Capitolul 14
Căsătoria şi familia – rânduite de Dumnezeu
„Familia este una dintre cele mai măreţe fortăreţe ale lui Dumnezeu împotriva relelor din zilele noastre. Faceţi tot ce puteţi pentru a-i menţine pe membrii familiei dumneavoastră puternici, uniţi şi demni de binecuvântările Tatălui nostru din Cer.”
Din viaţa lui Ezra Taft Benson
Încă de la începutul căsniciei lor, Ezra şi Flora Benson au făcut din căminul şi familia lor prima lor prioritate. Când copiii lor erau mici, cei doi părinţi au început să accentueze faptul că îşi doreau ca familia lor să nu aibă „scaune goale” în eternitate.1 Preşedintele Benson a accentuat acelaşi mesaj de-a lungul slujirii sale în calitate de conducător al Bisericii. El a spus:
„Dumnezeu a menit familia să fie eternă. Din tot sufletul meu, depun mărturie despre adevărul acestei afirmaţii. Fie ca El să ne binecuvânteze să ne întărim căminele şi să întărim viaţa fiecărui membru al familiei, astfel încât la timpul potrivit, să-i putem raporta Tatălui nostru Ceresc, în căminul Său celest, că suntem cu toţii acolo – tata, mama, sora, fratele, toţi membrii familie care se iubesc unul pe altul. Fiecare scaun este ocupat. Ne-am întors cu toţii acasă”.2
Pentru preşedintele şi sora Benson, efortul de a-şi întări familia a început cu faptul de a-şi consolida căsnicia. Ei au fost iubitori şi devotaţi, loiali şi fideli. Deşi nu aveau tendinţa de a se certa, aveau adesea discuţii sincere şi deschise.3 Ei aveau încredere absolută unul în celălalt, lucru considerat de ei ca fiind unul dintre punctele forte ale căsniciei lor. „N-am avut niciodată, niciodată vreo îndoială legată de fidelitatea Florei”, a spus preşedintele Benson.4
Preşedintele şi sora Benson s-au susţinut şi întărit unul pe altul. „Flora m-a înţeles şi mi-a cunoscut potenţialul mai bine ca oricine altcineva din viaţa mea. Credinţa şi sprijinul ei au fost o mare binecuvântare”, a spus preşedintele Benson.5 Adesea, când simţea că nu este la înălţimea responsabilităţilor sale complexe, sora Benson îi ştergea lacrimile şi-l alina.6 Ea căuta ajutorul Domnului pentru a-l susţine şi i-a încurajat şi pe copii să facă la fel. „Ne-am rugat şi am postit de multe ori pentru tati”, a spus Barbara, fiica lor.7
Preşedintele şi sora Benson au fost mereu loiali şi fideli unul altuia.
Clădind pe temelia solidă a căsniciei lor, preşedintele şi sora Benson şi-au învăţat copiii despre importanţa relaţiilor eterne de familie. „Părinţii noştri au insuflat sentimente profunde de loialitate şi dragoste nouă, copiilor”, a spus Mark, fiul lor. „Nu cred că acel gen de atmosferă este generat de la sine într-un cămin, dar este încurajat şi promovat de o mamă şi de un tată iubitori şi preocupaţi de acest lucru.”8
Standardul privind comportamentul în familia Benson, precum şi prioritatea acordată familiei, erau bazate pe Evanghelie. Ei au lucrat pentru a întemeia un cămin în care să domine dragostea, în care copiii au învăţat şi au progresat şi în care s-au distrat. Soţii Benson şi-au dorit ca propriul cămin să fie un refugiu faţă de lumea exterioară. „Aceasta nu înseamnă că noi nu am avut greutăţi”, a spus Reed, fiul lor. „Nu ne-am înţeles întotdeauna. Nu ne-am îndeplinit întotdeauna treburile casnice. Uneori, am testat la maxim răbdarea mamei. Totuşi, în general, a existat un sentiment de unitate familială, sentimentul că doream să fim uniţi.”9 Sora Benson a recunoscut: „Nimeni nu este perfect. În familia noastră, obiectivul nostru nu este de a ne concentra asupra slăbiciunilor fiecăruia, ci de a ne încuraja reciproc să progresăm”.10
Copiii soţilor Benson erau încă mici când tatăl lor a fost chemat să slujească în cadrul Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, iar el era îngrijorat de modul în care călătoriile sale puteau să-i afecteze timpul petrecut cu ei. El a scris în jurnalul său: „Călătoriile multiple în interesul Bisericii mă vor ţine, în mare măsură, departe de familia mea… Sper în mod sincer să pot fi loial membrilor familiei mele, să-i poţi ţine aproape de Biserică şi să-mi şi pot îndeplini obligaţiile în calitate de una dintre autorităţile generale. Ştiu că nu va fi un lucru uşor”11.
