Să descoperim divinitatea din interiorul nostru
Rosemary M. Wixom
preşedinta generală a Societăţii Primare
Noi venim pe acest pământ pentru a hrăni şi a descoperi seminţele naturiidivine care sunt în interiorul nostru.
Dragile mele surori, vă iubim! Eu depun mărturie că viaţa este un dar. Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi şi scopul vieţii fiecăruia dintre noi a fost stabilit cu mult timp înainte de venirea noastră pe acest pământ.
Recent, am ajuns să conştientizez că miracolul naşterii unui copil în viaţa muritoare este parte a planului lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi ne-am dezvoltat fizic în pântecele mamelor noastre bizuindu-ne mai multe luni pe trupurile lor pentru a le susţine pe ale noastre. Totuşi, în cele din urmă, procesul naşterii – eveniment important atât pentru mamă, cât şi pentru copil – ne-a separat.
Când un copilaş apare în această lume, schimbarea temperaturii şi a luminii şi reducerea bruscă a presiunii din pieptul lui îl obligă pe bebeluş să respire pentru prima oară. Acei mici plămâni se umplu brusc cu aer pentru prima oară, organele sistemului respirator încep să funcţioneze şi bebeluşul începe să respire. Când cordonul ombilical este tăiat, legătura dintre mamă şi copil este desfăcută pentru totdeauna şi începe viaţa pe pământ a micuţului.
Iov a spus: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă”.
Noi venim pe acest pământ „acoperiţi de glorie divină”; „Familia: o declaraţie oficială către lume” ne învaţă că fiecare dintre noi „este în spirit un fiu sau o fiică iubită ai unor părinţi cereşti” şi „fiecare are o natură şi un destin divin”. Tatăl Ceresc ne oferă cu generozitate o parte a divinităţii Sale. Acea natură divină este un dar de la El, care rezultă dintr-o dragoste pe care numai un părinte o poate simţi.
Noi venim pe acest pământ pentru a hrăni şi a descoperi seminţele naturii divine care sunt în interiorul nostru.
Noi ştim de ce ne-am născut
Elaine Cannon, fostă preşedintă generală a Tinerelor Fete, a spus: „Sunt două zile importante în viaţa uneifemei: ziua în care s-a născut şi ziua în care a aflat de ce s-a născut”.
Noi ştim de ce ne-am născut. Am venit să ajutăm la clădirea împărăţiei Sale pe acest pământ şi să ne pregătim pentru cea de-a Doua Venire a Fiului Său, Isus Hristos. Cu fiecare suflare, noi ne străduim să-L urmăm. Natura divină din interiorul fiecăreia dintre noi este îmbunătăţită şi amplificată prin efortul pe care-l facem de a ne apropia de Tatăl nostru şi Fiul Său.
Natura noastră divină nu are nicio legătură cu realizările noastre, cu statutul social pe care-l dobândim, numărul de maratoane la care participăm, popularitatea noastră şi respectul de sine. Natura noastră divină vine de la Dumnezeu. Ea a fost stabilită în existenţa dinaintea naşterii noastre în viaţa muritoare şi va continua în eternitate.
Noi suntem iubite de Tatăl nostru Ceresc
Noi acţionăm conform naturii noastre divine atunci când simţim dragostea Tatălui nostru Ceresc şi arătăm altora o dragoste asemănătoare. Noi avem libertatea de a hrăni natura noastră divină, de a o dezvolta şi a o ajuta să crească. Petru a spus că Dumnezeu ne-a făcut „făgăduinţe scumpe”, ca prin ele „[să putem fi] părtaşi firii dumnezeieşti”. Când înţelegem cine suntem – că suntem fiice ale lui Dumnezeu – noi începem să înţelegem sensul acelor făgăduinţe scumpe.
Faptul de a ne concentra asupra altora, nu doar asupra noastră, ne ajută să înţelegem că suntem fiicele Sale. Noi ne întoarcem către El în rugăciune, în mod natural, şi suntem nerăbdătoare să citim cuvintele Sale şi să facem voia Sa. Noi putem primi sentimentele de preţuire de la El, care este sus, şi nu de la oamenii din lumea de lângă noi sau de la cei de pe Facebook sau Instagram.
Dacă aveţi vreodată o îndoială legată de divinitatea din interiorul dumneavoastră, îngenuncheaţi în rugăciune şi întrebaţi-L pe Tatăl Ceresc: „Sunt eu într-adevăr fiica Ta şi Tu mă iubeşti?”. Vârstnicul M. Russell Ballard a spus: „Unul dintre mesajele cele mai plăcute pe care Spiritul vi-l va comunica este cel referitor la modul în care Domnul gândeşte despre dumneavoastră”.
Noi suntem ai Tatălui Ceresc. Pavel a spus: „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Deseori, primul cântec al Societăţii Primare pe care îl învăţăm este „Copil al Domnului”. Acum este timpul să luăm această expresie „Copil al Domnului” şi să adăugăm cuvintele „Deci, ce ar trebui să fac?”. Am putea chiar să adresăm întrebări, cum ar fi următoarele: „Ce voi face pentru a-mi trăi viaţa ca un copil al lui Dumnezeu?”, „Cum îmi pot dezvolta natura divină care există în interiorul meu?”.
