Ţineţi poruncile
Preşedintele Thomas S. Monson
El, care ne-a creat şi ne iubeşte, ştie exact cum trebuie să trăim pentru a obţine cea mai mare fericire posibilă.
Preaiubiţii mei fraţi, cât de minunat este să fiu din nou cu dumneavoastră. În această seară, am fost inspiraţi de cuvintele pe care le-am auzit. Mă rog să fiu şi eu inspirat în ceea ce voi spune.
Mesajul pe care vi-l adresez în această seară este direct. El este acesta: ţineţi poruncile.
Poruncile lui Dumnezeu nu sunt date pentru a ne împiedica sau pentru a deveni obstacole în calea fericirii noastre. Exact opusul este adevărat. El, care ne-a creat şi ne iubeşte, ştie exact cum trebuie să trăim pentru a obţine cea mai mare fericire posibilă. El ne-a dat îndrumări care, dacă le urmăm, ne vor îndruma în această călătorie din viaţa muritoare ce este, deseori, periculoasă. Ne amintim cuvintele cunoscutului imn: „Ţineţi poruncile! În ele avem pace; siguranţă”.
Tatăl nostru Ceresc ne iubeşte destul pentru a spune: Să nu minţi; să nu furi; să nu comiţi adulter; să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi şi aşa mai departe. Noi cunoaştem poruncile. El ştie că atunci când ţinem poruncile, vieţile noastre vor fi mai fericite, mai împlinite şi mai puţin complicate. Provocările şi problemele noastre vor fi mai uşor de suportat şi noi vom primi binecuvântările pe care ni le-a promis El. Dar, deşi ne dă legi şi porunci, El ne permite, de asemenea, să alegem dacă le acceptăm sau le respingem. Hotărârile noastre în această privinţă vor hotărî destinul nostru.
Sunt convins că fiecare dintre noi are drept ţel final viaţa nemuritoare în prezenţa Tatălui nostru Ceresc şi a Fiului Său, Isus Hristos. De aceea, este esenţial ca noi să facem, de-a lungul vieţii, alegeri care ne vor conduce la acest ţel măreţ. Totuşi, ştim că Satana este angajat să ne facă să pierdem. El şi oştile lui sunt neobosiţi în eforturile lor de a zădărnici dorinţele noastre neprihănite. Ei reprezintă o constantă şiserioasă ameninţare la salvarea noastră eternă, dacă nu suntem şi noi neobosiţi în hotărârea şi eforturile noastre de a ne atinge ţelul. Apostolul Petru ne-a avertizat: „Vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită”.
Deşi în viaţa noastră nu există perioade în care să fim scutiţi de ispite, voi, tineri băieţi, sunteţi la vârsta la care puteţi fi, în mod special, vulnerabili. Anii adolescenţei sunt, deseori, ani de nesiguranţă, ani în care aveţi sentimentul că nu sunteţi la înălţimea aşteptărilor, ani în care încercaţi să vă găsiţi locul între colegii voştri şi să vă acomodaţi cu ei. Puteţi fi tentaţi să vă coborâţi standardele şi să urmaţi lumea pentru a fi acceptaţi de cei care doriţi să vă fie prieteni. Vă rog, fiţi puternici şi fiţi atenţi la orice v-ar împiedica să primiţi binecuvântările eternităţii. Alegerile pe care le faceţi, aici şi acum, sunt importante pentru totdeauna.
Citim în 1 Corinteni: „Sunt multe feluri de [glasuri] în lume”. Noi suntem înconjuraţi de glasuri convingătoare, glasuri ispititoare, glasuri batjocoritoare, glasuri sofisticate şi glasuri derutante. Aş putea adăuga că acestea sunt glasuri puternice. Vă sfătuiesc să încercaţi să ignoraţi aceste influenţe şi să fiţi influenţaţi de acel glas slab, liniştit care vă va conduce spre siguranţă. Aduceţi-vă aminte că o persoană cu autoritate şi-a aşezat mâinile pe capul vostru după ce aţi fost botezaţi, confirmându-vă ca membru al Bisericii şi spunând: „Primeşte-L pe Duhul Sfânt”. Deschideţi-vă inimile, chiar sufletele voastre, la auzul acelui glas special care mărturiseşte adevărul. Precum a promis profetul Isaia: „Urechile tale vor auzi… glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el»”. Sper că noi vom fi mereu în armonie spirituală pentru a putea auzi acest glas alinător, călăuzitor care ne va menţine în siguranţă.
Indiferenţa faţă de porunci a deschis calea pentru ceea ce eu consider a fi plăgile zilelor noastre. Ele includ plaga indulgenţei, plaga pornografiei, plaga drogurilor, plaga imoralităţii şi plaga avortului, pentru a aminti doar câteva dintre ele. Scripturile ne spun că diavolul este „întemeietorul tuturor acestor lucruri”. Noi ştim că el este „tatăl tuturor minciunilor, pentru a-i înşela şi a-i orbi pe oameni”.