Faptul că ştia că nu avea să-i fie uşor l-a făcut pe preşedintele Benson să lucreze asiduu pentru a-şi ţine familia aproape. „Unele dintre impresiile şi experienţele cele mai preţioase şi mai dragi sufletului meu sunt asociate căminului şi relaţiilor de familie”, a spus el.12
În anul 1957, în calitate de secretar al agriculturii în administraţia Statelor Unite, preşedintele Benson a călătorit timp de patru săptămâni în jurul lumii în vederea dezvoltării relaţiilor de schimb. Sora Benson şi fiicele Beverly şi Bonnie l-au însoţit. S-au dus în 12 ţări, unde s-au întâlnit cu guvernanţi şi au vizitat locuri culturale importante, aşezări pentru refugiaţi şi suprafeţe agricole. Preşedintele Benson a simţit că acel tur a avut succes în ceea ce privea ocaziile de schimb, precum şi în crearea unui bun renume pentru Biserică. Când s-au întors acasă, Beth, una dintre fiice, aştepta să aterizeze avionul. Când şi-a văzut părinţii, a început să alerge spre ei având lacrimi în ochi. Tatăl ei şi-a întins braţele spre ea şi a îmbrăţişat-o cu drag. El a spus: „Dintre toate minunile lumii [pe care noi le-am văzut], acel moment devenise, dintr-o dată, cel mai bun din întreaga călătorie”13.
Învăţături ale lui Ezra Taft Benson
1
Familia este cea mai importantă organizaţie din această viaţă şi din eternitate.
Pentru Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, familia este cea mai importantă organizaţie în timp şi în eternitate. Biserica propovăduieşte că totul trebuie să fie centrat asupra familiei şi în jurul ei. Accentuează faptul că păstrarea familiei în timp şi eternitate precede toate celelalte scopuri.14
Nu există un substitut adecvat pentru cămin. Temelia sa este la fel de veche precum lumea. Misiunea sa a fost rânduită de către Dumnezeu.15
Calitatea unei naţiuni nu se ridică niciodată deasupra calităţii căminelor sale. Calitatea acestei Biserici nu se va ridica niciodată deasupra calităţii căminelor membrilor ei. Calitatea noastră, ca oameni, nu se ridică deasupra calităţii timpului petrecut împreună ca familii, a căminelor noastre… Un cămin bun este o temelie clădită pe stâncă, piatra din capul unghiului în ceea ce priveşte civilizaţia. Trebuie păstrat şi protejat. Trebuie întărit.16
Unii oameni mă întreabă, în calitatea mea de conducător al Bisericii, de ce acordăm atât de multă importanţă căminului şi familiei având în vedere că sunt multe alte probleme mai mari în jurul nostru? Răspunsul este, bineînţeles, pentru că problemele mai mari sunt doar o reflectare a problemelor individuale şi ale membrilor familiilor.17
Căsătoria şi viaţa de familie sunt rânduite de Dumnezeu. Din perspectiva eternităţii, salvarea este o chestiune de familie. Părinţii vor da socoteală în faţa lui Dumnezeu pentru responsabilitatea care li s-a dat de a-şi clădi familia. Este cea mai sacră responsabilitate.18
2
În căsniciile fericite, soţii şi soţiile Îl iubesc pe Dumnezeu şi-I slujesc, se iubesc unul pe celălalt şi se slujesc reciproc.
Căsnicia, căminul şi familia sunt mult mai mult decât simple instituţii sociale. Sunt divine, neinstituite de om. Dumnezeu a rânduit căsătoria încă de la început. În cronica despre acea primă căsătorie consemnată în Genesa, Domnul face patru declaraţii importante: prima, că nu este bine ca bărbatul să fie singur; a doua, că femeia a fost creată pentru a fi un ajutor potrivit bărbatului; a treia, că cei doi trebuie să devină un singur trup; şi, a patra, că omul trebuie să-şi lase tatăl şi mama şi să se lipească de nevasta sa. (Vezi Genesa 2:18, 24.)
