Mesajul Primei Preşedinţii
Predarea doctrinei adevărate
A fost un război între lumină şi întuneric, între bine şi rău, încă dinainte ca lumea să fi fost creată. Lupta continuă să se desfăşoare, iar numărul victimelor pare să fie în creştere. Cu toţii avem membri ai familiei pe care-i iubim şi care sunt loviţi de forţele distrugătorului, care ar vrea să-i facă nefericiţi pe toţi copiii lui Dumnezeu. Mulţi dintre noi am avut parte de nopţi nedormite. Am încercat să folosim toate forţele binelui împotriva puterilor ce-i prind ca-ntr-un vârtej pe oamenii aflaţi în pericol. I-am iubit. Am oferit cel mai bun exemplu posibil. Ne-am rugat, implorând pentru ei. Cu mult timp în urmă, un profet înţelept ne-a învăţat despre o altă forţă pe care, câteodată, o subestimăm, motiv pentru care o folosim prea puţin.
Alma a fost conducătorul unui popor care s-a confruntat cu distrugerea provocată de duşmani nemiloşi. În faţa acelui pericol, el nu a putut să facă totul, aşa că a trebuit să aleagă. Ar fi putut să construiască fortăreţe, să instruiască armatele sau să se înarmeze. Dar singura lui speranţă pentru a obţine victoria era să primească ajutorul lui Dumnezeu iar, pentru aceasta, ştia că poporul trebuia să se pocăiască. Şi, astfel, el a ales să încerce întâi un lucru spiritual: „Şi acum, cum predicarea cuvântului avea o mare tendinţă să conducă poporul să facă ceea ce era drept—da, aceasta avusese un efect cu mult mai puternic asupra minţilor poporului, decât sabia sau orice altceva care li se întâmplase lor—de aceea, Alma a crezut de cuviinţă ca ei să pună la încercare virtutea cuvântului lui Dumnezeu” (Alma 31:5).
Să ne deschidem mintea şi inima
Cuvântul lui Dumnezeu este doctrina predicată de Isus Hristos şi de profeţii Săi. Alma ştia că acele cuvinte ale doctrinei aveau o putere mare. Ele pot deschide mintea oamenilor pentru a vedea lucruri spirituale ce nu pot fi văzute cu ochiul obişnuit. Şi ele pot deschide inimile pentru a simţi dragostea lui Dumnezeu şi dragostea pentru adevăr. Salvatorul a folosit aceste două surse de putere, pentru a ne deschide ochii şi pentru a deschide inimi, în secţiunea 18 din Doctrină şi legăminte atunci când El a predicat doctrina Sa celor care El dorea să-L slujească în calitate de misionari. În timp ce ascultaţi, gândiţi-vă la acel tânăr băiat din familia dumneavoastră care, acum, ezită să se pregătească pentru misiune. Iată cum i-a învăţat Învăţătorul pe doi dintre slujitorii Săi şi cum dumneavoastră aţi putea preda doctrina Sa tânărului băiat pe care-l iubiţi:
„Şi acum, Oliver Cowdery, Eu îţi vorbesc ţie şi, de asemenea, lui David Whitmer, în chip de poruncă; pentru că, iată, Eu poruncesc tuturor oamenilor, de peste tot, să se pocăiască şi vă vorbesc aşa cum i-am vorbit lui Pavel, apostolul Meu, pentru că voi sunteţi chemaţi chiar cu aceeaşi chemare cu care a fost chemat el.
Amintiţi-vă că valoarea sufletelor este mare înaintea lui Dumnezeu” (D&L 18:9–10).
El începe spunând cât de multă încredere are în ei. Apoi, El le atrage inimile către El arătând cât de mult iubesc Tatăl Său şi cu El fiecare suflet. Apoi, El face apel la temelia doctrinei Sale. El descrie cât de multe motive avem să-L iubim:
„Pentru că, iată, Domnul, Mântuitorul vostru, a suferit moarte fizică; de aceea a suferit El durerea tuturor oamenilor, pentru ca toţi oamenii să se poată pocăi şi să vină la El.
Şi El a înviat din morţi pentru ca să-i poată aduce pe toţi oamenii la El, cu condiţia ca ei să se pocăiască.
Şi ce mare este bucuria Sa pentru sufletul care se pocăieşte!” (D&L 18:11–13).
Predicându-le doctrina misiunii Sale pentru a le deschide inimile, El le porunceşte: „De aceea, voi sunteţi chemaţi să propovăduiţi pocăinţa către acest popor” (D&L 18:14).