Vă rog să evitaţi orice vă va priva de fericirea voastră aici, în viaţa muritoare, şi în viaţa eternă care va veni. Dacă îi permiteţi, cu înşelăciuni şi minciuni, diavolul vă va conduce pe pante alunecoase de unde devine din ce în ce mai greu să vă întoarceţi. Veţi fi probabil pe această pantă alunecoasă chiar înainte de a vă da seama că nu este nicio cale de oprire. Aţi auzit mesajele duşmanului. El cheamă în mod viclean: Doar de data aceasta nu va conta; fiecare face aşa; nu fiţi de modă veche; timpurile s-au schimbat; nu poate să facă rău nimănui; viaţa voastră puteţi s-o trăiţi cum vreţi. Duşmanul ne ştie şi el cunoaşte ispitele pe care ne va fi greu să le ignorăm. Este necesar ca noi să rămânem atenţi totdeauna pentru a evita să cădem pradă unor asemenea minciuni şi ispite.
Se va cere mare curaj pentru a rămâne credincioşi şi fideli în mijlocul presiunilor în creştere continuă şi a influenţelor înşelătoare de care suntem înconjuraţi şi care deformează adevărul, distrug ce este bine şi decent şi încearcă să pună în loc filosofiile oamenilor despre lume. Dacă poruncile ar fi fost scrise de om, atunci schimbarea lor pe bază de preferinţe sau legislaţie sau orice alte mijloace ar fi prerogativa omului. Totuşi, poruncile au fost date de Dumnezeu. Folosind libertatea noastră de a alege, noi putem să le ignorăm. Nu putem, cu toate acestea, să le schimbăm, la fel cum nu putem schimba consecinţele care vor urma din cauza nerespectării sau încălcării lor.
Sper să ne dăm seama că marea noastră fericire în această lume va veni când vom urma poruncile lui Dumnezeu şi ne vom supune legilor Sale! Îmi plac cuvintele care se găsesc în Isaia, capitolul 32, versetul 17: „Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie”. Asemenea pace şi alinare pot veni doar prin neprihănire.
Nu ne putem permite nici cea mai mică neglijenţă privind păcatul. Nu ne putem permite să credem că noi putem participa „doar puţin” la nerespectarea poruncilor lui Dumnezeu, deoarece păcatul ne poate înhăţa cu o mână de fier din care este extraordinar de greu să ne eliberăm. Dependenţele care pot veni din folosirea drogurilor, alcoolului, din pornografie şi imoralitate sunt reale şi este aproape imposibil să scapi de ele fără mare efort şi mult ajutor.
Dacă vreunul dintre voi s-a poticnit în călătoria lui, vă promit că există o cale de întoarcere. Procesul se numeşte pocăinţă. Deşi calea este grea, salvarea voastră eternă depinde de acest lucru. Ce ar putea merita mai mult eforturile voastre? Vă rog să hotărâţi chiar aici şi acum să faceţi paşii necesari pentru a vă pocăi pe deplin. Cu cât o faceţi mai repede, cu atât mai repede veţi putea să simţiţi pacea şi liniştea şi siguranţa despre care vorbea Isaia.
De curând, am auzit o mărturie a unei femei care, cu soţul ei, s-a îndepărtat de calea siguranţei, încălcând poruncile şi, de-a lungul acestui proces, ei şi-au distrus, aproape, familia. În cele din urmă, când au putut vedea influenţa dependenţei şi au recunoscut cât de nefericite deveniseră vieţile lor, precum şi cât de mult i-au rănit pe cei pe care îi iubeau, au început să se schimbe. Procesul pocăinţei se desfăşura lent şi era, uneori, dureros, dar cu ajutorul conducătorilor preoţiei, împreună cu ajutorul familiei şi al prietenilor loiali, ei au făcut drumul înapoi.
Vă împărtăşesc o parte din mărturia acestei surori despre puterea de vindecare a pocăinţei: „Cum poate cineva, după ce a fost una dintre oile pierdute şi a fost cuprins de păcat, să ajungă la această pace şi fericire pe care le simţim acum? Cum se întâmplă aceasta? Răspunsul… este următorul: datorită unei Evanghelii perfecte, a unui Fiu perfect şi a sacrificiului Său pentru mine… Unde a fost întuneric, acum este lumină. Unde a fost disperare, este bucurie şi speranţă. Am fost infinit de binecuvântaţi de schimbarea care poate veni doar prin pocăinţa posibilă datorită ispăşirii lui Isus Hristos”.
Salvatorul nostru a murit pentru a ne asigura, vouă şi mie, acest dar binecuvântat. Deşi calea pocăinţei nu este uşoară, promisiunile sunt reale. Domnul a spus celor care se pocăiesc:
„De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada”.
„Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de [ele]”.
De-a lungul vieţilor noastre, va trebui să dobândim mărturii puternice prin studiul scripturilor, prin rugăciune şi prin cugetare la adevărurile Evangheliei lui Isus Hristos. Când au rădăcini adânci, mărturiile noastre despre Evanghelie, despre Salvator şi despre Tatăl nostru Ceresc vor influenţa tot ceea ce vom face.
Eu depun mărturie că noi toţi suntem preaiubitele fiice şi preaiubiţii fii ai Tatălui din Cer, că noi am fost trimişi pe pământ în această perioadă cu un scop şi ni s-a dat preoţia lui Dumnezeu, astfel încât să putem să-i slujim pe alţii şi să realizăm lucrarea lui Dumnezeu aici, pe pământ. Ni s-a poruncit să ne trăim vieţile, astfel încât să rămânem demni de a deţine acea preoţie.
Stimaţi fraţi, sper să ţinem poruncile! Lucruri minunate şi glorioase ne aşteaptă dacă facem acest lucru. Mă rog ca aceasta să fie binecuvântarea noastră, în numele lui Isus Hristos, Salvatorul şi Mântuitorul nostru, amin.