Dornic să înveţe
“Căutaţi să învăţaţi, chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă” (D&L 88:118).
Russell şi-a pus cu grijă cele două creioane şi caietul în ghiozdan. Şi-a pieptănat părul şi s-a asigurat că hainele îi stau bine. După ce şi-a îmbrăţişat mama de rămas bun, a alergat spre staţia de autobuz. Simţea că era gata să explodeze dacă autobuzul nu venea în curând. Era entuziasmat să meargă pentru prima dată la şcoală.
În fiecare an, Russell îşi privise fraţii şi surorile mai mari mergând la staţia de autobuz unde se urcau în autobuzul pentru şcoală. El dorea să ia autobuzul împreună cu ei. Chiar mai mult, dorea să înveţe lucrurile pe care le învăţau ei. El dorea să înveţe mai multe despre dinozauri. Dorea să ştie cum funcţionează trenurile. Dorea să înveţe să citească. Ştia că avea să-i placă la şcoală.
Învăţătoarea lui Russell, doamna Wilson, i-a zâmbit când el a intrat în clasă. Ea i-a arătat lui Russell unde era banca lui. Ea i-a arătat, de asemenea, unde să-şi atârne ghiozdanul.
„Poate că, întâi, o să învăţăm despre dinozauri”, s-a gândit Russell.
„Bun venit la şcoală”, a spus doamna Wilson. „Ne vom prezenta şi vom spune câte ceva despre noi înşine.”
Russell a fost dezamăgit. „Eh, trebuie să ne cunoaştem”, şi-a spus el. „Poate că o să învăţăm despre dinozauri după aceea.”
Când a venit rândul lui Russell să se prezinte, el a spus: „Eu sunt Russell. Sunt dornic să învăţ totul—mai ales despre trenuri şi dinozauri”.
„Grozav, Russell”, a spus doamna Wilson. Russell a zâmbit. Era sigur că aveau să înveţe despre trenuri şi dinozauri curând.
Dar nu au învăţat. Au servit o gustare şi s-au jucat cu cercuri, triunghiuri şi pătrate.
„Doamnă Wilson, când vom învăţa despre dinozauri şi trenuri?”, a întrebat Russell.
„Nu chiar acum, Russell”, a spus ea. „Acum, este timpul să citim o povestire.”
„Este despre dinozauri?”
„Nu, Russell.”
După povestire, au învăţat despre alfabet. Apoi, a venit timpul să meargă acasă.
Russell era furios.
Se uita încruntat pe fereastra autobuzului. A alergat de la staţia de autobuz până acasă şi a năvălit pe uşa din faţă. A alergat în camera sa şi şi-a băgat capul sub pătură.
Mama a intrat şi şi-a pus mâna pe capul lui Russell. „Cum a fost prima ta zi?”, a întrebat ea.
„Groaznică. Nu voi învăţa niciodată nimic şi nu vreau să mă mai duc. Tot ce am făcut astăzi a fost să ne jucăm cu cuburi şi să citim povestiri.”
„Ei, Russell, este doar prima zi”, a spus mama.
Russell s-a ridicat şi a privit-o pe mama. „Vreau să învăţ despre dinozauri şi trenuri şi să citesc—acum.”
Mama s-a aşezat lângă Russell, pe pat. „Nu poţi să înveţi totul pe loc. Este nevoie de timp pentru a învăţa. Şi cu cât înveţi mai mult acum, cu atât vei fi capabil să înveţi mai mult mai târziu.”
„Ce vrei să spui?”, a întrebat Russell.
„Trebuie să înveţi alfabetul înainte de a învăţa să citeşti. Şi trebuie să înveţi să citeşti înainte de a putea citi toate lucrurile care te interesează”, a spus ea.
Russell s-a gândit la acest lucru. Poate că existau alte lucruri despre care putea învăţa, nu numai despre dinozauri şi trenuri. „Cred că o să merg la şcoală şi mâine”, a spus el.
Mama i-a zâmbit.
„Dar, mamă, crezi că puteam lua o carte despre dinozauri de la bibliotecă?”
„Putem face aceasta, cu siguranţă.”
Ilustraţii de Jim Madsen