Capitolul 3
Libertatea de a alege, un principiu etern
„Dreptul de a alege ne-a fost dat tuturor pentru a lua hotărâri importante, care vor avea un efect puternic asupra salvării noastre. Acele hotărâri au efect asupra fericirii noastre în eternitate.”
Din viaţa lui Ezra Taft Benson
Pentru că a trăit şi a muncit la o fermă, Ezra Taft Benson a învăţat despre consecinţele hotărârilor bune. El a spus: „Am crescut crezând că dorinţa şi capacitatea de a munci sunt ingredientele de bază ale succesului unei ferme. Munca făcută cu inteligenţă şi sârguinţă este cheia. Foloseşte-o şi şansele tale de a avea succes sunt mari”1. La o vârstă fragedă, Ezra a învăţat că el şi familia sa ar avea mai multă hrană pe masă dacă aleg să aibă grijă de grădina lor. A învăţat că, dacă voia ca familia să aibă succes în afacerea cu produse lactate, el trebuia să se hotărască să se dea jos din pat devreme, în fiecare zi, pentru a mulge vacile.2 A înţeles că, atunci când alegea să muncească din greu, fermierii din acel loc îl angajau să smulgă sfecla crescută în exces şi să le încarce fânul în camioane.3 A înţeles că încercările vin chiar şi la cei credincioşi, dar a înţeles, de asemenea, că indivizii şi familiile pot hotărî să răspundă încercărilor într-un mod care să-i ajute să fie fericiţi şi să aibă succes.4
Pentru tânărul Ezra Taft Benson, unele consecinţe ale hotărârilor bune s-au putut măsura în găleţile cu lapte, în camioanele încărcate cu fân şi în plata generoasă pentru o zi de muncă sârguincioasă. Altele au fost mai greu de măsurat, dar mai de durată. De exemplu, observându-şi părinţii, a văzut bucuria, pacea şi tăria de care aveau parte membrii familiei când alegeau să fie credincioşi unul altuia şi Domnului.5 A învăţat că legea secerişului – „ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7) – se aplică ţelurilor spirituale, precum şi muncii fizice.
Având această experienţă, preşedintele Ezra Taft Benson a amintit deseori sfinţilor din zilele din urmă şi altora importanţa dreptului de a alege – libertatea de „a alege calea pe care s-o urmeze”6. Învăţăturile sale cu privire la principiul dreptului de a alege au cuprins mai mult decât o simplă aducere aminte de „a alege între corect şi greşit”7. El a vorbit despre dreptul de a alege ca despre capacitatea de a „lua hotărâri importante care vor avea un efect puternic asupra salvării noastre” şi care vor avea „efect asupra fericirii noastre în eternitate”8. El i-a încurajat pe sfinţii din zilele din urmă şi pe alţii să-şi folosească dreptul de a alege pentru a „acţiona din proprie voinţă”, fără a aştepta să li se poruncească în toate lucrurile.9 Principiul dreptului de a alege, a spus el, „străbate ca un fir de aur planul cuprins în Evanghelie şi întocmit de Domnul pentru binecuvântarea copiilor Săi”10.
În viaţa premuritoare, Isus Hristos a urmat planul salvării întocmit de Tatăl Ceresc, ceea ce ne-a păstrat libertatea de a alege.
Învăţături ale lui Ezra Taft Benson
1
Dreptul de a alege – libertatea de a alege – este un principiu etern, dat de Dumnezeu.
Depun mărturie că noi suntem vlăstarele de spirit ale unui Dumnezeu iubitor, Tatăl nostru Ceresc (vezi Faptele apostolilor 17:29; 1 Nefi 17:36). El are un măreţ plan al salvării, prin care copiii Săi pot deveni desăvârşiţi, aşa cum este El, şi pot avea plenitudinea bucuriei, aşa cum are El (vezi 1 Nefi 10:18; 2 Nefi 2:25; Alma 24:14; 34:9; 3 Nefi 12:48; 28:10).
