Capitolul 4
Să trăim cu bucurie în vremuri tulburi
„Fericirea, aici şi acum, constă din a accepta de bunăvoie, cu dragoste, cu bucurie voia lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte – făcând acest lucru sub toate aspectele şi în toate lucrurile, mici şi mari.”
Din viaţa lui Ezra Taft Benson
Una dintre primele însărcinări, în calitate de apostol, ale preşedintelui Ezra Taft Benson a fost să ajute la aducerea de ajutoare pentru sfinţii din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial. În timp ce călătorea prin Germania, a întâlnit oameni credincioşi care au putut să prospere în pofida distrugerilor din jurul lor. El a scris în jurnalul său:
„Cea mai mare distrugere la care am fost martor am văzut-o astăzi… În timp ce conduceam maşina pe străzile [Berlinului] şi mergeam pe jos pe străzile pe care automobilul nu le putea străbate, am… văzut femei înfometate plătind, cu nerăbdare, preţuri exorbitante pentru coji de cartofi… Am văzut bătrâni şi bătrâne tăind cu asiduitate, cu mici toporişti, buturugi şi rădăcini de copaci în încercarea de a obţine ceva lemn de foc şi, apoi, trăgându-le spre casă kilometri întregi, pe orice se putea roti – de la micuţe roţi ale unui fost cărucior pentru copil până la mici căruţe – ca nişte animale de povară.
Mai târziu, am văzut, în cadrul unei conferinţe desfăşurate într-o sală friguroasă, pe jumătate distrusă, de la etajul trei al unei clădiri de pe o stradă bombardată, 480 de sfinţi din zilele din urmă înfriguraţi şi înfometaţi, dar credincioşi. A fost minunat să vezi lumina credinţei… Nu a existat amărăciune sau furie, ci o revărsare plăcută de sentimente bune reciproce şi exprimare a credinţei în Evanghelie”1.
Niciun membru nu s-a plâns de situaţia sa în pofida faptului că unii erau pe punctul de a muri de foame chiar sub ochii noştri…
Sfinţii noştri… sunt plini de speranţă, curaj şi credinţă şi, oriunde s-ar afla, ei privesc înainte cu bucurie, exprimându-şi credinţa profundă în Evanghelie şi recunoştinţa pentru calitatea de membri ai Bisericii. A fost una dintre cele mai mari demonstraţii pe care le-am văzut vreodată ale adevăratelor roade ale Evangheliei în viaţa bărbaţilor şi femeilor”2.
Preşedintele Benson a văzut exemple de speranţă şi optimism şi aproape de casa sa, unde mulţi dintre fermieri au continuat să fie bucuroşi chiar şi atunci când s-au confruntat cu greutăţi mari. El a spus:
„Îmi aduc aminte că am participat la o adunare lângă Bancroft, Idaho… Am avut o adunare minunată şi, după ce s-a încheiat, îi felicitam pe fermierii minunaţi care se aflau acolo iar, printre ei, se afla un bărbat pe nume Yost, căruia i-am spus: «Frate Yost, cum merg lucrurile la fermă?». Fratele Yost a spus: «O, lucrurile merg bine, frate Benson, dar am cu aproximativ 20 de mii de dolari mai puţin decât aveam cu trei zile în urmă». Am spus: «Ce s-a întâmplat –un alt îngheţ?». A răspuns: «Da, a lovit grâul tocmai când era aproape copt şi ştii ce înseamnă asta». A continuat: «Dimineaţă, vom porni secerătorile, dar totul este bine. Încă mai avem puţin grâu în ladă şi am pus deoparte cel puţin o parte din rezerva noastră anuală. Nu vom muri de foame şi va fi o altă recoltă». Când ne depărtam de el, i-am soţiei mele: «Ce spirit minunat!».
