Învăţătura şi sfinţii din zilele din urmă
Dobândirea cunoaşterii este o activitate sacră ce durează întreaga viaţă, plăcută Tatălui nostru din Cer şi foarte apreciată de slujitorii Săi.
„Cel care doreşte să pătrundă în universul cunoaşterii trebuie să-l abordeze aşa cum a făcut-o Moise în faţa rugului care ardea; el stă pe pământ sfânt; el va dobândi lucruri sacre”, a spus preşedintele J. Reuben Clark Jr. (1871–1961), membru în Prima Preşedinţie, vorbind la începutul slujirii unui nou preşedinte al Universităţii Brigham Young. „Trebuie să ajungem la această dorinţă de a căuta adevărul—în toate domeniile cunoscute de om, nu doar cu pioşenie, ci şi cu un spirit de preaslăvire.”1
Ca sfinţi din zilele din urmă, noi credem în educaţie şi avem o filozofie legată de modul şi motivul pentru care trebuie s-o dobândim. Doctrina noastră religioasă ne învaţă că trebuie să căutăm să învăţăm prin Spirit şi că avem responsabilitatea de a ne folosi cunoaşterea în folosul omenirii.
Dorinţa noastră de a căuta adevărul
„Religia [noastră]… [ne] îndeamnă să căutăm cu sârguinţă cunoaşterea”, ne-a învăţat preşedintele Brigham Young (1801–1877). „Nu au existat vreodată oameni care să fie mai dornici să vadă, să audă şi să înţeleagă adevărul.”2
Dorinţa noastră de a căuta adevărul trebuie să fie la fel de variată ca şi activităţile vieţii noastre şi atât de profundă pe cât ne permit condiţiile în care ne aflăm. Un sfânt din zilele din urmă educat trebuie să caute să înţeleagă problemele religioase, fizice, sociale şi politice importante ale prezentului. Cu cât avem mai multă cunoaştere despre legile cereşti şi lucrurile lumeşti, cu atât va fi mai mare influenţa în bine pe care o putem exercita asupra celor din jurul nostru şi cu atât vom fi mai protejaţi împotriva influenţelor vulgare şi diabolice care ne pot deruta şi ne pot distruge.
În dorinţa noastră de a căuta adevărul, trebuie să căutăm ajutorul Tatălui nostru Ceresc iubitor. Spiritul Său poate conduce şi intensifica eforturile noastre de a învăţa şi ne poate spori capacitatea de asimilare a adevărului. Acest proces de învăţare prin Spirit nu se limitează la sălile de clasă sau la pregătirea pentru examenele de la şcoală. Se extinde la tot ce facem în viaţă şi la fiecare loc în care facem ceva—acasă, la muncă şi la Biserică.
În timp ce căutăm să primim şi să punem în practică îndrumarea Spiritului într-o lume obsedată de tendinţele şi problemele zilei, ne confruntăm cu o avalanşă de informaţii eronate şi lipsite de importanţă, care ne sunt aduse din belşug prin intermediul tehnologiei moderne. Riscăm să devenim ceea ce un observator a numit „«oameni clătită»—plaţi şi subţiri în timp ce ne conectăm la acea reţea vastă de informaţii accesată printr-o simplă apăsare de buton”.3
Suntem, de asemenea, bombardaţi de moderatori celebri de emisiuni televizate, psihologi din cadrul programelor de televiziune, reviste de modă şi analişti media ale căror valori distorsionate şi practici îndoielnice ne pot influenţa opiniile şi comportamentul. De exemplu, preşedintele Spencer W. Kimball (1895–1985) a spus: „Nu a existat niciodată o perioadă în lume în care rolul [femeilor şi al bărbaţilor] să fi fost mai neclar”.4
În această situaţie, confuzia, descurajarea sau neîncrederea în sine pot să înceapă erodarea credinţei noastre şi ne pot îndepărta de Salvator şi de la clădirea împărăţiei Sale pe pământ. Dacă ne bazăm deciziile pe tendinţele din curentele lumeşti, vom „[pluti] încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire” (Efeseni 4:14).
