O rugăminte adresată surorilor mele
Preşedintele Russell M. Nelson
preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli
Avem nevoie de puterea, de convertirea, de convingerea dumneavoastră, de abilitatea dumneavoastră de a conduce, de înţelepciunea şi de glasurile dumneavoastră.
Dragi vârstnici Rasband, Stevenson şi Renlund, noi, fraţii voştri, vă urăm bun venit în Cvorumul Celor Doisprezece Apostoli. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru revelaţia pe care a dat-o profetului Său, preşedintele Thomas S. Monson.
Dragi fraţi şi surori, când ne-am întâlnit la conferinţa generală din urmă cu şase luni, nici unul dintre noi nu a anticipat schimbările care urmau să aibă loc şi să afecteze profund sentimentele tuturor membrilor Bisericii. Vârstnicul L. Tom Perry a transmis un mesaj puternic despre rolul de neînlocuit pe care căsătoria şi familia îl ocupă în planul Domnului. Am fost surprinşi când am aflat, după numai câteva zile, despre cancerul care urma să-l ia dintre noi în curând.
Cu toate că sănătatea preşedintelui Boyd K. Packer fusese din ce în ce mai şubredă, dânsul a continuat „să-şi îndeplinească responsabilităţile vitejeşte” în lucrarea Domnului. Dânsul a fost foarte slăbit în luna aprilie, însă a fost hotărât să-şi declare mărturia cât timp era în viaţă. Apoi, la numai 34 de zile de la dispariţia dintre noi a vârstnicului Perry, preşedintele Packer a păşit, de asemenea, de partea cealaltă a vălului.
La ultima Conferinţă Generală i-am simţit lipsa vârstnicului Richard G. Scott, însă am reflectat la puternica mărturie despre Salvator pe care dânsul a depus-o în multe alte ocazii în cadrul Conferinţelor Generale. Şi, cu numai 12 zile în urmă, vârstnicul Scott a fost chemat acasă pentru a fi împreună din nou cu scumpa lui Jeanene.
Am avut privilegiul de a fi alături de toţi fraţii mei pe parcursul ultimelor lor zile, inclusiv alături de membrii familiei preşedintelui Packer şi de cei ai vârstnicului Scott, la căpătâiul patului lor, chiar înainte ca ei să plece dintre noi. Mi-a fost greu să cred că aceşti trei prieteni nepreţuiţi, aceşti minunaţi slujitori ai Domnului, nu mai sunt. Îmi lipsesc mai mult decât pot să exprim.
Pe măsură ce am reflectat la aceste evenimente neaşteptate, unul dintre lucrurile pe care le-am observat şi care a rămas în memoria mea este legat de dragile lor soţii, care mai sunt în viaţă. Nu pot să uit cât de multă pace inspirau sora Donna Smith Packer şi sora Barbara Dayton Perry în timp ce stăteau la căpătâiul soţilor lor, amândouă femeile fiind pline de dragoste, adevăr şi credinţă pură.
În timp ce sora Packer a stat lângă soţul ei, în ultimele sale ore de viaţă, dânsa a emanat acea pace care întrece toată înţelegerea. Cu toate că a înţeles faptul că cel ce-i fusese partener iubit timp de aproape 70 de ani urma să plece dintre noi în curând, a dat dovadă de calmul unei femei pline de credinţă. Părea un înger, la fel cum a părut în această fotografie cu ei de la dedicarea Templului Brigham City Utah.
Am văzut acelaşi fel de dragoste şi credinţă radiind şi de la sora Perry. Devotamentul dânsei atât faţă de soţ, cât şi faţă de Domnul a fost evident şi m-au emoţionat profund.
Pe parcursul ultimelor ore de viaţă ale soţilor lor şi continuând până în această zi, aceste femei puternice au dat dovadă de tăria şi curajul pe care femeile care ţin legămintele le arată întotdeauna. Ar fi imposibil de măsurat influenţa pe care astfel de femei o au, nu doar în cadrul familiilor, dar, deasemenea, şi în Biserica Domnului, în calitate de soţii, mame şi bunici, surori şi mătuşi, învăţătoare şi conducătoare şi, în mod deosebit, în calitate de exemple minunate şi apărătoare devotate ale credinţei.
Acest lucru a fost adevărat în fiecare dispensaţie a Evangheliei, începând din zilele lui Adam şi ale Evei. Cu toate acestea, femeile din această dispensaţie sunt deosebite de femeile din oricare alta, deoarece această dispensaţie este deosebită de oricare alta. Această deosebire implică atât privilegii, cât şi responsabilităţi.