Ne-am continuat drumul către Logan [un oraş din Utah, aflat la aproximativ 80 de mile sau 130 kilometri de Bancroft]. Aveam copiii cu noi şi ne-am oprit pe strada principală pentru a intra într-o alimentară să luăm câteva prăjiturele pentru cei mici. Şi pe cine am întâlnit pe trotuar! Pe fratele Yost. Am spus: «Ei, ce faci aici, atât de departe de casă?». A spus: «Frate Benson, este ziua în care mergem la templu». Am spus: «Greutăţile nu vă doboară spiritele, nu-i aşa?». Atunci, el mi-a dat o lecţie. A spus: «Frate Benson, când greutăţile vin, avem cu atât mai mult nevoie de templu»”3.
Reacţia preşedintelui Benson însuşi la adversităţi i-a încurajat pe aceia care îl cunoşteau aşa cum exemplul altor sfinţi l-a întărit pe el. Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, l-a descris pe preşedintele Benson ca fiind un „observator atent al evenimentelor, [care] îşi păstrează un anumit optimism şi veselie pe care am face bine să le remarcăm. Un astfel de optimism”, a spus vârstnicul Maxwell, „nu este rezultatul ignorării evenimentelor din jur, ci al observării lor şi privirii dincolo de ele, la promisiunile care au legătură cu modul în care împărăţia va ieşi învingătoare în final”4.
Preşedintele Ezra Taft Benson a fost un exemplu de viaţă trăită cu bucurie.
Învăţături ale lui Ezra Taft Benson
1
Dacă avem credinţă în Tatăl nostru Ceresc, putem avea speranţă în viitor, optimism în responsabilităţile noastre prezente şi pace interioară.
Noi, toţi, vom avea dezamăgiri şi vom fi descurajaţi – aceasta face parte din viaţă. Dar, dacă vom avea credinţă, neajunsurile noastre vor dura doar o clipă şi succesul va fi rezultatul aparentelor noastre eşecuri. Tatăl nostru Ceresc poate împlini miracole prin fiecare dintre noi dacă nu facem decât să ne punem încrederea în El.5
Este o mare binecuvântare să ai pace interioară, să ai o asigurare, să ai spiritul liniştii şi calmului interior în momente de tulburarea şi luptă, în momente de tristeţe şi dificultăţi. Este o mulţumire pentru suflet să ştii că Dumnezeu este la cârmă, că El este conştient de circumstanţele copiilor Săi şi că noi ne putem pune, cu siguranţă deplină, încrederea în El.6
Rugăciunea – rugăciunea stăruitoare – ne poate pune în legătură cu Dumnezeu, cea mai mare sursă a noastră de alinare şi îndrumare. „Roagă-te tot timpul, ca să poţi ieşi învingător” (D&L 10:5). „Adunându-mi toate puterile pentru a-L chema pe Dumnezeu să mă elibereze” este modul în care tânărul Joseph Smith descrie metoda pe care a folosit-o în Dumbrava Sacră pentru a-l împiedica pe duşman să-l distrugă (JS–I 1:16).7
Fără credinţă în Tatăl nostru Ceresc, nu putem reuşi. Credinţa ne dă viziune asupra a ceea ce se poate întâmpla, speranţă în viitor şi optimism în responsabilităţile noastre prezente. Când există credinţă, noi nu ne îndoim de succesul suprem al lucrării.8
Dintre toţi oamenii, noi, ca sfinţi din zilele din urmă, trebuie să fim cei mai optimişti şi cei mai puţin pesimişti. Deşi ştim că „pacea va fi luată de pe pământ şi… diavolul va avea putere asupra posesiunilor lui”, noi suntem, de asemenea, asiguraţi că „Domnul va avea putere asupra sfinţilor Săi şi va domni în mijlocul lor” (D&L 1:35–36).
Având asigurarea că Biserica va rămâne intactă pentru că Dumnezeu o va îndruma în vremurile tulburi care ne aşteaptă, este responsabilitatea noastră individuală să veghem ca fiecare dintre noi să rămână credincios Bisericii şi învăţăturilor ei. „Dar acela care va rămâne statornic şi nu se va lăsa biruit, acela va fi salvat” (JS–M 1:11).9
2
Fericirea trebuie câştigată de la o zi la alta, dar merită efortul.
