Capitolul 12

Căutaţi îndrumarea Spiritului în tot ceea ce faceţi

„Trebuie să rămânem deschişi şi receptivi faţă de îndemnurile Duhului Sfânt în toate aspectele vieţii noastre.”

Din viaţa lui Ezra Taft Benson

Când preşedintele Ezra Taft Benson le consilia pe celelalte autorităţi generale cu privire la slujirea în cadrul Bisericii, el spunea adesea: „Amintiţi-vă, fraţilor, în această lucrare Spiritul este Cel care contează”¹. Şi, când el şi acei fraţi slujeau împreună, el îi învăţa acest principiu prin exemplu, arătând că Domnul „este aproape de slujitorii Săi, atât de aproape încât le poate şopti”². Vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a relatat despre un moment în care l-a însoţit pe preşedintele Benson la o conferinţă de ţăruş în cadrul căreia urma să fie chemat un nou preşedinte de ţăruş:

„După ce ne-am rugat, am intervievat, am analizat şi ne-am rugat din nou, vârstnicul Benson m-a întrebat dacă ştiam cine urma să fie noul preşedinte. I-am spus că nu primisem încă acea inspiraţie. S-a uitat la mine un timp îndelungat şi mi-a spus că nici el nu o primise. Totuşi, am fost inspiraţi să rugăm trei deţinători demni ai preoţiei să vorbească în cadrul sesiunii de sâmbătă seara a conferinţei. Aproape imediat după ce al treilea vorbitor şi-a început cuvântarea, Spiritul mi-a spus că el trebuia să fie noul preşedinte de ţăruş. M-am uitat către preşedintele Benson şi am văzut cum îi curgeau lacrimi pe faţă. Amândoi primiserăm revelaţie – dar numai după ce am continuat să căutăm să cunoaştem voia Tatălui nostru Ceresc acţionând cu credinţă”.³

La începutul unei conferinţe pentru noii preşedinţi de misiuni, preşedintele Benson a împărtăşit următorul sfat:

„Le-am spus fraţilor mei de atât de multe ori că Spiritul este cel mai important în această lucrare. Având Spiritul cu dumneavoastră şi slujind cu credinţă şi sârguinţă în chemarea dumneavoastră, puteţi înfăptui miracole pentru Domnul în câmpul misiunii. Fără Spirit, nu veţi reuşi niciodată, indiferent de talentul şi abilitatea dumneavoastră.

În următoarele trei zile, veţi primi învăţături deosebite. Veţi primi îndrumare, se vor discuta responsabilităţi şi proceduri, vor fi analizate reguli iar toate acestea vă vor fi foarte utile. Însă, cel mai mare ajutor pe care-l veţi primi vreodată în calitate de preşedinte de misiune nu va rezulta din îndrumare sau manuale. Cel mai mare ajutor îl veţi primi de la Domnul Însuşi atunci când vă veţi ruga cu multă umilinţă la El. Când veţi îngenunchea din nou şi din nou, cerându-I ajutorul divin în a vă administra misiunea, vei simţi Spiritul, veţi primi răspuns din înalturi, misiunea dumneavoastră va prospera spiritual datorită dependenţei şi bizuirii dumneavoastră pe El”⁴.

Preşedintele Benson a oferit acest sfat tuturor membrilor Bisericii, inclusiv copilaşilor.⁵ El a spus: „În această lucrare Spiritul este Cel care contează – oriunde am sluji. Eu ştiu că trebuie să mă bizui pe Spirit. Haideţi să dobândim acel Spirit şi să fim membri credincioşi ai Bisericii, copii şi părinţi devotaţi, învăţători de acasă eficienţi, instructori care edifică, conducători inspiraţi în cadrul episcopiei şi al ţăruşului”⁶.

Deşi preşedintele Benson a propovăduit acest adevăr public şi direct în întreaga lume, atenţia sa a fost concentrată asupra punerii lui în practică şi a făcut acest lucru în mod discret. A început acasă, în parteneriat cu soţia lui, Flora. Julia Dalley, sora vitregă a Florei, i-a vizitat odată pe soţii Benson şi, ulterior, i-a scris o scrisoare Florei în care comenta despre familia Benson. „Ce ar putea fi mai ideal pe pământ?”, a scris ea. „Admir simplitatea modului vostru de viaţă dar, mai presus de toate, am fost impresionată de faptul că, în casa voastră, este prezent Spiritul Domnului”⁷.