Depun mărturie că, în starea noastră premuritoare, Fratele nostru, în spirit, mai Mare, Însuşi Isus Hristos, a devenit Salvatorul nostru, dinainte rânduit, în planul salvării întocmit de Tatăl (vezi Mosia 4:6–7; Alma 34:9). El este conducătorul salvării noastre şi singurul mijloc prin care ne putem întoarce la Tatăl nostru din Cer pentru a dobândi plenitudinea bucuriei (vezi Evrei 2:10; Mosia 3:17; Alma 38:9).
Eu depun mărturie că Lucifer a fost, de asemenea, în Consiliul din cer. El a căutat să distrugă dreptul de a alege al omului. El s-a răzvrătit (vezi Moise 4:3). A existat un război în cer şi o treime din oştiri au fost alungate pe pământ şi nu au primit un trup (vezi Apocalipsa 12:7–9; D&L 29:36–37). Lucifer este duşmanul întregii neprihăniri şi caută să aducă suferinţă întregii omeniri (vezi 2 Nefi 2:18, 27; Mosia 4:14).11
Subiectul principal discutat în acel consiliu din viaţa premuritoare a fost: Vor avea copiii lui Dumnezeu dreptul neîngrădit de a alege calea pe care s-o urmeze, fie ea bună sau rea, ori trebuie să fie constrânşi şi forţaţi să fie supuşi? Hristos şi toţi cei care Îl urmau au susţinut prima propunere – libertatea de a alege; Satana a susţinut-o pe ultima – constrângere şi forţă.12
Scripturile arată limpede că a fost un război mare în cer, o luptă pentru principiul libertăţii, dreptul de a alege (vezi Moise 4:1–4; D&L 29:36–38; 76:25–27; Apocalipsa 12:7–9).13
Războiul care a început în cer din pricina acestui subiect nu s-a încheiat încă. Conflictul continuă pe câmpul de luptă al vieţii muritoare.14
Libertatea de a alege este un principiu etern, dat de Dumnezeu. Marele plan al libertăţii este planul Evangheliei. Acesta nu implică niciun fel de constrângere, niciun fel de forţă, niciun fel de intimidare. Omul este liber să accepte Evanghelia sau s-o respingă. El poate s-o accepte şi, apoi, să refuze să trăiască potrivit ei sau poate s-o accepte şi să trăiască în totalitate potrivit ei. Dar Dumnezeu nu ne va forţa niciodată să trăim potrivit Evangheliei. El va folosi puterea de convingere prin slujitorii Săi. El ne va chema, El ne va îndruma, El ne va convinge şi ne va încuraja şi El ne va binecuvânta când noi vom răspunde, dar El nu va forţa niciodată mintea umană (vezi Hymns, 1985, nr. 240).15
2
Această viaţă este o perioadă de testare, în care suntem liberi să alegem între bine şi rău.
Lui Avraam i-au fost arătaţi copiii de spirit ai Tatălui nostru Ceresc înainte ca ei să vină pe pământ. I-a fost arătată, de asemenea, crearea pământului şi Domnul i-a spus: „Şi îi vom pune la probă prin aceasta pentru a vedea dacă ei vor face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul lor, le va porunci lor” (Avraam 3:25). Această declaraţie divină conţine, de asemenea, dreptul de a alege.16
Această viaţă este o perioadă de probă: probă în care dumneavoastră şi cu mine ne vom dovedi tăria spirituală, probă care are consecinţe eterne pentru fiecare dintre noi. Şi acum este timpul nostru şi vremea noastră – aşa cum fiecare generaţie le-a avut pe ale ei – să ne învăţăm îndatoririle şi să le îndeplinim.17
Că Domnului Îi displace ticăloşia este adevărat. Că El doreşte ca aceasta să nu existe este, de asemenea, adevărat. Că El îi va ajuta pe cei care i se opun este adevărat. Dar că El permite ticăloşiei să existe printre copiii Săi aici, în viaţa muritoare, este dovada faptului că El le-a acordat libertatea de a alege, dar Şi-a rezervat baza pentru judecata finală.18
Nu există niciun rău pe care [Isus Hristos] să nu-l poată opri. Toate lucrurile sunt în mâinile Sale. Acest pământ este împărăţia Sa de drept. Totuşi, el permite răului să existe pentru ca noi să putem alege între bine şi rău.19
Viaţa este ceasul de încercare în existenţa eternă a omului, în care i se dă… dreptul de a alege între corect şi greşit… De acele alegeri atârnă consecinţe mari, nu numai pentru această viaţă, ci, ceea ce este mai important, pentru viaţa care va veni. Există graniţe dincolo de care Satana nu poate trece. În acele limite, i se permite în prezent să ofere alternative lipsite de neprihănire la principiile neprihănite ale lui Dumnezeu, dând astfel posibilitatea omului să aleagă între bine şi rău şi să determine prin aceasta locul pe care îl va ocupa în viaţa următoare.20
3
Noi ne folosim dreptul de a alege pentru a lua hotărâri care ne determină fericirea acum şi în toată eternitatea.