Cu 36 de ani în urmă, în anul 1979, preşedintele Spencer W. Kimball a făcut o profeţie profundă în legătură cu impactul pe care femeile care ţin legăminte îl vor avea asupra viitorului Bisericii Domnului. Dânsul a profeţit: „O mare parte din creşterea care va avea loc în Biserică în zilele din urmă se va datora faptului că multe dintre femeile bune din lume… vor fi atrase către Biserică în număr mare. Acest lucru se va întâmpla în măsura în care femeile din Biserică vor fi exemple de neprihănire şi îşi vor face auzite glasurile şi în măsura în care femeile din Biserică sunt privite ca fiind diferite şi aparte – în moduri care să arate fericire – faţă de femeile din lume”.
Dragile mele surori, dumneavoastră care sunteţi partenerele noastre de nădejde în această ultimă dispensaţie, fiţi sigure că ziua pe care preşedintele Kimball a prevăzut-o este astăzi. Dumneavoastră sunteţi femeile pe care dânsul le-a văzut! Virtutea, lumina, dragostea, cunoaşterea, curajul, caracterul, credinţa şi neprihănirea din vieţile dumneavoastră vor atrage femei bune din lume, împreună cu familiile lor, către Biserică, într-un număr mai mare ca oricând!
Noi, fraţii dumneavoastră, avem nevoie de puterea, de convertirea, de convingerea dumneavoastră, de abilitatea dumneavoastră de a conduce, de înţelepciunea (dumneavoastră) şi de glasurile dumneavoastră. Împărăţia lui Dumnezeu nu este şi nu poate fi completă fără femeile care fac şi ţin legăminte sacre, femei care pot vorbi cu puterea şi autoritatea lui Dumnezeu!
Preşedintele Packer a declarat:
„Avem nevoie de femei care sunt organizate şi care ştiu să organizeze. Avem nevoie de femei care au abilităţi de conducere, care ştiu să planifice şi să îndrume şi să gestioneze; femei care pot să predea, femei care pot să-şi exprime punctul de vedere …
Avem nevoie de femei cu darul discernământului, care pot observa tendinţele din lume şi care le pot detecta pe cele care, oricât ar fi de populare, sunt superficiale şi periculoase”.
Astăzi, permiteţi-mi să adaug faptul că avem nevoie de femei care ştiu cum să facă, prin intermediul credinţei lor, ca lucrurile importante să se întâmple şi care sunt apărătoare curajoase ale moralităţii şi familiilor într-o lume plină de păcat. Avem nevoie de femei care sunt dedicate călăuzirii copiilor lui Dumnezeu de-a lungul cărării legămintelor către exaltare; femei care ştiu cum să primească revelaţie personală, care înţeleg puterea şi pacea care rezultă din înzestrarea în templu; femei care ştiu cum să invoce puterile cerului pentru a proteja şi întări copiii şi familiile; femei care propovăduiesc fără teamă.
De-a lungul vieţii mele, am fost binecuvântat de astfel de femei. Soţia mea, Dantzel, care a trecut dincolo de văl, a fost o astfel de femeie. Voi fi mereu recunoscător pentru influenţa care mi-a schimbat viaţa pe care a avut-o asupra mea în toate aspectele vieţii mele, inclusiv în eforturile mele de a descoperi noi tehnici pentru a efectua operaţii pe cord deschis.
Cu 58 de ani în urmă, am fost rugat să operez o fetiţă, care era grav bolnavă datorită unei boli de inimă congenitale. Fratele ei mai mare murise din cauza unei boli congenitale asemănătoare. Părinţii ei m-au rugat să îi ajut. Nu am fost optimist în ceea ce priveşte rezultatul operaţiei, însă am promis să fac tot ce stă în puterea mea pentru a-i salva viaţa. În pofida tuturor eforturile mele, copilul a murit. Ulterior, aceiaşi părinţi au venit la mine cu o altă fiică, care avea atunci doar 16 luni, născută, de asemenea, cu o malformaţie a inimii. Din nou, la cererea lor, am operat-o. Acest copil a murit de asemenea. Fiind martor la acest al treilea deces tragic în aceeaşi familie, am fost copleşit total.
Am mers acasă fiind plin de tristeţe. M-am trântit pe podeaua din sufrageria noastră şi am plâns toată noaptea. Dantzel a stat lângă mine şi a ascultat cum am tot spus că nu voi mai face nicio altă operaţie pe cord. Apoi, în jurul orei 5:00 dimineaţa, Dantzel s-a uitat la mine şi m-a întrebat, cu dragoste: „Ai terminat cu plânsul? Atunci îmbracă-te. Întoarce-te la spital. Mergi la muncă! Trebuie să înveţi mai mult. Dacă renunţi acum, alţii vor trebui să înveţe într-un mod dureros ceea ce tu ştii deja”.