Ulterior, pentru a întări afirmaţia anterioară, Domnul a spus: „Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6). De asemenea, El a spus: „Iubeşte-ţi nevasta cu toată inima ta şi lipeşte-te de ea şi de nimeni [altcineva]” (D&L 42:22).19
Scripturile ne spun: „Adam a început să lucreze pământul… aşa cum i-am poruncit Eu, Domnul. Şi Eva, nevasta lui, lucra, de asemenea, cu el… Ei au început să se înmulţească pentru a umple pământul… Şi Adam şi Eva, nevasta lui, au chemat numele Domnului… Şi Adam şi Eva au preamărit numele lui Dumnezeu şi ei au făcut cunoscute toate lucrurile fiilor şi fiicelor lor… Şi Adam şi Eva, nevasta lui, nu au încetat să-L cheme pe Dumnezeu” (Moise 5:1–2, 4, 12, 16).
În această cronică inspirată, vedem că Adam şi Eva ne-au oferit exemplul ideal despre ce înseamnă căsătoria în legământ. Ei au muncit împreună; au avut copii împreună; s-au rugat împreună şi i-au învăţat pe propriii copii Evanghelia – împreună. Acesta este tiparul pe care Dumnezeu Îşi doreşte ca toţi bărbaţii neprihăniţi şi toate femeile neprihănite să-l urmeze.20
Căsătoria însăşi trebuie privită ca fiind un legământ sacru făcut în faţa lui Dumnezeu. Soţul şi soţia au obligaţii nu doar unul faţă de celălalt, ci şi faţă de Dumnezeu. El le-a promis binecuvântări celor care cinstesc acel legământ.
Fidelitatea faţă de promisiunile făcute la căsătorie este absolut esenţială pentru a avea parte de dragoste, încredere şi pace. Adulterul este, fără nicio urmă de îndoială, condamnat de Domnul…
Înfrânarea şi autocontrolul trebuie să fie principii călăuzitoare în cadrul căsniciei. Soţul şi soţia trebuie să înveţe să-şi înfrâneze limba, precum şi pasiunile.
Rugăciunea în cadrul căminului şi rugăciunea spusă împreună de cei doi soţi, când sunt doar ei doi, vor întări unitatea dintre ei. Treptat, gândurile, aspiraţiile şi ideile vor tinde spre unitate şi veţi ajunge să aveţi aceleaşi scopuri şi obiective.
Bizuiţi-vă pe Domnul, pe învăţăturile profeţilor şi pe scripturi pentru a primi îndrumare şi ajutor, în mod deosebit când pot apărea neînţelegeri şi probleme.
Creşterea spirituală rezultă din rezolvarea problemelor împreună – nu fugind de ele. Accentul excesiv pus, în zilele noastre, pe individualism duce la egotism şi separare. Un bărbat şi o femeie care devin „un singur trup” reprezintă, în continuare, standardul Domnului. (Vezi Genesa 2:24.)
Secretul unei căsnicii fericite este acela de a-I sluji lui Dumnezeu şi de a vă sluji unul altuia. Obiectivele căsniciei sunt unitatea, concordanţa şi progresul personal. Deşi pare a fi un paradox, cu cât ne slujim mai mult unul altuia cu atât mai mari vor fi creşterea noastră spirituală şi cea afectivă.21
„Dragostea pe care o cunoaştem aici… este… chiar liantul care-i uneşte pe membrii familiei pentru timp şi eternitate.”
Sfatul apostolului Pavel este deosebit şi la subiect. El a spus: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25).
Într-o revelaţie din zilele din urmă, Domnul vorbeşte, din nou, despre această obligaţie. El a spus: „Iubeşte-ţi nevasta cu toată inima ta şi lipeşte-te de ea şi de nimeni [altcineva]” (D&L 42:22). Din câte ştiu eu, în întreaga scriptură mai există un singur lucru pe care ni s-a poruncit să-l iubim cu toată inima noastră, iar acela este Dumnezeu Însuşi. Gândiţi-vă ce înseamnă acest lucru!