Dumnezeu vă iubeşte aşa cum iubeşte pe fiecare şi pe toţi copiii Săi şi dorinţa şi scopul şi slava Sa sunt să vă întoarceţi la El puri şi neîntinaţi, după ce v-aţi dovedit demni de eternitatea bucuriei în prezenţa Sa.
Tatăl dumneavoastră din Cer ştie de dumneavoastră. El v-a dat porunci care să vă ghideze, să vă disciplineze. El v-a dat, de asemenea, dreptul de a alege – libertatea de a alege – „pentru a vedea dacă [veţi] face toate lucrurile pe care [El] le va porunci” (Avraam 3:25). Împărăţia Sa aici, pe pământ, este bine organizată şi conducătorii dumneavoastră se străduiesc să vă ajute. Fie ca dumneavoastră să ştiţi că aveţi mereu dragostea noastră, grija şi rugăciunile noastre.
Şi Satana ştie de dumneavoastră. El este hotărât să vă distrugă. El nu vă disciplinează cu porunci, ci vă oferă în loc libertatea de a „face ce doriţi”… Planul lui Satana este de a vă permite să „faceţi ce doriţi acum şi să plătiţi mai târziu”. El caută ca toţi oamenii să fie nefericiţi ca el însuşi [vezi 2 Nefi 2:27]. Planul Domnului este să aveţi fericire acum şi bucurie veşnică dacă trăiţi potrivit Evangheliei.21
Suntem liberi să alegem, dar nu suntem liberi să schimbăm consecinţele acelor alegeri.22
Evident, credinţa nu va fi pusă la încercare dacă primim imediat răsplata deplină pentru fiecare faptă bună sau dacă primim imediat pedeapsa pentru fiecare păcat. Dar este neîndoielnic faptul că vor exista consecinţe pentru fiecare.23
Deşi un om poate găsi plăcere temporară în păcat, rezultatul final este nefericirea. „Ticăloşia niciodată nu a fost fericire” (Alma 41:10). Păcatul creează neînţelegere între om şi Dumnezeu şi este deprimant pentru spirit. Prin urmare, ar fi înţelept ca omul să se analizeze pentru a vedea dacă se află în armonie cu toate legile lui Dumnezeu. Fiecare lege ţinută aduce o anumită binecuvântare. Fiecare lege încălcată aduce o anumită pedeapsă. Cei cărora disperarea le-a împovărat inima trebuie să vină la Domnul, căci jugul Lui este bun, iar sarcina Lui este uşoară (vezi Matei 11:28–30).24
Cel mai important scop în fiecare viaţă este luarea hotărârilor. Deşi unul dintre cele mai mari daruri pe care Dumnezeu le-a făcut omului este… dreptul de a alege, El a dat, de asemenea, omului responsabilitatea pentru acele alegeri… Noi ne punem vieţile pe calea succesului sau a eşecului. Nu numai că ne putem alege obiectivele finale, ci putem, de asemenea, determina şi hotărî prin proprie voinţă, în multe cazuri, mijloacele prin care ne vom atinge acele obiective şi, prin sârguinţa noastră sau absenţa ei, putem determina rapiditatea cu care pot fi ele îndeplinite. Pentru aceasta va fi nevoie de efort personal şi energie şi se va întâmpina opoziţie sau vor exista conflicte.25
Soarta omenirii şi a întregii civilizaţii depinde de faptul dacă omul îşi va folosi… dreptul de a alege pentru a se conduce sau va ignora legile eterne punându-se în pericol şi va culege consecinţele. Ca urmare, adevăratele probleme din zilele noastre nu sunt de natură economică sau politică. Ele sunt spirituale – însemnând că omul trebuie să înveţe să se conformeze legilor pe care Dumnezeu le-a dat omenirii.26