O, cât de mult aveam nevoie de perspectiva soţiei mele, de determinarea şi dragostea ei! M-am întors la muncă şi am învăţat mai mult. Dacă nu aş fi avut parte de încurajările inspirate ale lui Dantzel, nu aş fi dobândit experienţă în domeniul operaţiilor pe cord deschis şi nu aş fi fost pregătit să fac operaţia din anul 1972 care i-a salvat viaţa preşedintelui Spencer W. Kimball.
Dragi surori, vă daţi seama de efectul imens al influenţei dumneavoastre atunci când spuneţi acele lucruri care vin în inima şi mintea dumneavoastră şi sunt inspirate de către Spirit? Un preşedinte de ţăruş minunat mi-a vorbit despre un consiliu la nivel de ţăruş în care au discutat despre o problemă dificilă. Într-un anumit moment, şi-a dat seama că preşedinta Societăţii Primare la nivel de ţăruş nu vorbise, aşa că a întrebat-o dacă are lucruri pe care vrea să le împărtăşească. „De fapt, am”, a spus dânsa şi a continuat să împărtăşească un gând care a schimbat complet discuţia. Preşedintele de ţăruş a continuat: „Pe măsură ce dânsa vorbea, Spiritul mi-a depus mărturie despre faptul că ceea ce ea rostea era revelaţia pe care o căutasem în cadrul consiliului”.
Dragile mele surori, indiferent de chemarea pe care o aveţi sau de circumstanţele în care vă aflaţi, avem nevoie de gândurile, înţelegerea şi inspiraţia dumneavoastră. Avem nevoie ca dumneavoastră să vorbiţi cu încredere în cadrul consiliilor la nivel de episcopie şi ţăruş. Avem nevoie ca fiecare soră căsătorită să vorbească ca „un partener deplin care-şi aduce aportul” în timp ce vă alăturaţi soţului dumneavoastră în conducerea familiei. Căsătorite sau singure, dumneavoastră, dragi surori, aveţi aptitudini aparte şi o intuiţie specială pe care le-aţi primit ca daruri de la Dumnezeu. Noi, fraţii, nu putem să înlocuim influenţa dumneavoastră unică.
Ştim că actul culminant al creaţiei a fost crearea femeii! Avem nevoie de tăria dumneavoastră!
Atacurile împotriva Bisericii, a doctrinei ei şi a modului nostru de viaţă se vor intensifica. Din cauza acestui fapt, avem nevoie de femei care au o înţelegere foarte bună a doctrinei lui Hristos şi care vor folosi acea înţelegere pentru a învăţa şi a ajuta la creşterea unei generaţii care să reziste păcatului. Avem nevoie de femei care pot detecta înşelătoria în toate formele ei. Avem nevoie de femei care ştiu cum să acceseze puterea pe care Dumnezeu o face disponibilă celor care ţin legăminte şi care-şi exprimă crezurile cu convingere fermă şi dând dovadă de caritate. Avem nevoie de femei care au curajul şi viziunea mamei noastre Eva.
Dragile mele surori, nimic nu este mai crucial pentru viaţa dumneavoastră eternă decât propria dumneavoastră convertire. Vieţile neprihănite ale femeilor convertite care ţin legăminte – precum este scumpa mea soţie, Wendy – vor ieşi în evidenţă într-o lume care continuă să decadă şi care, prin urmare, vor fi privite ca fiind diferite şi aparte, în moduri care să arate fericire.
Aşadar, astăzi, le rog pe surorile mele din Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă să ia atitudine! Ocupaţi-vă locul de drept, necesar, în căminul dumneavoastră, în cadrul comunităţii din care faceţi parte şi în împărăţia lui Dumnezeu – mai mult decât aţi făcut aceasta oricând altcândva. Vă rog să împliniţi profeţia făcută de preşedintele Kimball. Şi, vă promit, în numele lui Isus Hristos, că, pe măsură ce veţi face aceasta, Duhul Sfânt va mări influenţa dumneavoastră mai mult ca niciodată!
Depun mărturie despre realitatea Domnului Isus Hristos şi a puterii Sale care mântuieşte, ispăşeşte şi sfinţeşte. Şi, în calitate de unul dintre apostolii Săi, vă mulţumesc, dragile mele surori, şi vă binecuvântez să puteţi atinge întregul dumneavoastră potenţial, să împliniţi scopul creării dumneavoastră, în timp ce participăm împreună la această lucrare sacră. Împreună, vom ajuta la pregătirea lumii pentru cea de-a Doua Venire a Domnului. Despre aceasta mărturisesc, în calitate de frate al dumneavoastră, în numele lui Isus Hristos, amin.