Neinfluenţată de opinia populară, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă predă principii. Diferenţa este uimitoare. Tendinţele, moda şi ideologia populară sunt superficiale şi efemere. Principiile slujesc ca ancore ale siguranţei, îndrumării şi adevărului. Dacă ne fixăm idealurile şi direcţiile pe doctrină şi principii, cum ar fi credinţa în Domnul Isus Hristos şi urmarea profetului, vom avea un ghid neschimbător, pe care să ne putem bizui fără rezerve în deciziile pe care trebuie să le luăm în viaţă.5
Nu trebuie să ne temem. Preşedintele Henry B. Eyring, primul consilier în Prima Preşedinţie, ne-a învăţat: „Domnul ştie atât ceea ce doreşte ca dumneavoastră să faceţi, cât şi ceea ce va trebui să ştiţi. El este bun şi este atotştiutor. Prin urmare, puteţi avea încredere că El v-a pregătit ocazii să învăţaţi pentru a vă pregăti pentru slujirea pe care o veţi face. Nu veţi recunoaşte aceste ocazii în mod clar… Dar, când veţi pune lucrurile spirituale pe primul loc în viaţa dumneavoastră, veţi fi binecuvântaţi să vă simţiţi conduşi către o anumită învăţătură şi veţi fi motivaţi să lucraţi mai asiduu”.6
Demnitatea personală
Eforturile noastre de a învăţa trebuie combinate cu demnitatea noastră personală pentru a primi îndrumarea Duhului Sfânt. Trebuie să evităm impuritatea sexuală, pornografia şi dependenţa, precum şi sentimentele negative faţă de alţii sau faţă de noi înşine. Păcatul alungă Spiritul Domnului şi, când acest lucru se întâmplă, inspiraţia specială venită de la Spirit dispare, iar lampa învăţării pâlpâie.
În revelaţia modernă, ni s-a promis că, dacă avem ochiul îndreptat numai către slava lui Dumnezeu, lucru care include demnitatea personală, „trupurile [noastre] se vor umple în întregime cu lumină şi nu va fi întuneric în [noi]; şi acel trup care este plin de lumină înţelege toate lucrurile” (D&L 88:67).
Putem verifica acest principiu veşnic printr-o experienţă personală imediată. Amintiţi-vă de un moment în care eraţi supăraţi sau puşi pe ceartă. Aţi putut studia eficient? Aţi primit inspiraţie în acea perioadă?
Păcatul şi mânia întunecă mintea. Ele conduc la o stare opusă luminii şi adevărului care caracterizează inteligenţa, care este slava lui Dumnezeu (vezi D&L 93:36). Pocăinţa, care ne poate curăţa de păcat prin jertfa ispăşitoare a lui Isus Hristos, este prin urmare un pas esenţial, de-a lungul cărării învăţării, pentru toţi aceia care caută lumina şi adevărul prin puterea de învăţare a Duhului Sfânt.
Suntem fiinţe imperfecte, însă fiecare dintre noi se poate strădui să fie mai demn de însoţirea Spiritului, lucru care ne va mări puterea de discernământ şi ne va pregăti să apărăm mai bine adevărul, să ne opunem presiunilor sociale şi să ne aducem contribuţia într-un mod pozitiv.
Educaţia
În alegerile noastre cu privire la educaţie, trebuie să ne pregătim să ne auto-susţinem şi să-i susţinem pe cei care pot ajunge să depindă de noi. Este necesar să avem deprinderi care se caută. Educaţia este obligatorie pentru siguranţa şi bunăstarea personală.