Nu avem niciun motiv sa ne îngrijorăm cu adevărat. Trăiţi potrivit Evangheliei, ţineţi poruncile. Participaţi la rugăciunile spuse seara şi dimineaţa în căminul dumneavoastră. Ţineţi standardele Bisericii. Încercaţi să trăiţi calm şi cu voioşie… Fericirea trebuie câştigată de la o zi la alta. Dar merită efortul.10
Când a fost foarte bolnav, George A. Smith a fost vizitat de vărul său, profetul Joseph Smith. Bărbatul aflat în suferinţă a povestit mai târziu: „El [profetul] mi-a spus că niciodată nu trebuie sa fiu descurajat, indiferent de greutăţile care mă înconjoară. Chiar dacă m-aş scufunda în cea mai adâncă groapă din Noua Scoţie şi tot lanţul Munţilor Stâncoşi s-ar prăbuşi peste mine, nu trebuie să mă descurajez, ci să continui să îndur, să-mi exercit credinţa şi să îmi păstrez curajul şi atunci voi ieşi în vârful grămezii prăvălite deasupra mea”…
Există momente în care pur şi simplu trebuie să aşteptaţi în neprihănire şi să rezistaţi diavolului până când spiritul său care aduce nefericire vă părăseşte. Aşa cum Domnul a spus profetului Joseph Smith: „Adversităţile şi suferinţele tale vor fi numai pentru un scurt timp;
Şi, după aceea, dacă înduri bine, Dumnezeu te va exalta în cer” (D&L 121:7–8).
Efortul de a face fapte nobile, chiar şi atunci când sunteţi înconjuraţi de un nor de nefericire, vă va scoate, în cele din urmă, deasupra, la lumină. Chiar şi Învăţătorul nostru, Isus Hristosul, în timp ce S-a confruntat cu acel test suprem de a fi lăsat, temporar, singur de către Tatăl nostru în timpul răstignirii, a continuat să-Şi facă munca pentru copiii oamenilor şi, apoi, la scurt timp după aceea, a fost glorificat şi a primit plenitudinea bucuriei. În timp ce treceţi prin încercările dumneavoastră, vă puteţi aminti victoriile din trecut şi puteţi număra binecuvântările pe care le aveţi negreşit, având speranţă neclintită că vor urma unele mai mari dacă veţi fi credincioşi. Şi puteţi avea acea cunoaştere certă că, la timpul potrivit, Dumnezeu vă va şterge toate lacrimile şi că lucruri „pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9).11
Fiţi voioşi în tot ce faceţi. Trăiţi cu bucurie. Trăiţi fericiţi. Trăiţi cu entuziasm, ştiind că Dumnezeu nu locuieşte în întuneric şi melancolie, ci în lumină şi dragoste.12
„A trăi fericit înseamnă a creşte în tărie spirituală către perfecţiune.”
3
Tatăl Ceresc doreşte ca noi să fim fericiţi şi El ne va binecuvânta când vom face voia Sa cu privire la noi înşine.