A Fijian woman sitting in a chair. She has her arms folded and head bowed in prayer. — „Cum dobândim Spiritul? «Prin rugăciunea făcută cu credinţă», spune Domnul.”

Învăţături ale lui Ezra Taft Benson

Trebuie să ne străduim să avem parte de însoţirea constantă a Duhului Sfânt în toate zilele vieţii noastre.

O modalitate sigură prin care putem determina dacă suntem sau nu pe cărarea cea dreaptă şi îngustă este faptul dacă avem sau nu Spiritul Domnului prezent în viaţa noastră.

Faptul de a avea Duhul Sfânt aduce cu sine anumite roade.

Apostolul Pavel a spus că „roada Duhului… este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea [şi] înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22–23).

Cel mai important lucru în viaţa noastră este Spiritul. Am simţit mereu acest lucru. Trebuie să rămânem deschişi şi receptivi faţă de îndemnurile Duhului Sfânt în toate aspectele vieţii noastre… Aceste îndemnuri vin, adesea, când nu suntem sub presiunea discuţiilor şi când nu suntem prinşi de grijile vieţii de zi cu zi.⁸

Spiritualitatea – faptul de a fi în acord cu Spiritul Domnului – este nevoia cea mai mare pe care o avem cu toţii. Trebuie să ne străduim să avem parte de însoţirea constantă a Duhului Sfânt în toate zilele vieţii noastre. Când avem Spiritul, ne place foarte mult să slujim, Îl iubim pe Domnul şi îi iubim pe cei alături de care slujim şi pe cei cărora le slujim.

După câţiva ani de la martiriul profetului Joseph Smith, acesta i s-a arătat preşedintelui Brigham Young. Ascultaţi-i mesajul:

„Spune oamenilor să fie umili şi credincioşi şi să fie siguri că păstrează Spiritul Domnului, care îi va conduce drept. Fiţi atenţi şi nu îndepărtaţi glasul liniştit şi slab; el vă va învăţa ce să faceţi şi unde să mergeţi; va produce roadele împărăţiei. Spune fraţilor să-şi ţină inimile deschise pentru a se lăsa convinse, astfel ca atunci când Duhul Sfânt vine la ei, inimile lor să fie pregătite pentru a-L primi”…

Această lucrare din zilele din urmă este una spirituală. Pentru a o înţelege, a o îndrăgi şi a o discerne este nevoie de spiritualitate. Aşadar, căutaţi să aveţi Spiritul cu voi în tot ceea ce faceţi. Păstraţi-L cu voi în permanenţă. Aceasta este provocarea noastră.⁹

Trăim într-o lume în care există foarte multă ticăloşie. Auzim peste tot propaganda conform căreia răul este bine şi binele este rău. Învăţături neadevărate care ne influenţează există din abundenţă. Aproape tot din ceea ce este sănătos, bun, pur, înălţător şi întăritor este contestat mai mult ca niciodată.

Unul dintre motivele pentru care ne aflăm pe acest pământ este de a discerne între adevăr şi minciună. Această putere de a discerne vine prin intermediul Duhului Sfânt, nu doar prin capacităţile noastre intelectuale.

Când căutăm adevărul cu seriozitate şi cu intenţie adevărată, se va împlini următoarea promisiune minunată: „Dumnezeu vă va da prin Spiritul Său Sfânt, da, prin darul nespus de mare al Duhului Sfânt, [cunoaştere]” (Doctrină şi legăminte 121:26)¹⁰.

Dacă suntem umili şi receptivi, Domnul ne va inspira prin sentimentele noastre.

Rugaţi-vă la Tatăl Ceresc pentru ca El să vă binecuvânteze întotdeauna cu Spiritul Său. Spiritul este numit deseori Duhul Sfânt… Duhul Sfânt vă ajută să alegeţi ce-i drept. Duhul Sfânt vă va proteja împotriva răului. El vă şopteşte cu un glas slab, liniştit să faceţi ce este drept. Când faceţi ceea ce este bine, vă simţiţi bine, iar Cel care vă vorbeşte este Duhul Sfânt. Duhul Sânt este un partener minunat. El este întotdeauna prezent pentru a vă ajuta.¹¹

Cugetaţi asupra lucrurilor pe care nu le înţelegeţi. Domnul i-a poruncit lui Oliver Cowdery: „Tu trebuie să studiezi aceasta profund în mintea ta; apoi… să mă întrebi pe Mine dacă este drept şi, dacă este drept, voi face ca inima ta să ardă în tine; astfel, vei simţi că este drept” (D&L 9:8, caractere cursive adăugate).