Dreptul de a alege ne-a fost dat tuturor pentru a lua hotărâri importante, care vor avea un efect puternic asupra salvării noastre. Acele hotărâri au efect asupra fericirii noastre în eternitate.27
Hotărârile noastre ne-au făcut ceea ce suntem. Destinul nostru etern va fi determinat de hotărârile pe care le vom lua de acum înainte.28
4
Când luăm hotărâri de importanţă crucială, este nevoie să acţionăm şi, în acelaşi timp, să ne rugăm.
Dacă dorim să luăm hotărârile corespunzătoare, asemenea celor pe care le-ar lua Hristos, trebuie, înainte de toate, să trăim astfel, încât să putem cere şi folosi acea putere nevăzută, fără de care niciun om nu-şi poate folosi pe deplin capacitatea în luarea hotărârilor.
Una dintre cele mai măreţe hotărâri din această perioadă a fost când băiatul Joseph Smith a hotărât că trebuia să urmeze îndemnul lui Iacov: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mâna largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vânt încoace şi încolo” (Iacov 1:5–6).
Salvarea a milioane de bărbaţi şi femei din dispensaţia plenitudinii timpurilor depinde de acea hotărâre! Trebuie să ţinem minte că fiecare persoană contează şi că hotărârile pe care le ia pot afecta în mare măsură vieţile altora.29
Domnul a spus: „Bate şi ţi se va deschide” (3 Nefi 14:7; Matei 7:7). Cu alte cuvinte, este necesar să acţionăm.30
La hotărârile înţelepte se ajunge, de obicei, după muncă, străduinţă şi acţiune însoţită de rugăciune. Răspunsul Domnului la acţiunea ineficientă a lui Oliver Cowdery arată limpede acest lucru: „Dar iată, Eu îţi spun ţie, tu trebuie să studiezi aceasta profund în mintea ta; apoi trebuie să Mă întrebi dacă este drept şi, dacă este drept, voi face ca inima ta să ardă în tine; astfel vei simţi că este drept” (D&L 9:8).
Să începem, ca urmare, prin a spune că a-L căuta cu intenţie adevărată pe Tatăl nostru din Cer, având credinţa că El va răspunde rugăciunilor noastre, este baza de la care să pornim… Domnul nu va lua apă dintr-o fântână seacă, aşadar trebuie să ne facem partea. Uneori, încercarea de a lua hotărârea corectă necesită multă energie, mult studiu şi suferinţă îndelungată.31
În cazul hotărârilor de importanţă crucială, postul îmbinat cu rugăciunea pot avea ca rezultat o mare înţelegere spirituală.32
5
Noi acţionăm pentru noi înşine şi Domnul Se aşteaptă să facem lucruri bune din proprie voinţă.
În anul 1831, Domnul a spus aceasta Bisericii Sale:
„Pentru că, iată, nu este bine ca Eu să poruncesc în toate lucrurile; pentru că acela care trebuie constrâns în toate lucrurile este un slujitor leneş şi nu un slujitor înţelept; de aceea, el nu primeşte răsplată.
Adevărat vă spun, oamenii trebuie să se angajeze cu sârguinţă într-o cauză bună, şi să facă multe lucruri de bunăvoie, şi să realizeze multă dreptate;
Pentru că ei au în ei puterea de a acţiona prin ei înşişi. Şi în măsura în care oamenii fac bine, în niciun caz ei nu-şi vor pierde răsplata.