„Oamenii sunt ca să poată avea bucurie” (2 Nefi 2:25). Tatăl nostru Ceresc doreşte ca noi să fim bucuroşi. El Se aşteaptă ca noi să fim fericiţi. Dar coborârea standardelor nu aduce fericire. Nu putem fi fericiţi când nu trăim conform propriilor convingeri, potrivit cu ceea ce ştim că este drept. Este atât de uşor să ne formăm obiceiul de a trata cu uşurinţă anumite lucruri. Este atât de uşor să ne formăm obiceiul de a găsi cusururi oricui sau a critica, de a fi rezervaţi în inima noastră cu privire la anumite lucruri din Biserică. Este atât de uşor să devenim persoane cu amărăciune în suflet şi, apoi, să continuăm să ne gândim la aceasta, să devenim trişti şi să avem mereu un chip trist. Un chip trist nu a câştigat niciodată o luptă în război sau dragoste.13
Înţelegem noi că fericirea, aici şi acum, constă din a accepta de bunăvoie, cu dragoste, cu bucurie voia lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte – făcând acest lucru sub toate aspectele şi în toate lucrurile, mici şi mari? A trăi perfect înseamnă a trăi fericit. A trăi fericit înseamnă a creşte în tărie spirituală către perfecţiune. Fiecare faptă făcută în acord cu voia lui Dumnezeu este o parte a acestei creşteri. Să nu ne divizăm viaţa. Să ne gândim că viaţa noastră este un întreg şi să dispreţuim onorurile şi gloriile care nu vin cu aprobarea lui Dumnezeu. Să ne amintim că adevărata sursă a tăriei şi fericirii noastre depăşeşte puterea de înţelegere a omului şi circumstanţele acestuia.14
Trebuie să învăţăm şi să învăţăm din nou că, numai acceptând şi trăind potrivit Evangheliei dragostei, aşa cum a fost propovăduită de Învăţător, şi numai făcând voinţa Sa, rupem lanţurile ignoranţei şi îndoielii care ne leagă. Trebuie să învăţăm acest adevăr simplu, glorios pentru a putea trăi bucuriile dulci ale Spiritului acum şi în eternitate. Trebuie să ne supunem şi să facem voia Sa. Trebuie să-L punem pe El pe primul loc în viaţa noastră. Da, binecuvântările noastre se înmulţesc atunci când împărtăşim dragostea Sa vecinilor noştri.15
„Fraţilor”, a spus Pavel, „fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13–14).
Lăsaţi-vă minţile să se concentreze asupra scopului de a fi ca Domnul şi veţi alunga gândurile care vă fac nefericiţi când căutaţi cu nerăbdare să-L cunoaşteţi pe El şi să faceţi voia Sa. „Să aveţi în voi gândul acesta”, a spus Pavel (Filipeni 2:5). „Întoarce-te către Mine în fiecare gând”, a spus Isus (D&L 6:36). Şi ce va urma dacă facem aceasta? „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea” (Isaia 26:3).16
Noi nu vom fi niciodată singuri dacă vom trăi aşa cum trebuie, pentru că Tatăl nostru va fi mereu alături de noi pentru a ne binecuvânta. El doreşte ca noi să reuşim. El doreşte ca noi să fim fericiţi. El doreşte ca noi să realizăm obiectivele bune pe care ni le-am stabilit. El Îşi va face partea dacă noi facem partea noastră.17
Sugestii pentru studiu şi predare
Întrebări
-
De ce credeţi că credinţa în Dumnezeu ne dă „speranţă în viitor şi optimism în responsabilităţile noastre prezente”? Ce sfaturi din secţiunea 1 aţi putea împărtăşi cuiva căruia îşi doreşte foarte mult pace interioară? De ce aţi alege acele cuvinte?
-
În timp ce recapitulaţi secţiunea 2, reflectaţi la un moment în care a trebuit să „aşteptaţi în neprihănire” în perioadele grele. Gândiţi-vă la ce aţi câştigat din acea experienţă. În ce moduri ne ajută Domnul când dorim să îndurăm cu credinţă încercările?
-
Care sunt unele experienţe care v-au ajutat să ştiţi că Tatăl Ceresc doreşte ca dumneavoastră să fiţi fericit şi să aveţi succes? De ce credeţi că „fericirea, aici şi acum, constă din a accepta… voia lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte”? (Vezi secţiunea 3.)
Scripturi suplimentare
Matei 11:28–30; Ioan14:27; 16:33; Galateni 5:22; Mosia 2:41; Moroni 9:25–26; D&L 101:11–16
Ajutor pentru studiu
„Formaţi-vă o imagine generală, fie prin citirea rapidă a cărţii, a capitolului sau a pasajului, fie prin citirea titlurilor de capitol. Căutaţi să înţelegeţi contextul şi împrejurările” (Predicaţi Evanghelia Mea [2004], p. 24). Aveţi în vederea să citiţi un capitol sau un fragment de mai multe ori pentru a-l înţelege mai profund. Făcând acest lucru, puteţi dobândi o cunoaştere mai profundă.