Aţi remarcat ultima frază? „Vei simţi că este drept.”

De cele mai multe ori, auzim cuvintele Domnului sub forma unui sentiment. Dacă suntem umili şi receptivi, Domnul ne va inspira prin sentimentele noastre. Acesta este motivul pentru care îndemnurile spirituale ne fac, uneori, să fim bucuroşi, iar alteori să plângem. De multe ori, am devenit mai tandru şi sentimentele mele au devenit foarte sensibile când am fost influenţat de Spirit.

Duhul Sfânt face ca noi să fim mai tandri. Avem mai multă caritate şi compasiune unul faţă de altul. Dăm dovadă de mai mult calm în relaţiile noastre. Suntem mult mai capabili să ne iubim unii pe alţii. Oamenii doresc să fie în preajma noastră, deoarece înfăţişarea noastră radiază influenţa Spiritului. Dăm dovadă de mai multe atribute dumnezeieşti în caracterul nostru. Drept rezultat, devenim mai receptivi la îndemnurile Duhului Sfânt şi, astfel, capabili să înţelegem mai bine lucrurile spirituale.¹²

Dobândim Spiritul prin intermediul rugăciunii sincere şi a postului.

Cum dobândim Spiritul? „Prin rugăciunea făcută cu credinţă”, spune Domnul [D&L 42:14]. Aşadar, trebuie să ne rugăm cu sinceritate şi intenţie adevărată. Trebuie să ne rugăm să avem credinţă mai mare şi pentru ca Spiritul să ne însoţească învăţătura. Trebuie să-L rugăm pe Domnul să ne ierte.

Rugăciunile noastre trebuie rostite cu aceeaşi atitudine şi cu aceeaşi ardoare cu care au fost rostite rugăciunile lui Enos din Cartea lui Mormon. Cei mai mulţi sunteţi familiarizaţi cu acea povestire care inspiră, aşadar nu voi repeta contextul. Doresc doar să vă atrag atenţia asupra următoarelor cuvinte. Enos a depus mărturie: „Vă voi spune vouă despre lupta pe care am avut-o în faţa lui Dumnezeu înainte de a primi iertarea păcatelor mele”. El a depus mărturie în mod clar că s-a luptat cu Dumnezeu. Remarcaţi ardoarea din cererea sa:

„Sufletul meu flămânzea…

Am îngenuncheat înaintea Făcătorului meu…

Am strigat către El în rugăciune fierbinte şi implorare pentru sufletul meu…

Cât e ziua de lungă L-am implorat”.

Apoi, Enos a depus mărturie: „Iată, a venit un glas către mine, zicând: «Enos, păcatele tale îţi sunt iertate, iar tu vei fi binecuvântat»… Prin urmare, vina mea a fost ştearsă”. Când L-a întrebat pe Domnul cum a fost posibil acest lucru, Domnul i-a răspuns: „Datorită credinţei tale în Hristos… credinţa ta te-a făcut întreg” (Enos 1:2, 4–8; caractere cursive adăugate).

Enos a fost vindecat din punct de vedere spiritual. Prin intermediul rugăciunilor sale puternice către Dumnezeu, el a trăit ceea ce pot trăi, trăiesc şi trebuie să trăiască cei credincioşi din toate dispensaţiile, dacă doresc să-L vadă pe Dumnezeu şi să fie plini de Spiritul Său.¹³

Dacă doriţi să aveţi atitudinea corespunzătoare oficiului sau chemării dumneavoastră… încercaţi să postiţi un timp. Nu spun doar să nu mâncaţi o dată, iar apoi să mâncaţi de două ori mai mult la masa următoare. Mă refer la postul adevărat şi la faptul de a vă ruga în timpul acestuia. Vă va ajuta să aveţi atitudinea corespunzătoare oficiului sau chemării dumneavoastră şi să-I permită Spiritului să lucreze prin dumneavoastră mai mult decât orice altceva ştiu eu.¹⁴

Studiul zilnic din scripturi, inclusiv cugetarea asupra fragmentelor scripturale, invită Spiritul.

Cercetaţi scripturile cu sârguinţă în timpul studiului personal din fiecare zi. Studiul zilnic din scripturi invită Spiritul.¹⁵

Alocaţi-vă timp pentru a cugeta. Cugetarea asupra unui fragment scriptural – Iacov 1:5 – l-a dus pe un tânăr într-o dumbravă pentru a conversa cu Tatăl său Ceresc. Aceasta este ceea ce a deschis cerurile în această dispensaţie.

