Un tată singur a fost binecuvântat când vecinii i-au oferit idei pentru bonele de încredere din noua sa zonă.

Mai jos, sunt alte moduri în care membrii episcopiei au ajutat familii.

Conducătorii episcopiilor, tinerilor și Societății Primare au oferit exemple de influențe paterne sau materne, după cum a fost nevoie în viața copiilor.
Cadouri de Crăciun au fost donate, la fel și bani pentru a ajuta cu costurile misiunii.
Mâncarea suplimentară de la conferințele sau activitățile tinerilor a fost trimisă acasă familiei.
Membrii episcopiei au participat la activități sportive pentru copii.
În consiliile învățătorilor s-a discutat despre cum să se aibă grijă de copiii unor părinți divorțați, mai ales cu lecții despre familii sau când copiii participau la activitățile episcopiei doar o dată la două săptămâni, când erau cu un anumit părinte.
Un cuplu mai în vârstă a luat sub protecția sa familia cu un singur părinte.

Putem, de asemenea, să avem în vedere că persoanele și familiile vor avea nevoie de timp pentru a se adapta noilor lor situații. Să fim inimoși în a le permite să se vindece și să progreseze la timpul stabilit de Dumnezeu și la timpul lor, nu la timpul nostru.

Întrebări la care să vă gândiți

Cum pot întări o prietenie de durată, astfel încât cei care trec prin divorț să se simtă confortabil să primească ajutor când au nevoie de el, chiar dacă nu este chiar acum?
Ce „începuturi” pot fi deosebit de dificile pentru familie, cum ar fi prima dată când copiii nu sunt împreună cu un părinte într-o vacanță? Cum pot oferi mai multă prietenie în timpul acelor vremuri?
De ce resurse ar putea avea nevoie familia și cu care i-aș putea ajuta sau cum aș putea încuraja crearea unei legături cu alte persoane care au capacitatea de a ajuta?

Pe măsură ce căutăm, cu ajutorul rugăciunii, să-i înțelegem mai bine pe cei care sunt divorțați și pe cei din familiile lor și să-i păstorim, putem simți și împărtăși o parte a dragostei lui Dumnezeu pentru toți copiii Săi.

Către cei care sunt divorțați

Deși este o binecuvântare când alții ne ajută, sunt multe lucruri pe care le putem face pentru a ne ajuta să ne creăm propriile legături. Mai jos, sunt câteva idei pentru a avea o experiență pozitivă în episcopia sau ramura dumneavoastră.

Spuneți conducătorilor care sunt nevoile dumneavoastră și ce ajutor ar fi cel mai folositor.
Creați-vă propriile ocazii de a stabili legături. Invitați pe alții la evenimente sociale, chiar ceva simplu, cum ar fi să faceți o plimbare împreună sau să stați unii lângă alții la biserică. În Doctrină și legăminte 58:27-28, Domnul ne-a învățat: „Oamenii trebuie să se angajeze cu sârguință într-o cauză bună și să facă multe lucruri de bunăvoie și să realizeze multă dreptate; pentru că ei au puterea de a acționa prin ei înșiși”.
Pot exista momente în care oamenii spun lucruri greșite sau nu știu ce să facă. Fiți inimoși cu cei care încearcă să vă sprijine, dar poate că nu știu cum. Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat: „Fiți blânzi față de slăbiciunile umane – ale dumneavoastră, dar și ale celor care slujesc alături de dumneavoastră într-o Biserică ce este condusă de bărbați și femei voluntari, supuși morții. Cu excepția Singurului Său Fiu Născut care a fost perfect, Dumnezeu a avut de-a face doar cu oameni imperfecți… Și, atunci când vedeți imperfecțiune, amintiți-vă că în caracterul divin al lucrării nu există delimitări”⁸.

O soră a împărtășit aceste idei care au ajutat-o să-și reclădească viața după divorț:

rămâneți activi în Evanghelie;
citiți scripturile;
țineți poruncile;
acceptați o chemare;
sfătuiți-vă cu episcopul;
duceți-vă la templu;
bizuiți-vă pe frații și surorile care păstoresc;
apreciați membrii episcopiei;
legați noi prietenii;
înconjurați-vă de frumusețe;
trăiți bucuriile vieții.⁹

Pe măsură ce vă străduiți să aveți experiențe pozitive în episcopia sau ramura dumneavoastră, veți simți tăria care vine prin Domnul, care poate „ușura poverile care sunt puse pe umerii [dumneavoastră], pentru ca nici măcar să nu le simțiți pe spinările [dumneavoastră]… pentru ca… să știți cu siguranță că Eu, Domnul Dumnezeu, vizitez poporul Meu în suferințele lui” (Mosia 24:14).