Acest tip de dragoste îl puteţi arăta faţă de soţia dumneavoastră în foarte multe moduri. Mai întâi şi cel mai important, nimic cu excepţia lui Dumnezeu Însuşi nu are prioritate, în viaţa dumneavoastră, înaintea soţiei dumneavoastră – nu munca, nu recreerea, nu hobbyurile. Soţia dumneavoastră este ajutorul dumneavoastră preţios şi etern – partenera dumneavoastră.
Ce înseamnă să iubeşti pe cineva cu toată inima? Înseamnă să iubeşti implicându-ţi toate sentimentele şi tot devotamentul. Cu siguranţă, când îţi iubeşti soţia cu toată inima, nu o poţi înjosi, nu o poţi critica, nu o poţi învinui sau nu o poţi abuza verbal, nu o poţi intimida sau abuza fizic.
Ce însemnă să „[te lipeşti de ea]”? Înseamnă să stai aproape de ea, să-i fii loial şi credincios, să comunici cu ea şi să-ţi exprimi dragostea faţă de ea.22
Soţii şi soţiile care se iubesc unii pe alţii vor vedea că dragostea şi loialitatea sunt reciproce. Această dragoste va asigura o atmosferă propice creşterii emoţionale a copiilor. Viaţa de familie trebuie să fie un timp de fericire şi bucurie la care copiii să poată cugeta şi care să le amintească de persoane dragi.23
3
Familiile puternice dau dovadă de dragoste, respect şi sprijin faţă de fiecare membru al familiei.
Fie ca noi să ne întărim familia! Rugăciunile rostite în familie şi individual dimineaţa şi seara pot invita binecuvântările Domnului în gospodăriile noastre. Momentul în care se serveşte masa poate fi un timp minunat pentru trecerea în revistă a activităţilor zilei şi nu doar pentru hrănirea trupului, ci şi pentru hrănirea spiritului, alături de membrii familiei care citesc, pe rând din scripturi, în mod deosebit din Cartea lui Mormon. Seara este un timp deosebit pentru tatăl ocupat să se ducă la capul patului fiecărui copil, să le vorbească, să le răspundă la întrebări şi să le spună cât de iubiţi sunt.24
Familia este una dintre cele mai măreţe fortăreţe ale lui Dumnezeu împotriva relelor din zilele noastre. Faceţi tot ce puteţi pentru a-i menţine pe membrii familiei dumneavoastră puternici, uniţi şi demni de binecuvântările Tatălui nostru din Cer. Când faceţi astfel, primiţi credinţă şi tărie care vă vor binecuvânta viaţa pentru totdeauna.25
Un lucru deosebit pe care Domnul ni-l cere fiecăruia este acela de a asigura un cămin în care să existe fericire, o influenţă pozitivă de a face bine. În viitor, cheltuielile făcute pentru mobilarea casei sau numărul de băi nu vor mai conta, ceea ce va conta va fi, în schimb, dacă propriii noştri copii au avut parte de dragoste şi înţelegere acasă. Va conta foarte mult dacă au avut parte de fericire şi veselie sau de ciorovăială şi certuri.26
Familiile reuşite dau dovadă de dragoste şi respect faţă de fiecare membru al familiei. Membrii familiei ştiu că sunt iubiţi şi apreciaţi. Copiii simt că sunt iubiţi de părinţii lor. Astfel, ei se simt în siguranţă şi au încredere în ei înşişi.
Membrii familiilor puternice dezvoltă atributul unei comunicări eficiente. Ei discută despre problemele lor, planifică împreună şi conlucrează în vederea îndeplinirii obiectivelor comune. Serile în familie şi consiliile de familie sunt ţinute şi folosite ca unelte eficiente în vederea realizării acestui lucru.
Taţii şi mamele din familiile puternice sunt apropiaţi de copiii lor. Ei vorbesc unul cu altul. Unii taţi îşi intervievează în mod oficial fiecare copil, alţii o fac într-un mod neoficial, iar alţii îşi rezervă periodic timp pentru fiecare copil în parte.
Fiecare familie are probleme şi încercări. Însă membrii familiilor reuşite încearcă să conlucreze pentru a găsi soluţii, în loc să se critice şi să se certe. Ei se roagă unul pentru celălalt, discută şi se încurajează. Ocazional, membrii acestor familii postesc împreună în folosul unuia dintre membrii familiei.