În cele din urmă, le deschide ochii pentru a vedea dincolo de văl. Îi duce pe ei şi ne duce pe noi într-o existenţă viitoare, descrisă în marele plan al salvării, unde ne-am putea afla deja. El ne vorbeşte despre legături minunate, pentru care merită să sacrificăm tot ce avem:
„Şi dacă va fi ca voi să lucraţi toate zilele propovăduind pocăinţa către acest popor şi veţi aduce chiar numai un suflet la Mine, ce mare va fi bucuria voastră cu el în împărăţia Tatălui Meu!
Şi acum, dacă bucuria voastră va fi mare cu un singur suflet pe care l-aţi adus la Mine, în împărăţia Tatălui Meu, ce mare va fi bucuria voastră, dacă veţi aduce mai multe suflete la Mine!” (D&L 18:15–16).
În aceste câteva versete, El predică doctrină pentru a ne deschide inima către dragostea Sa. Şi El predică doctrină pentru a ne deschide ochii să vedem realităţi spirituale, invizibile oricărei minţi neluminate de Spiritul adevărului.
Modul în care trebuie să predăm
Nevoia de a deschide ochi şi inimi ne învaţă modul în care trebuie să predăm doctrină. Doctrina are efect pe măsură ce Duhul Sfânt confirmă că este adevărată. Îi pregătim pe cei cărora le predăm, cât putem noi de bine, să primească îndemnurile calme ale glasului slab, liniştit. Pentru acest lucru, este cel puţin nevoie de puţină credinţă în Isus Hristos. Este nevoie de măcar puţină umilinţă, puţină dorinţă de a accepta voia Salvatorului pentru noi. Persoana pe care doriţi să o ajutaţi poate avea puţin din una dintre acestea, însă dumneavoastră o puteţi îndemna să dorească să creadă. Mai mult decât atât, puteţi dobândi, de la altcineva, încredere în puterile doctrinei. Adevărul îşi poate pregăti calea pentru a fi acceptat. Simpla ascultare a cuvintelor doctrinei poate planta în inimă sămânţa credinţei. Şi chiar şi o sămânţă minusculă de credinţă în Isus Hristos poate să invite Spiritul.
Avem mai mult control asupra propriei noastre pregătiri. Ne ospătăm din cuvântul lui Dumnezeu găsit în scripturi şi studiem cuvintele profeţilor în viaţă. Postim şi ne rugăm pentru a invita Spiritul pentru noi înşine şi pentru persoana căreia îi vom preda.
Deoarece avem nevoie de Duhul Sfânt, trebuie să fim chibzuiţi şi atenţi pentru a nu ajunge să nu mai predăm doctrina adevărată. Duhul Sfânt este Spiritul adevărului. Confirmarea Sa este invitată dacă noi evităm să facem speculaţii sau să expunem propria interpretare. Acest lucru poate fi greu de făcut. Iubiţi persoana asupra căreia încercaţi să aveţi o influenţă. Este posibil ca ea să fi ignorat doctrina auzită anterior. Este tentant să încerci ceva nou sau senzaţional. Însă noi invităm Duhul Sfânt ca însoţitor al nostru atunci când suntem atenţi să predăm doar doctrină adevărată.
Una dintre modalităţile cele mai sigure de a evita chiar şi apropierea de doctrina falsă este aceea de a alege să predăm în mod simplu. Prin această simplitate, se dobândeşte siguranţă şi se pierde foarte puţin. Ştim acest lucru deoarece Salvatorul ne-a spus să le predăm copiilor mici cea mai importantă doctrină. Ascultaţi porunca Sa: „Şi din nou, dacă sunt părinţi care au copii în Sion sau în oricare dintre ţăruşii lui organizaţi, care nu îi învaţă, când au opt ani, să înţeleagă doctrina pocăinţei, a credinţei în Hristos, Fiul Dumnezeului cel Viu, şi a botezului şi a darului Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor, păcatul va fi asupra capetelor părinţilor” (D&L 68:25).
Putem învăţa chiar şi un copil să înţeleagă doctrina lui Isus Hristos. Astfel, este posibil, cu ajutorul lui Dumnezeu, să predăm doctrina salvatoare în mod simplu.
Începeţi din timp
Avem cea mai mare ocazie cu cei tineri. Cea mai bună perioadă de a preda este din timp, când copiii sunt încă imuni la ispitele duşmanului lor din viaţa muritoare şi cu mult timp înainte ca lor, în mijlocul încercărilor lor personale, să le fie greu să asculte acele cuvinte ale adevărului.
Un părinte înţelept nu va rata niciodată ocazia de a-i aduna pe copii împreună pentru a învăţa doctrina lui Isus Hristos. Astfel de momente sunt atât de rare în comparaţie cu eforturile duşmanului. Pentru fiecare oră în care puterea doctrinei este introdusă în viaţa unui copil, pot fi sute de ore de mesaje şi imagini care neagă sau ignoră adevărurile salvatoare.