Dar, acela care nu face nimic până nu i se porunceşte, şi primeşte o poruncă cu inimă neîncrezătoare şi i se supune cu lene, acela va fi blestemat” (D&L 58:26–29).
Domnul doreşte ca noi să ne folosim dreptul de a alege pentru a fi „[angajaţi] cu sârguinţă într-o cauză bună” (D&L 58:27).
Scopurile Domnului – obiectivele măreţe – continuă să fie aceleaşi: salvarea şi exaltarea copiilor Săi.
De obicei, Domnul ne dă obiectivele generale ce trebuie realizate şi unele îndrumări pe care să le urmăm, dar El se aşteaptă ca noi să elaborăm majoritatea detaliilor sau metodelor. Metodele şi procedurile sunt elaborate, de obicei, prin studiu şi rugăciune şi trăind astfel, încât să putem obţine şi urma îndemnurile Spiritului. Oamenilor mai puţin avansaţi din punct de vedere spiritual, cum au fost aceia din zilele lui Moise, a trebuit să li se poruncească în multe lucruri. Astăzi, aceia care sunt vigilenţi din punct de vedere spiritual examinează obiectivele, studiază liniile îndrumătoare stabilite de Domnul şi profeţii Săi şi, apoi, după ce s-au rugat, acţionează – fără a trebui să li se poruncească „în toate lucrurile”. Această atitudine îi pregăteşte pe oameni pentru dumnezeire…
Uneori, Domnul aşteaptă şi speră ca ai Săi copii să acţioneze din proprie voinţă şi, când ei nu fac acest lucru, ei pierd marele premiu şi Domnul va renunţa la tot şi îi va lăsa să suporte consecinţele sau va descrie totul mai detaliat. Mă tem că, de obicei, cu cât va oferi mai multe detalii, cu atât va fi mai mică răsplata noastră.33
Trebuie să fim „[angajaţi] cu sârguinţă” în cauze bune şi să trăim astfel, încât să lăsăm în urmă o lume mai bună pentru că am trăit şi noi în ea.34
Sugestii pentru studiu şi predare
Întrebări
-
Cum aţi constatat că „războiul care a început în cer… nu s-a încheiat încă”? (Vezi secţiunea 1.) Ce putem face pentru a continua să apărăm principiul dreptului de a alege?
-
Oamenii se întreabă deseori de ce permite Dumnezeu ca răul să existe în lume. Cum ajută învăţăturile preşedintelui Benson din secţiunea 2 la aflarea unui răspuns la această întrebare?
-
Ce putem face pentru a-i ajuta pe copii şi pe tineri să înţeleagă adevărurile din secţiunea 3? Ce putem face pentru a-i ajuta pe copii şi pe tineri să înţeleagă impactul hotărârilor pe care le iau?
-
Meditaţi asupra sfatului preşedintelui Benson cu privire la a lua „hotărârile corespunzătoare, asemenea celor pe care le-ar lua Hristos” (secţiunea 4). Ce aţi învăţat despre îmbinarea rugăciunii cu acţiunea făcută cu sârguinţă în luarea hotărârilor?
-
Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiţi „[angajaţi] cu sârguinţă în cauze bune”? Cum vi se schimbă viaţa când faceţi lucruri bune „din proprie voinţă” şi nu aşteptaţi să vi se poruncească? (Vezi secţiunea 5.)
Scripturi suplimentare
Deuteronomul 11:26–28; Iosua 24:15; 2 Nefi 2:14–16; Alma 42:2–4; Helaman 14:30–31; D&L 29:39–45; 101:78
Ajutor pentru predare
Discuţiile în grupuri mici „[dau] unui număr mare de oameni ocazia de a participa activ la o lecţie. Persoanele care ezită de regulă să participe pot să împărtăşească în grupuri mici idei pe care nu le-ar împărtăşi în faţa întregului grup” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 161).