Membrii familiilor puternice se ajută unul pe celălalt.27
4
Căminul este cel mai bun loc în care copiii pot să înveţe principiile şi practicile Evangheliei.
Familia este cel mai eficient loc în care să se insufle valori nepieritoare membrilor ei. Acolo unde viaţa de familie este puternică şi bazată pe principiile şi practicile Evangheliei lui Isus Hristos… problemele nu apar cu uşurinţă.28
Părinţii de succes au înţeles că nu este uşor să creşti copii într-un mediu pângărit de rău. Prin urmare, ei fac paşi bine calculaţi pentru a oferi cele mai bune influenţe sănătoase. Se predau principii morale. Se pun la dispoziţie şi se citesc cărţi bune. Sunt bine supravegheate programele vizionate la televizor. Se pune la dispoziţie muzică bună şi înălţătoare. Dar, cel mai important, se citesc şi se discută scripturile pentru a înlesni dezvoltarea spirituală.
În căminele reuşite ale sfinţilor din zilele din urmă, părinţii îşi ajută copiii să înţeleagă ce sunt credinţa în Dumnezeu, pocăinţa, botezul şi darul Duhului Sfânt. (Vezi D&L 68:25.)
Rugăciunea în familie este ceva constant în cadrul acestor familii. Rugăciunea este modul prin care se mărturiseşte recunoştinţa pentru binecuvântări şi prin care se recunoaşte cu umilinţă dependenţa de Dumnezeul cel Atotputernic în ceea ce priveşte tăria, mijloacele de existenţă şi sprijinul.
Este înţeleaptă şi adevărată zicala conform căreia membrii familiilor care îngenunchează împreună stau drepţi în picioare în faţa Domnului!29
Copiii trebuie să ştie cine sunt în ceea ce priveşte sensul etern al identităţii lor. Ei trebuie să ştie că au un Tată Etern pe care se pot bizui, la care se pot ruga şi de la care pot primi îndrumare. Ei trebuie să ştie de unde au venit pentru ca viaţa lor să aibă un sens şi un scop.
Copiii trebuie să fie învăţaţi să se roage, să se bizuie pe Domnul pentru a primi îndrumare şi să-şi exprime recunoştinţa pentru binecuvântările pe care le-au primit. Îmi amintesc cum îngenuncheam lângă paturile copilaşilor noştri, ajutându-i să se roage.
Copiii trebuie să fie învăţaţi să distingă binele de rău. Ei pot şi trebuie să înveţe poruncile lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie învăţaţi că este greşit să furi, să minţi sau să pofteşti la ceea ce au ceilalţi.
Copiii trebuie să fie învăţaţi să lucreze acasă. Ei trebuie să înveţe acolo că munca cinstită duce la dezvoltarea demnităţii şi a respectului de sine. Ei trebuie să simtă plăcerea de a munci, de a duce munca la bun sfârşit.
Timpul liber al copiilor trebuie orientat, în mod constructiv, către activităţi sănătoase, benefice.30
Menit să întărească şi să protejeze familia, programul serii în familie al Bisericii stabileşte ca o seară din fiecare săptămână să fie pusă deoparte pentru ca taţii şi mamele să-şi adune fiii şi fiicele în jurul lor, acasă.31
Principiile Evangheliei pot fi insuflate prin intermediul serilor în familie eficiente în care tinerii vor fi întăriţi în aşa fel, încât să nu aibă temeri cu privire la viitorul lor. O astfel de predare trebuie făcută cu credinţă, cu optimism şi având o mărturie.32
Punerea în ordine a căminului dumneavoastră înseamnă să ţineţi poruncile lui Dumnezeu. Acest lucru aduce cu sine armonie şi dragoste… Înseamnă să vă rugaţi zilnic ca familie. Înseamnă să-i ajutaţi pe membrii familiei dumneavoastră să înţeleagă Evanghelia lui Isus Hristos. Înseamnă ca fiecare membru al familiei să ţină poruncile lui Dumnezeu. Înseamnă… să fiţi demn de a primi o recomandare pentru templu, că toţi membrii familiei primesc rânduielile necesare exaltării şi că membrii familiei dumneavoastră sunt pecetluiţi împreună pentru eternitate. Înseamnă să nu ai datorii mari şi că membrii familiei plătesc zeciuială şi donaţii cinstite.33
5
Dumnezeu a revelat că familia poate dăinui şi dincolo de mormânt.
