Ce-mi mai lipseşte?

Vârstnicul Larry R. Lawrence

din Cei Şaptezeci

Dacă suntem umili şi dornici să învăţăm, Duhul Sfânt ne va îndruma pentru a deveni mai buni şi ne va conduce acasă, dar trebuie să-I cerem Domnului îndrumare de-a lungul călătoriei.

Când eram tânăr adult, am început să învăţ despre Biserică. La început, am fost atras de Evanghelie datorită exemplelor prietenilor mei care erau sfinţi din zilele din urmă, dar, într-un final, am fost atras de doctrina unică. Când am învăţat despre faptul că bărbaţii credincioşi şi femeile credincioase pot continua să progreseze şi, în final, să devină precum părinţii noştri cereşti, sincer să fiu, am fost de-a dreptul uluit. Am iubit conceptul; simţeam că este adevărat.

La scurt timp după botezul meu, studiam cuvântarea de pe munte şi am descoperit că Isus preda acelaşi adevăr despre progresul etern în Biblie. El a spus: „Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel Ceresc este desăvârşit”.

Sunt membru al Bisericii de mai bine de 40 de ani şi, oricând citesc acest verset din scripturi, îmi amintesc de scopul nostru aici, pe pământ. Am venit pentru a învăţa şi a progresa până când, treptat, devenim sfinţiţi sau perfecţi în Hristos.

Călătoria uceniciei nu este una uşoară. A fost numită „drumul îmbunătăţirii constante”. Pe măsură ce mergem pe acea cale strâmtă şi îngustă, Spiritul ne oferă provocarea continuă de a fi mai buni şi de a urca mai sus. Duhul Sfânt este un partener de călătorie ideal. Dacă suntem umili şi dornici să învăţăm, El ne va lua de mână şi ne va conduce acasă.

Totuşi, trebuie să-I cerem Domnului îndrumare de-a lungul călătoriei. Trebuie să ne adresăm câteva întrebări dificile precum: „Ce trebuie să schimb?”, „Cum pot deveni mai bun?”, „Care dintre slăbiciuni necesită îmbunătăţire?”.

Să ne gândim la relatarea din Noul Testament cu privire la tânărul conducător bogat. Era un om tânăr şi neprihănit care ţinea deja cele zece porunci, dar care voia să devină mai bun. Obiectivul lui era viaţa eternă.

Când L-a întâlnit pe Salvator, a întrebat: „Ce-mi mai lipseşte?”.

Isus a răspuns imediat, oferind un sfat care era menit special pentru tânărul bogat. „«Dacă vrei să fii desăvârşit», i-a zis Isus, «du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi… vino şi urmează-Mă»”.

Tânărul a fost uimit; nu se gândise niciodată la un asemenea sacrificiu. El a fost suficient de umil încât să-L întrebe pe Domnul, dar nu suficient de credincios încât să urmeze sfatul divin pe care El l-a oferit. Trebuie să fim dornici să acţionăm atunci când primim un răspuns.

Preşedintele Harold B. Lee ne-a învăţat: „Fiecare dintre noi, dacă vrem să atingem perfecţiunea, trebuie să ne punem la un moment dat această întrebare: «Ce-mi mai lipseşte?»”.

Ştiu o mamă credincioasă care a întrebat cu umilinţă: „Ce mă împiedică să progresez?”. În cazul ei, răspunsul Spiritului a venit imediat: „Nu te mai plânge”. Răspunsul a surprins-o; nu s-a gândit niciodată la ea ca fiind o persoană care se plânge. Totuşi, mesajul Duhului Sfânt era foarte clar. În următoarele zile, a devenit conştientă de obiceiul ei de a se plânge. Recunoscătoare pentru îndemnul de a deveni mai bună, ea a decis să îşi numere binecuvântările în locul încercărilor. După câteva zile, a simţit aprobarea caldă a Spiritului.