Tatăl nostru Ceresc Se aşteaptă ca noi să ne folosim libertatea de a alege şi inspiraţia pentru a ne auto-examina, pentru a ne examina abilităţile şi pentru a decide direcţia educaţională pe care trebuie s-o urmăm. Acest lucru este important în mod deosebit pentru tinerii care au absolvit liceul şi pentru cei care şi-au încheiat misiunea şi care, acum, trebuie să ia decizii legate de continuarea educaţiei sau de viitorul loc de muncă. Având în vedere că alegerile cu care se confruntă bărbaţii şi femeile pot fi destul de diferite, începem inspirându-ne din experienţele noastre contrastante, considerându-le tipice pentru mulţi sfinţi din zilele din urmă.
Vârstnicul Oaks: Ca în cazul majorităţii tinerilor băieţi, eforturile mele pentru educaţie erau intense, continue şi motivate de nevoia de a mă pregăti să-mi întreţin familia. După ce am absolvit şcoala postliceală, am mers la colegiu. Acest lucru a fost finanţat printr-o slujbă cu jumătate de normă şi printr-un împrumut ce urma să fie plătit din venitul mai mare ce urma să fie un rezultat al dobândirii educaţiei. Între timp, m-am căsătorit şi am început să avem copii. Susţinerea soţiei şi responsabilitatea faţă de o familie în creştere mi-au sporit performanţa la şcoală şi mi-au oferit motivaţia puternică de a absolvi şi de a merge mai departe cu lucrarea vieţii mele. Odată cu încheierea educaţiei mele în şcoli, am alocat o parte din noul meu timp liber continuării educaţiei în profesia mea şi cititului suplimentar în mult râvnitele domenii ale istoriei Bisericii şi ale culturii generale.
Sora Oaks: Tiparele şi experienţele legate de educaţie ale femeilor sunt deseori foarte diferite de cele ale bărbaţilor. Am crescut într-o perioadă în care femeile păreau să aibă doar două opţiuni pentru a se întreţine—învăţătoare sau asistentă medicală. „Problema” mea era că nu mă gândisem serios la niciuna dintre aceste opţiuni. Faptul de a mă întreţine singură financiar era un lucru pe care nu-l consideram posibil sau necesar. Mi-a plăcut foarte mult să învăţ şi ştiam cum să muncesc; de fapt, mi-a plăcut foarte mult să muncesc. Am avut multe slujbe de vară şi m-am descurcat bine la şcoală. Când am înţeles, în sfârşit, că trebuie să mă întreţin în totalitate singură, m-am îngrozit, aproape că îngheţasem, din cauza încercărilor neprevăzute care mă aşteptau şi care păreau atât de înfricoşătoare. Nu aveam nicio deprindere pentru o slujbă corespunzătoare. Studiile mele în arte liberale (limbi, literatură, istorie, filozofie) mi-au hrănit sufletul, dar acum trebuia să-mi umplu portofelul.
Am frecventat şcoala postliceală pentru a dobândi deprinderi care să-mi permită să mă întreţin. Mi-a plăcut fiecare clipă de învăţat şi am descoperit nu doar idei noi, ci mi-am descoperit şi propriile-mi capacităţi. Acolo unde fusesem timidă şi într-un fel vulnerabilă, mă simţeam acum capabilă şi competentă să iau viaţa în piept.
Puncte de cotitură
Ştim că nimic nu îţi creează o stare de confuzie mai mult ca faptul că nu ştii ce să faci cu viitorul tău, însă nimic nu este mai valoros pentru propria-ţi persoană ca descoperirea propriilor abilităţi. Citiţi-vă binecuvântarea patriarhală, gândiţi-vă la aptitudinile şi talentele naturale şi mergeţi mai departe. Faceţi primul pas şi uşile vi se vor deschide. De exemplu, când sora Oaks a început să studieze literatura engleză, nu-şi imagina că acest lucru o va conduce către o editură din Boston. Când vârstnicul Oaks a studiat contabilitatea, nu s-a gândit niciodată că acest lucru îl va conduce să studieze dreptul la Universitatea Brigham Young şi, apoi, la Curtea Supremă a statului Utah. Cu ajutorul Domnului, „toate lucrurile lucrează împreună spre binele [nostru]” (Romani 8:28) şi educaţia pe care o primim vine treptat, pe măsură ce viaţa începe să ni se dezvăluie.