Întrebarea nu ar trebui să fie dacă nu cumva suntem prea obosiţi să ne pregătim pentru a preda doctrină sau dacă nu cumva ar fi bine să ne apropiem copiii doar prin a ne distra cu ei sau dacă nu cumva copiii încep să creadă că le predicăm prea mult. Întrebarea trebuie să fie: „Având în vedere timpul atât de scurt şi ocaziile prea puţine, ce cuvinte ale doctrinei rostite de mine îi vor întări împotriva atacurilor asupra credinţei lor, care vor veni cu siguranţă?”. Cuvintele pe care le rostiţi astăzi pot fi cele de care ei îşi vor aminti. Şi ziua de astăzi, în curând, nu va mai fi.
Anii trec, noi predăm doctrina cât putem de bine şi, cu toate acestea, unii tot nu reacţionează. Acest lucru este trist. Dar există speranţă în cronica scripturală a familiilor. Gândiţi-vă la Alma cel Tânăr şi la Enos. În momentele lor de criză, ei şi-au amintit cuvintele taţilor lor, cuvinte ale doctrinei lui Isus Hristos (vezi Enos 1:1–4; Alma 36:16–19). Aceasta i-a salvat. Predarea acelei doctrine sacre făcută de dumneavoastră nu va fi uitată.
Efectele de durată ale predării
În mintea dumneavoastră se pot strecura două îndoieli. Vă puteţi întreba dacă dumneavoastră cunoaşteţi doctrina suficient de bine pentru a o preda. Şi, dacă aţi încercat deja s-o predaţi, vă puteţi întreba de ce nu puteţi vedea prea multe efecte bune.
În propria-mi familie, există o poveste despre o tânără fată care a avut curajul să înceapă să predea doctrină pe când era doar o nouă convertită care cunoştea foarte puţine lucruri. Faptul că predarea ei continuă să aibă efecte îmi dă răbdarea de a aştepta roadele eforturilor mele.
Mary Bommeli a fost străbunica mea. Nu am cunoscut-o niciodată. Nepoata ei a auzit-o spunându-şi povestea şi a notat-o.
Mary s-a născut în anul 1830. Misionarii au predat familiei ei în Elveţia, când ea avea 24 de ani. Ea locuia încă acasă, ţesând şi vânzând materiale pentru a ajuta la întreţinerea familiei la ferma lor mică. Când membrii familiei au auzit doctrina Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos, au ştiut că era adevărată. Au fost botezaţi. Fraţii lui Mary au fost chemaţi în misiuni, ducându-se fără pungă sau traistă. Restul membrilor familiei şi-au vândut pământurile pentru a merge în America, pentru a fi împreună cu sfinţii.
Nu au avut suficienţi bani pentru a merge cu toţii. Mary s-a oferit să rămână deoarece simţise că putea câştiga suficienţi bani din ţesutul ei pentru a se putea întreţine şi a putea economisi pentru călătoria ei. Ea a mers singură la Berlin şi la casa unei femei care a angajat-o să ţeasă materiale pentru hainele familiei. A locuit într-o cameră pentru servitori şi şi-a aranjat războiul de ţesut în sufrageria casei.
În vremea aceea, în Berlin era ilegal să predici doctrina Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Însă Mary nu a putut să ţină veştile bune doar pentru ea. Stăpâna casei şi prietenele ei se adunau în jurul războiului de ţesut pentru a o auzi pe elveţiancă propovăduind. Ea a vorbit despre apariţia Tatălui Ceresc şi a lui Isus Hristos în faţa lui Joseph Smith, despre vizita îngerilor şi despre Cartea lui Mormon. Când a ajuns la relatările lui Alma, ea a propovăduit doctrina restaurării.
Acest lucru a creat unele probleme în ţesătoria ei. În acele zile, mulţi copii mureau la o vârstă foarte fragedă. Femeilor din jurul războiului de ţesut le muriseră copiii, unora dintre ele chiar mai mulţi copii. Când Mary le-a propovăduit adevărul că respectivii copii moşteneau împărăţia celestială şi că ele ar putea fi din nou alături de ei, de Salvator şi de Tatăl lor Ceresc, pe feţele femeilor au început să curgă lacrimi. Mary a plâns, de asemenea. Toate acele lacrimi care au curs au udat materialul pe care Mary l-a ţesut.