Dragostea pe care o cunoaştem aici nu este temporară, ci chiar liantul care-i uneşte pe membrii familiei pentru timp şi eternitate.34
Joseph Smith a fost cel prin care Dumnezeul din Cer a revelat adevărul conform căruia familia poate dăinui şi dincolo de mormânt – că simpatiile, sentimentele şi dragostea pe care le avem unul faţă de celălalt pot dăinui pentru totdeauna.35
Niciun sacrificiu nu este prea mare pentru a avea binecuvântările unei căsnicii eterne. Pentru ce mai mulţi dintre noi, este uşor să ajungem la templu, probabil că ne este atât de uşor încât această binecuvântare nu este privită în mod corespunzător. Ca şi în cazul celorlalte aspecte legate de trăirea cu credinţă potrivit Evangheliei, faptul de a fi căsătorit în modul Domnului necesită dorinţa de a te lepăda de orice necredinţă – lucruri deşarte – şi hotărârea de a face voia Tatălui nostru. Prin acest act de credinţă, ne arătăm dragostea faţă de Dumnezeu şi consideraţia pentru urmaşii nenăscuţi încă. Aşa cum familia noastră este cea mai bună sursă a noastră de bucurie în această viaţă, tot aşa poate să fie şi în eternitate.36
Căminul şi familia. Ce amintiri dragi ne aduce în inimă simpla menţionare a acestor cuvinte dulci! Îmi doresc pentru dumneavoastră şi mă rog cu toată ardoarea sufletului meu ca dumneavoastră să aveţi parte de bucuria de nedescris şi de satisfacţia de a fi părinţi de seamă. Aţi pierde una dintre cele mai profunde bucurii ale acestei vieţi şi ale eternităţii dacă aţi evita de bunăvoie responsabilităţile de a fi părinte şi de a clădi un cămin. Aşa cum i-a fost revelat profetului Joseph Smith, gloriosul concept despre cămin şi despre relaţiile trainice de familie depinde, în mare măsură, de fericirea noastră de aici şi din eternitate.37
Sugestii pentru studiu şi predare
Întrebări
-
Preşedintele Benson ne-a învăţat: „Din perspectiva eternităţii, salvarea este o chestiune de familie” (secţiunea 1). Ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră? Ce pot face membrii familiei pentru a ajuta la salvarea unul altuia?
-
Când studiaţi sfatul preşedintelui Benson din secţiunea 2, gândiţi-vă la modul în care totul are legătură cu ceea ce el a numit „secretul unei căsnicii fericite”. De ce credeţi că acest „secret” duce la fericire?
-
În secţiunea 3, gândiţi-vă la ce a spus preşedintele Benson despre practicile familiilor reuşite. În ce moduri întăresc familiile aceste practici? Gândiţi-vă ce puteţi face pentru a urma acest sfat.
-
De ce credeţi că familia este „cel mai eficient loc în care să se insufle valori nepieritoare”? (Vezi secţiunea 4, remarcând sfatul concret al preşedintelui Benson cu privire la predarea în cadrul familiei.) Când i-aţi văzut pe membrii familiei ajutându-se unul pe celălalt să înveţe principii ale Evangheliei?
-
Preşedintele Benson a depus mărturie că familiile pot „dăinui şi dincolo de mormânt” (secţiunea 5). Ce gânduri şi sentimente aveţi când cugetaţi asupra acestui adevăr? Care sunt unele dintre „amintirile dragi” pe care le aveţi atunci când sunt menţionate cuvintele cămin şi familie?
Scripturi suplimentare
Psalmii 127:3–5; 1 Corinteni 11:11; 3 Nefi 18:21; D&L 49:15; 132:18–19; vezi, de asemenea, „Familia: o declaraţie oficială către lume”, Liahona, nov. 2010, p. 129
Ajutor pentru studiu
„Studiul personal al Evangheliei este cel mai eficient atunci când sunteţi învăţaţi prin Duhul Sfânt. Începeţi întotdeauna studiul Evangheliei rugându-vă pentru ca Duhul Sfânt să vă ajute să învăţaţi” (Predicaţi Evanghelia Mea [2004], p. 18).