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf a spus: „Dumnezeu v-a trimis aici să vă pregătiţi pentru un viitor mai măreţ decât orice vă puteţi imagina”. Acel viitor, prinde viaţă când faceţi mai mult decât doar să existaţi; devine real când vă trăiţi viaţa pentru a vă îndeplini scopul la întreaga capacitate pentru care aţi fost create. În acest fel, este invitată influenţa Domnului în viaţa dumneavoastră şi începeţi să lăsaţi ca voia Sa să devină voia dumneavoastră.
Noi învăţăm datorită naturii noastre divine
Natura divină ne dezvoltă dorinţa de a cunoaşte aceste adevăruri eterne.
Recent, o tânără fată, numită Amy, m-a învăţat această lecţie când a scris: „Este greu să fii adolescentă în zilele noastre. Cărarea devine mai îngustă. Satana încearcă, cu adevărat, să ne convingă să nu ţinem poruncile. Fiecare lucru este drept sau greşit; nu există cale de mijloc”.
Ea a continuat: „Este greu, uneori, să găseşti prieteni buni. Chiar atunci când crezi că ai cei mai buni prieteni care nu te vor părăsi niciodată, aceasta se poate schimba din orice motiv. De aceea sunt foarte fericită că am o familie, pe Tatăl Ceresc, Isus Hristos şi Duhul Sfânt, care pot fi însoţitorii mei ori de câte ori lucrurile nu merg bine cu prietenii mei”.
Amy a continuat: „Într-o seară, eram tulburată. I-am spus surorii mele că nu ştiam ce să fac”.
Mai târziu, în acea seară, sora ei i-a trimis un mesaj şi l-a citat pe vârstnicul Jeffrey R. Holland: „Nu renunţaţi… Nu abandonaţi. Continuaţi să mergeţi. Continuaţi să încercaţi. Ne aşteaptă ajutor şi fericire… Totul va fi bine la sfârşit. Aveţi încredere în Dumnezeu şi credeţi în lucrurile bune care se vor întâmpla”.
Amy a explicat: „Mi-amintesc că am citit şi m-am rugat să simt dragostea lui Dumnezeu, dacă El era, cu adevărat, acolo pentru mine”.
Ea a spus: „Imediat ce am întrebat şi am crezut că El era acolo, am simţit cel mai minunat, mai fericit şi mai cald sentiment. Cuvintele nu îl pot descrie. Ştiam că El era acolo şi că El mă iubea”.
Deoarece sunteţi copilul Său, El ştie cine puteţi deveni. El cunoaşte temerile şi speranţele dumneavoastră. El se bucură de potenţialul dumneavoastră. El vă aşteaptă să vă îndreptaţi spre El în rugăciune. Pentru că sunteţi copilul Său, nu doar dumneavoastră aveţi nevoie de El, ci şi El are nevoie de dumneavoastră. Cei care stau în jurul dumneavoastră chiar acum, în această adunare, au nevoie de dumneavoastră. Lumea are nevoie de dumneavoastră, iar natura dumneavoastră divină vă permite să fiţi ucenicul Lui de încredere pentru toţi copiii Săi. Odată ce începem să vedem divinitatea din interiorul nostru, o putem vedea şi la alţii.
Noi slujim datorită naturii noastre divine
Natura divină ne dezvoltă dorinţa de a sluji altora.
Recent, Sharon Eubank, directorul Serviciilor Umanitare şi Ajutorului caritabil oferit de SZU, a povestit o experienţă care a fost împărtăşită de vârstnicul Glenn L. Pace. În Etiopia, la mijlocul anilor 1980, era o secetă răspândită pretutindeni şi o foamete teribilă. Pentru a asigura alinare, staţii de hrănire cu alimente şi apă au fost create pentru cei care puteau ajunge la ele. Un om bătrân care era flămând mergea pe jos o distanţă lungă pentru a ajunge la o staţie de hrănire. El trecea printr-un sat, când a auzit plânsetul unui copilaş. A căutat până a găsit copilaşul stând pe pământ, alături de mama lui moartă. Luând copilaşul, bărbatul şi-a continuat drumul mergând 40 km către staţia de hrănire. Când a ajuns, primele lui cuvinte nu au fost „Îmi este foame” sau „Ajutaţi-mă”. Ele au fost următoarele: „Ce se poate face pentru acest copilaş?”.
Natura divină din interiorul nostru ne trezeşte dorinţa de a-i ajuta pe alţii şi ne îndeamnă să acţionăm. Tatăl Ceresc şi Isus Hristos ne pot ajuta să găsim puterea să facem astfel. Dumnezeu poate să ne întrebe: „Ce se poate face pentru această fiică, acest frate, acest tată sau acest prieten?”.
Prin şoaptele Spiritului, natura divină a unuia care este neîncrezător în Evanghelie sau Biserică, după ce se străduieşte să aibă credinţă, primeşte destulă pace pentru a avea din nou credinţă.
Când profetul vorbeşte, cuvintele sale sunt în armonie cu natura noastră divină şi ne dau putere să acţionăm corespunzător celor spuse de el.
Faptul de a lua din împărtăşanie în fiecare săptămână asigură speranţă divinităţii din interiorul nostru şi noi ne amintim de El.
Vă promit că, atunci când căutaţi să descoperiţi profunzimea naturii divine care există în interiorul dumneavoastră, veţi începe să îndepliniţi cu credinţă şi sârguinţă scopurile preţiosului dumneavoastră dar. Permiteţi naturii divine care există în interiorul dumneavoastră să vă îndrume pentru a deveni fiica Sa păşind pe cărarea de întoarcere la El, unde vom fi „readuşi la Dumnezeul care [ne-a] dat suflarea”. În numele lui Isus Hristos, amin.