Propovăduirea lui Mary a creat o problemă şi mai gravă. Deşi Mary le-a implorat pe femei să nu vorbească despre ce le spusese, ele au făcut-o. Ele au împărtăşit doctrina plină de bucurie prietenelor lor. Prin urmare, într-o seară, s-a auzit un ciocănit la uşă. Era poliţia. Au dus-o pe Mary la închisoare. Pe drum, ea i-a cerut poliţistului numele judecătorului în faţa căruia urma să apară în dimineaţa următoare. A întrebat dacă el avea o familie. A întrebat dacă era un tată şi un soţ bun. Poliţistul a zâmbit în timp ce-l descria pe judecător ca fiind un om care iubea lucrurile lumeşti.
La închisoare, Mary a cerut un creion şi câteva foi de hârtie. I-a scris o scrisoare judecătorului. A scris despre învierea lui Isus Hristos aşa cum este descrisă în Cartea lui Mormon, despre lumea spiritelor şi despre cât de mult va trebui judecătorul să se gândească şi să-şi analizeze viaţa înainte de a avea parte de judecata finală. A scris că ea ştia cât de mult trebuia el să se pocăiască de ceea ce ar fi frânt inima familiei sale şi i-ar fi provocat lui o mare tristeţe. Ea a scris-o în timpul nopţii. Dimineaţa, l-a rugat pe poliţist să-i ducă scrisoarea judecătorului. El a făcut acest lucru.
Mai târziu, poliţistul a fost chemat de judecător în biroul său. Scrisoarea pe care Mary o scrisese era o dovadă de necontestat a faptului că ea predica Evanghelia, încălcând astfel legea. Cu toate acestea, nu a trecut mult timp până când poliţistul s-a întors la celula lui Mary. El i-a spus că toate acuzaţiile fuseseră retrase şi că era liberă să plece. Propovăduirea doctrinei Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos pe care ea o făcuse a deschis ochi şi inimi într-o măsură suficientă pentru a putea fi dusă la închisoare. Iar declaraţia pe care a făcut-o judecătorului despre doctrina pocăinţei a făcut să fie scoasă din închisoare.1
Influenţaţi-vă urmaşii
Predarea făcută de Mary Bommeli a influenţat mai multe persoane, nu doar pe acele femei din jurul războiului de ţesut şi pe judecător. Tatăl meu, nepotul ei, mi-a vorbit în timpul nopţilor, pe când i se apropia timpul să moară. El a vorbit de reuniunile pline de bucurie care aveau să se întâmple, în curând, în lumea spiritelor. Aproape că puteam să văd lumina strălucitoare a soarelui şi zâmbetele din acel colţ de paradis în timp ce el vorbea despre aceasta cu o asemenea siguranţă.
La un moment dat, l-am întrebat dacă trebuia să se pocăiască pentru ceva. A zâmbit. A râs uşor în timp ce a spus: „Nu, Hal, m-am pocăit de-a lungul vieţii”. Doctrina paradisului pe care Mary Bommeli a predat-o acelor femei era reală pentru nepotul ei. Şi chiar şi doctrina pe care Mary i-a predat-o judecătorului a influenţat în bine viaţa tatălui meu. Acesta nu va fi sfârşitul predării lui Mary Bommeli. Consemnarea cuvintelor ei va transmite doctrina adevărată generaţiilor nenăscute încă ale familiei ei. Pentru că ea a crezut că până şi un nou convertit ştia destulă doctrină pentru a o preda, mintea şi inimile urmaşilor ei se vor deschide şi ei vor fi întăriţi în luptă.
Urmaşii dumneavoastră îşi vor preda doctrina unul altuia, deoarece dumneavoastră aţi predat-o. Doctrina poate face chiar mai mult decât să deschidă mintea către lucruri spirituale şi inimile către dragostea lui Dumnezeu. Când doctrina respectivă aduce bucurie şi pace, ea are, de asemenea, puterea de a deschide guri. Asemenea acelor femei din Berlin, urmaşii dumneavoastră nu vor putea să ţină doar pentru ei veştile bune.
Sunt recunoscător pentru că trăiesc într-o perioadă de timp în care noi şi familiile noastre avem plenitudinea Evangheliei restaurate. Sunt recunoscător pentru misiunea de dragoste a Salvatorului făcută pentru noi şi pentru cuvintele vieţii pe care El ni le-a dat. Mă rog ca noi să împărtăşim acele cuvinte cu cei pe care-i iubim. Mărturisesc că Dumnezeu, Tatăl nostru, trăieşte şi-i iubeşte pe toţi copiii Săi. Isus Hristos este Singurul Său Fiu Născut în trup şi Salvatorul nostru. Eu ştiu că El a înviat şi ştiu că noi putem fi curăţaţi prin supunerea faţă de legile şi rânduielile Evangheliei lui Isus Hristos.
Ilustraţii de Michael T. Malm
Fotografie de Christina Smith