Cugetarea asupra unui fragment scriptural din cartea lui Ioan din Noul Testament a adus la lumină măreaţa revelaţie despre cele trei grade de slavă [vezi Ioan 5:29; D&L 76].

Cugetarea asupra unui alt fragment scriptural din epistola lui Petru a deschis cerurile pentru preşedintele Joseph F. Smith iar el a văzut lumea spiritelor. Acea revelaţie, cunoscută şi ca viziunea despre mântuirea morţilor, face parte acum din Doctrină şi legăminte [vezi 1 Petru 3:18–20; 4:6; D&L 138].

Meditaţi asupra importanţei responsabilităţii pe care Domnul ne-a dat-o. Domnul ne-a sfătuit: „Lăsaţi solemnitatea eternităţii să rămână în minţile voastre” (D&L 43:34). Nu puteţi face acest lucru dacă mintea dumneavoastră este preocupată de grijile lumeşti.

Citiţi şi studiaţi scripturile. Scripturile trebuie studiate acasă, unde taţii şi mamele preiau iniţiativa şi dau exemplu. Scripturile trebuie înţelese prin puterea Duhului Sfânt, căci Domnul le-a făcut celor credincioşi şi supuşi ai Săi următoarea promisiune: „Tu [vei putea] cunoaşte lucrurile tainice şi paşnice” (D&L 42:61).

Următoarea declaraţie a preşedintelui Spencer W. Kimball ilustrează modul în care putem avea mai multă spiritualitate în viaţa noastră:

„Observ că, atunci când devin neglijent în relaţia mea cu Dumnezeu şi atunci când mi se pare că Dumnezeu nu mă aude şi nu îmi vorbeşte, sunt departe, foarte departe de El. Dacă mă cufund în scripturi, distanţa se micşorează şi spiritualitatea revine. Ajung să-i iubesc mai mult pe cei pe care trebuie să-i iubesc cu toată inima mea, cu tot cugetul şi cu toată tăria mea şi, iubindu-i mai mult, îmi este mai uşor să le urmez îndrumarea”…

Este o îndrumare deosebită care ştiu, din experienţă, că este cea corectă.

Cu cât sunteţi mai familiarizaţi cu scripturile, cu atât vă apropiaţi mai mult de gândul şi voia Domnului şi cu atât mai mult deveniţi mai apropiaţi ca soţ, soţie şi copii. Veţi înţelege că, prin citirea scripturilor, adevărurile eternităţii vor rămâne în mintea dumneavoastră.¹⁶

A Brazilian woman reading the scriptures. She is sitting on a bus. — „Studiul zilnic din scripturi invită Spiritul.”

Duşmanul nu doreşte ca în căminele noastre să se desfăşoare studiul scripturilor şi, dacă i se va permite, el va crea probleme. Însă noi trebuie să perseverăm.¹⁷

Nu-I putem cunoaşte pe Dumnezeu şi pe Isus fără să studiem despre Ei şi, apoi, să facem voia Lor. Acest lucru duce la revelarea de cunoaştere suplimentară care, dacă este pusă în practică, va duce, în cele din urmă, la cunoaşterea mai multor adevăruri. Dacă urmăm acest tipar, vom primi mai multă lumină şi bucurie care, în cele din urmă, ne vor duce în prezenţa lui Dumnezeu, unde noi, alături de El, vom avea parte de o plenitudine de lumină şi bucurie.¹⁸

Duhul Sfânt va rămâne cu noi dacă cinstim, respectăm şi ne supunem legilor lui Dumnezeu.

Am fost învăţaţi că Spiritul nu va sta în tabernacole murdare [vezi Helaman 4:24]. Aşadar, una dintre priorităţile noastre principale este aceea de a ne asigura că viaţa noastră personală este în ordine.¹⁹

Permiteţi-mi să vorbesc despre supunere. Învăţaţi acum să ţineţi toate poruncile Domnului. Dacă veţi face astfel, veţi avea Spiritul Său cu dumneavoastră. Veţi avea un sentiment plăcut în ceea ce vă priveşte. Nu puteţi face rău şi să vă simţiţi bine. Este imposibil!²⁰

Promisiunea temporală în condiţiile supunerii [faţă de Cuvântul de înţelepciune] este: Ei „vor primi sănătate în trupurile lor şi măduvă în oasele lor… vor alerga şi nu vor obosi, şi vor umbla şi nu vor osteni” (D&L 89:18, 20).