Trebuie să alegem cu grijă ceea ce învăţăm, deoarece de învăţătură vom beneficia în veşnicie şi, oricare ar fi cunoştinţa folositoare sau înţelepciunea sau „gradul de inteligenţă” pe care le dobândim în această viaţă, „acesta va rămâne cu noi la înviere” (D&L 130:18).
Este supărător că atât de mulţi oameni, în special femei, se îndoiesc de ei înşişi şi de capacitatea lor de a reuşi. Adresându-se femeilor studente care studiau matematica, ştiinţele şi ingineria, în luna martie a anului 2005, preşedintele Universităţii Brigham Young, vârstnicul Cecil O. Samuelson Jr. din Cei Şaptezeci, a spus: „Unul dintre profesorii dumneavoastră mi-a spus… că unele dintre dumneavoastră aveţi mai puţină încredere în abilităţile şi în perspectivele dumneavoastră decât au colegii dumneavoastră bărbaţi, chiar şi atunci când dovezile pot arăta că acest lucru nu este justificat. Trebuie să vă recunoaşteţi talentele, deprinderile, aptitudinile şi punctele forte şi să nu fiţi derutate în ceea ce priveşte darurile pe care Dumnezeu vi le-a dat”.7
Femeile, în mod special, pot primi reacţii negative atunci când aspiră la cariere. O tânără soră, ce are puţin peste 25 de ani, s-a confruntat cu problema de a se întreţine singură şi a scris pentru a cere un sfat. Ea a mărturisit că a abordat un conducător din cadrul Bisericii în legătură cu dorinţa ei de a studia dreptul, iar el a descurajat-o. Noi nu cunoaştem abilităţile sau limitele ei; este posibil ca sfatul pe care l-a primit să fi fost bazat pe acestea sau pe inspiraţie concretă legată de situaţia ei. Însă fermitatea ei putea fi simţită din paginile scrisorii ei şi era clar că trebuia sfătuită să-şi atingă nivelul maxim al potenţialului ei.
Preşedintele Thomas S. Monson, ca parte a mesajului său adresat în timpul adunării generale a Societăţii de Alinare, desfăşurată la data de 29 septembrie 2007, le-a spus femeilor: „Nu vă rugaţi pentru a primi responsabilităţi după puterile voastre, ci rugaţi-vă să primiţi puteri pentru responsabilităţile voastre. Apoi, îndeplinirea responsabilităţilor dumneavoastră nu va fi un miracol, ci dumneavoastră veţi fi miracolul”.8
Noi avertizăm că, odată cu nevoia de a termina şcoala şi de a obţine o siguranţă financiară, bărbaţii şi femeile ar putea fi ispitiţi să acorde căsătoriei o mică importanţă. Este o greşeală cu consecinţe veşnice să urmezi o direcţie profesională care te face indisponibil pentru căsătorie, o valoare veşnică, pentru că aceasta nu se încadrează în programul profesional, o valoare lumească.
O prietenă şi-a însoţit fiica pentru a se uita la şcolile postliceale din estul Statelor Unite. Fiica ei, foarte motivată şi talentată, ştia că, dacă mergea la şcoala despre care ea credea că era cea mai bună, trebuia să se împrumute foarte mulţi bani pentru a-şi plăti educaţia. De multe ori, merită să se plătească pentru cea mai bună educaţie dar, în acest caz, fiica se rugase şi simţise că, deşi o datorie mare nu ar fi împiedicat-o să se căsătorească, aceasta ar fi forţat-o în cele din urmă să continue să muncească, în loc să stea acasă alături de copiii ei. Fiţi înţelepţi. Cu toţii suntem diferiţi. În cazul în care căutaţi sfatul Său, Domnul vă va spune ce este cel mai bine pentru dumneavoastră.