Un tânăr bărbat umil, care părea că nu poate găsi tânăra potrivită, s-a îndreptat către Domnul pentru ajutor: „Ce mă împiedică să fiu bărbatul potrivit?” a întrebat el. Acest răspuns a venit în mintea şi în inima sa: „Vorbeşte frumos”. Atunci, el şi-a dat seama că erau câteva expresii nepotrivite care deveniseră o parte a vocabularului său şi a luat decizia de a se schimba.

O soră necăsătorită şi-a adresat, cu mult curaj, întrebarea: „Ce trebuie să schimb?” şi Spiritul i-a şoptit: „Nu întrerupe oamenii atunci când vorbesc”. Duhul Sfânt oferă, cu adevărat, sfaturi personale. El este un partener perfect onest şi vă va spune lucrurile pe care nimeni altcineva nu le cunoaşte sau nu are curajul să le spună.

Un misionar întors din misiune se afla într-o situaţie stresantă din cauza unui program încărcat. Încerca să găsească timp pentru muncă, studii, familie şi o chemare în Biserică. El L-a întrebat pe Domnul pentru îndrumare: „Cum pot să găsesc pace având toate aceste lucruri de făcut?”. Răspunsul nu era ceea ce aştepta; el a simţit că trebuie să fie mai atent în ceea ce priveşte păstrarea zilei de sabat sfântă. El a decis să pună ziua de duminică în slujba lui Dumnezeu – să lase la o parte cursurile pentru şcoală în aceea zi şi să studieze, în schimb, din scripturi. Această schimbare mică a adus pacea şi echilibrul pe care le căuta.

Acum câţiva ani, am citit într-o revistă a Bisericii povestea unei fete care locuia departe de casă şi mergea la facultate. Era în urmă în ceea ce priveau cursurile ei, viaţa ei socială nu era ceea ce sperase şi, în general, nu era fericită. În cele din urmă, într-o zi, a îngenuncheat şi a strigat: „Ce pot să fac pentru a-mi îmbunătăţi viaţa?”. Duhul Sfânt a şoptit: „Ridică-te şi curăţă-ţi camera”. Această îndrumare a fost o adevărată surpriză, dar era începutul de care avea nevoie. După ce şi-a făcut timp pentru a organiza şi a pune lucrurile în ordine, a simţit Spiritul umplându-i camera şi înălţându-i inima.

Duhul Sfânt nu ne spune să îmbunătăţim totul dintr-o dată. Dacă ar face asta, am deveni descurajaţi şi am renunţa. Spiritul lucrează cu noi în funcţie de ritmul nostru, pas cu pas sau, aşa cum ne-a învăţat Domnul, „rând după rând, precept după precept… şi binecuvântaţi sunt aceia care ascultă de preceptele Mele… căci celui care primeşte Eu îi voi da mai mult”. De exemplu, dacă Duhul Sfânt v-a îndemnat să spuneţi mulţumesc mai des şi aţi răspuns cu uşurinţă la acel îndemn, poate El va simţi, apoi, că este bine să avansaţi spre ceva şi mai dificil – precum a învăţa să spuneţi: „Îmi pare rău, a fost vina mea”.

Un moment perfect pentru a întreba: „Ce îmi mai lipseşte?” este acela în care luăm din împărtăşanie. Apostolul Pavel ne-a învăţat că acesta este un moment în care fiecare dintre noi trebuie să se analizeze. În această atmosferă plină de pioşenie, în timp ce gândurile noastre se îndreaptă spre cer, Domnul ne poate spune cu blândeţe la ce trebuie să lucrăm mai departe.