Totuşi, întotdeauna am simţit că binecuvântarea mai mare datorată supunerii faţă de Cuvântul de înţelepciune şi de toate celelalte porunci este una spirituală.

Fiţi atenţi la promisiunea spirituală: „Toţi sfinţii care îşi amintesc să ţină şi să pună în practică aceste cuvinte, umblând în supunere faţă de porunci… vor găsi înţelepciune şi mari comori de cunoştinţe, chiar comori ascunse” (D&L 89:18, 19; caractere cursive adăugate).

Unii au crezut că această promisiune este condiţionată doar de ţinerea Cuvântului de înţelepciune. Însă veţi remarca faptul că trebuie să umblăm în supunere faţă de toate poruncile. Atunci vom avea parte de anumite promisiuni spirituale. Aceasta înseamnă că noi trebuie să ne supunem legii zeciuielii, să ţinem sfântă ziua de sabat, să fim caşti şi curaţi din punct de vedere moral şi să ne supunem tuturor celorlalte porunci.

Când facem toate aceste lucruri, avem următoarea promisiune: Ei „vor găsi înţelepciune şi mari comori de cunoştinţe, chiar comori ascunse” (D&L 89:19).

Ce tată şi mamă nu doresc să aibă parte de inspiraţie de la Domnul în creşterea propriilor copii? Eu depun mărturie că aceste binecuvântări pot fi ale dumneavoastră. În mod sigur părinţii nu-şi doresc, prin nesupunere, să-şi împiedice copiii să primească binecuvântările Domnului. Toţi taţii şi toate mamele din Israel trebuie să fie demni de această promisiune.

Trăirea poruncilor lui Dumnezeu este o condiţie a demnităţii de a intra în casa Domnului. Acolo, înţelepciune şi „mari comori de cunoştinţe” sunt date care au legătură cu fericirea noastră în această viaţă şi bucurie de-a lungul eternităţii…

Eu nu cred că un membru al Bisericii poate avea o mărturie activă, vie despre Evanghelie fără să ţină poruncile. O mărturie înseamnă să ai inspiraţia constantă de a şti că lucrarea este adevărată, mărturia nu este ceva pe care o primim doar o dată. Duhul Sfânt rămâne cu cei care cinstesc, respectă şi se supun legilor lui Dumnezeu. Şi acesta este Spiritul care inspiră fiecare persoană. Cu umilinţă, depun mărturie despre realitatea acestei promisiuni.²¹

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Preşedintele Benson a spus că îndemnurile Duhului Sfânt „vin, adesea, când nu suntem sub presiunea discuţiilor şi când nu suntem prinşi de grijile vieţii de zi cu zi” (secţiunea 1). Cum putem rămâne receptivi faţă de Spirit chiar şi când avem parte de astfel de presiuni?
Preşedintele Benson ne-a învăţat: „Dacă suntem umili şi receptivi, Domnul ne va inspira prin sentimentele noastre” (secţiunea 2). Ce aţi învăţat cu privire la recunoaşterea acestor îndemnuri?
În secţiunea 3, preşedintele Benson ne încurajează să urmăm exemplul lui Enos, consemnat în Cartea lui Mormon. Care sunt unele dintre lecţiile despre căutarea Spiritului pe care le putem învăţa de la Enos?
Care este, pentru dumneavoastră, diferenţa dintre citirea scripturilor şi „cugetarea asupra unui fragment scriptural”? (Vezi secţiunea 4.) De ce credeţi că studiul sârguincios, zilnic al scripturilor ne ajută să fim receptivi la îndemnurile Spiritului?
Preşedintele Benson a spus: „Duhul Sfânt rămâne cu cei care cinstesc, respectă şi se supun legilor lui Dumnezeu” (secţiunea 5). De ce credeţi că abilitatea noastră de a primi inspiraţie este influenţată de eforturile noastre de a ţine poruncile?

Scripturi suplimentare

1 Nefi 10:17–19; 2 Nefi 4:15–16; Mosia 2:36–37; D&L 8:2–3; 45:56–57; 76:5–10; 121:45–46

Ajutor pentru studiu

„Atunci când studiaţi, acordaţi o mare atenţie ideilor care vă vin în minte şi sentimentelor care vă apar în inimă” (Predicaţi Evanghelia Mea [2004], p. 19). Vă puteţi consemna impresiile pe care le primiţi, chiar dacă par să nu aibă legătură cu ceea ce citiţi. Ele ar putea fi tocmai ceea ce Domnul doreşte să vă reveleze.