Dornici să învăţăm
Vârstnicul Jay E. Jensen, din Preşedinţia celor Şaptezeci, ne-a învăţat că avem mereu nevoie „să ţinem ascuţită lama învăţatului”.9 Acea lamă trebuie ascuţită de dorinţa de a învăţa, condusă de priorităţile veşnice.
Pe lângă sporirea calificărilor noastre profesionale, trebuie să ne dorim să învăţăm cum să devenim mai implicaţi emoţional, mai pricepuţi în relaţiile noastre personale, precum şi părinţi şi cetăţeni mai buni. Există puţine lucruri mai satisfăcătoare sau mai distractive ca învăţarea unui lucru nou. Fericirea cea mare, satisfacţia şi recompensele financiare rezultă din aceasta. Educaţia nu se limitează la studiile în şcoli. Învăţarea de-a lungul vieţii ne poate mări abilitatea de a aprecia şi de a ne bucura de lucrările şi frumuseţea lumii din jurul nostru. Acest tip de învăţare depăşeşte cu mult cărţile şi utilizarea selectivă a noii tehnologii, cum este Internetul. Cuprinde năzuinţele artistice. Cuprinde, de asemenea, experienţe care au legătură cu oameni şi locuri: conversaţii cu prieteni, vizite la muzee şi mersul la concerte, precum şi ocazii de slujire. Trebuie să ne extindem orizontul şi să ne bucurăm de călătorie.
Poate va trebui să ne chinuim pentru a ne îndeplini obiectivele, însă chinurile noastre pot conduce la un progres atât de mare ca şi învăţarea noastră. Punctele forte pe care le dezvoltăm atunci când biruim provocările vor fi cu noi în veşnicia care va veni. Nu trebuie să-i invidiem pe cei ale căror resurse financiare sau intelectuale le fac viaţa mai uşoară. Creşterea nu a constat niciodată în uşurinţă, iar persoanele care au parte de o viaţă uşoară vor trebui să facă alte sacrificii pentru a creşte sau vor rata progresul care este de fapt, scopul vieţii.
Cel mai important, avem obligaţia de a ne continua educaţia spirituală studiind scripturile şi literatura Bisericii şi mergând la Biserică şi templu. Ospătarea din cuvintele vieţii ne va îmbogăţi, ne va creşte abilitatea de a-i învăţa pe cei pe care-i iubim şi ne va pregăti pentru viaţa veşnică.
Obiectivul suprem al educaţiei este de a ne face părinţi şi slujitori mai buni în împărăţie. În cele din urmă, creşterea, cunoaşterea şi înţelepciunea pe care le dobândim sunt cele care ne lărgesc sufletele şi ne pregătesc pentru veşnicie, şi nu notele examenelor din colegiu. Lucrurile Spiritului sunt lucrurile care sunt veşnice, iar relaţiile noastre de familie, pecetluite prin puterea preoţiei, sunt roadele supreme ale Spiritului. Educaţia este un dar de la Dumnezeu; este o piatră de temelie a religiei noastre atunci când o folosim în beneficiul celorlalţi.
Stânga: fotografie de Craig Dimond; dreapta: ilustraţii foto de John Luke, Matthew Reier şi Christina Smith
Ilustraţii foto de Robert Casey, Marina Lukach şi Craig Dimond
Ilustraţii foto de Matthew Reier, Craig Dimond şi Christina Smith
Învăţarea prin Spirit nu se limitează la sălile de clasă sau la pregătirea pentru examenele de la şcoală. Se extinde la tot ce facem în viaţă şi la fiecare loc în care facem ceva—acasă, la muncă şi la Biserică.
Educaţia nu se limitează la studiile în şcoli. Învăţarea de-a lungul vieţii ne poate mări abilitatea de a aprecia şi de a ne bucura de lucrările şi frumuseţea lumii din jurul nostru.