La fel ca dumneavoastră, am primit multe mesaje de la Spirit de-a lungul anilor, care mi-au arătat cum aş putea deveni mai bun. Permiteţi-mi să împărtăşesc câteva exemple personale de mesaje pe care le-am păstrat în inimă. Aceste îndemnuri au inclus:

nu-ţi ridica glasul;
organizează-te; fă-ţi zilnic o listă cu lucruri de făcut;
ai mai multă grijă de trupul tău mâncând mai multe fructe şi legume;
mergi mai des la templu;
fă-ţi timp pentru a cugeta înainte de a te ruga;
cere-i sfatul soţiei tale;
şi ai răbdare când conduci; nu depăşi limita de viteză. (Încă mai lucrez la ultimul.)

Sacrificiul ispăşitor al Salvatorului este ceea ce face posibilă desăvârşirea sau sfinţirea. Nu am putea face niciodată asta singuri, dar harul lui Dumnezeu este suficient pentru a ne ajuta. Aşa cum a observat vârstnicul David A. Bednar: „Cei mai mulţi dintre noi înţeleg că ispăşirea este pentru păcătoşi. Nu sunt, însă, atât de sigur că ştim şi înţelegem că ispăşirea este, de asemenea, pentru sfinţi – pentru bărbaţi buni şi femei bune care sunt supuşi, demni şi conştiincioşi şi care se străduiesc să devină mai buni”.

Vreau să sugerez fiecăruia dintre dumneavoastră să participe cât mai curând la un experiment spiritual, poate chiar în această seară când vă rugaţi. Cu umilinţă, adresaţi-i Domnului următoarea întrebare: „Ce mă împiedică să progresez?”. Cu alte cuvinte: „Ce-mi mai lipseşte?”. Apoi, aşteptaţi în linişte un răspuns. Dacă sunteţi sinceri, răspunsul va deveni curând clar. Va fi revelaţie menită doar pentru dumneavoastră.

Poate că Spiritul vă va spune că trebuie să iertaţi pe cineva. Sau poate că veţi primi un mesaj să alegeţi mai bine filmele pe care le vizionaţi sau muzica pe care o ascultaţi. Puteţi simţi că trebuie să fiţi mai cinstiţi în privinţa afacerilor dumneavoastră sau mai generoşi cu darurile dumneavoastră de post. Posibilităţile sunt nelimitate.

Spiritul ne poate arăta slăbiciunile noastre, dar, de asemenea, ne poate arăta punctele noastre tari. Câteodată trebuie să întrebăm ce facem bine ca Domnul să ne poată înălţa şi încuraja. Când ne citim binecuvântarea patriarhală, ne este amintit că Tatăl nostru Ceresc ştie potenţialul nostru divin. El Se bucură de fiecare dacă când facem un pas înainte. Pentru El, direcţia în care ne îndreptăm este întotdeauna mai importantă decât viteza noastră.

Fiţi perseverenţi, dragi fraţi şi surori, dar niciodată descurajaţi. Va trebui să trecem dincolo de mormânt înainte de a putea atinge perfecţiunea, dar, aici, în viaţa muritoare, putem pune temelia. „Este datoria noastră să fim mai buni azi decât am fost ieri şi mai buni mâine decât suntem azi”.

Dacă progresul spiritual nu este o prioritate în vieţile noastre, dacă nu suntem pe un drum al îmbunătăţirii constante, vom pierde experienţele importante pe care Dumnezeu doreşte să ni le ofere.

Acum câţiva ani, am citit aceste cuvinte ale preşedintelui Spencer W. Kimball, care au avut un impact de durată asupra mea. Dânsul a spus: „Am învăţat că acolo unde este o inimă care se roagă, o sete după neprihănire, o abandonare a păcatelor şi supunere faţă de poruncile lui Dumnezeu, Domnul revarsă şi mai multă lumină până când, în final, există puterea de a rupe vălul ceresc… O persoană atât de neprihănită are promisiunea nepreţuită că, într-o zi, va vedea faţa Domnului şi va şti că El există”.

Mă rog ca, într-o zi, pe măsură ce Îi permitem Duhului Sfânt să ne conducă acasă, să avem parte de această experienţă supremă. În numele lui Isus Hristos, amin.