Să facem mai mult decât ni se cere
Uneori, puţin efort în plus are ca rezultat lucruri măreţe.
Când Stein Arthur Andersen avea aproximativ 15 ani, el nu era activ în Biserică. Nici familia sa nu era. Ei se mutaseră de mai multe ori în diferite zone ale Norvegiei. De data aceasta locuiau în Stavanger. Este al patrulea oraş ca mărime din ţară şi se află pe coasta de sud-vest. Stein fusese la biserica din Stavanger de câteva ori şi îi cunoscuse pe unii dintre tinerii sfinţi din zilele din urmă din zonă. Un tânăr băiat, în special, i-a lăsat lui Stein o impresie puternică—numele lui era Tor Lasse Bjerga.
Stein l-a cunoscut pe Tor Lasse în timpul uneia dintre acele prezenţe rare la biserică. „El era cu vreo doi ani mai mare decât mine şi m-a impresionat cu adevărat”, spune Stein. „Simţeam un spirit bun când mă aflam în jurul lui şi am crezut că era o persoană de treabă.” Dacă Stein nu ar fi fost impresionat de Tor Lasse, probabil că nu l-ar fi ascultat când Tor Lasse a făcut efortul să vină acasă la Stein cu o invitaţie specială.
Acea invitaţie a venit la mijlocul deceniului 1970-1980 când seminarul a fost implementat în Norvegia şi Tor Lasse fusese chemat ca primul învăţător la seminar. Pentru că avea numai 18 ani la acea vreme, Tor Lasse era puţin emoţionat să-şi asume o responsabilitate atât de mare. „M-am rugat mult în legătură cu aceasta”, îşi aminteşte el. Un lucru pe care îl ştia cu certitudine era că dorea să facă ceva pentru tinerii din zona sa care erau mai puţin activi. Tor Lasse spune: „Am simţit pe loc că trebuia să-l vizitez pe Stein Arthur”.
„Am fost probabil unul dintre numele de pe o listă”, spune Stein. Dar, pentru Tor Lasse, Stein a fost mult mai mult decât doar un nume pe o listă. Tor Lasse îşi aminteşte că a fost impresionat de inteligenţa lui Stein şi de caracterul său liniştit şi ferm. Astfel, Tor Lasse a hotărât să-l viziteze personal pe Stein pentru a-l invita să participe la noul program de seminar.
Întâi, Tor Lasse a telefonat şi a vorbit cu părinţii lui Stein pentru a se asigura că el va fi acasă în momentul vizitei. Pentru a ajunge la casa lui Stein, Tor Lasse trebuia să meargă cu autobuzul aproximativ 35 de minute pentru a ajunge la un feribot. Apoi, a făcut o călătorie de 45 de minute cu feribotul. În final, a trebuit să meargă pe jos alte 30 de minute. „Mă gândesc la acest lucru tot timpul” spune Stein. „Ceea ce a făcut Tor Lasse a fost să facă mai mult decât i se ceruse.”
Ambii bărbaţi încă îşi amintesc foarte bine spiritul pe care l-au simţit în timpul acelei întâlniri care a avut loc cu aproape 35 de ani în urmă. În timp ce stăteau în sufragerie, prin mintea lui Stein treceau toate lucrurile cu care se ocupa atunci. „Eram foarte ocupat cu fotbalul, activităţile de cercetaş şi cântatul la trompetă şi cu tot felul de lucruri pe care le făceam. Eram foarte ocupat.
Tor Lasse s-a uitat la mine în timp ce vorbea despre seminar şi a spus: «Stein Arthur, vrei să te înscrii la seminar şi să începi să studiezi scripturile împreună cu noi?» Stăteam lângă şemineu şi am spus da. Dacă ar fi să judecăm logic lucrurile, ar fi trebuit să-l refuz pentru nu aveam timp. Dar am spus da. Şi aşa a început totul.”
„Totul” însemna să se scoale în fiecare dimineaţă pentru a studia, acasă singur, scripturile şi lecţiile pentru seminar. Apoi, micul grup de patru sau cinci cursanţi avea să se întâlnească în fiecare săptămână. „Treptat, am început să simt Spiritul în acele dimineţi în care citeam singur; şi mă trezeam în fiecare dimineaţă”, spune Stein. „După o vreme, simţeam că ziua nu era ceea ce ar fi putut să fie dacă nu studiam dimineaţa. Şi am început să dobândesc o mărturie fără a-mi da seama că acest lucru se întâmpla.”
Stein explică faptul că „după o vreme, am înţeles ce însemnau acele sentimente. Aveam un sentiment bun în legătură cu ceea ce învăţam şi simţeam Spiritul. Am simţit că acest lucru era bun. Şi am ştiut că era un lucru pe care voiam să-mi clădesc viaţa.”
Dar de ce a spus Stein da deşi simţea că era atât de ocupat? „Cred că influenţa Duhului Sfânt a acţionat asupra mea”, spune el. „Probabil că am fost totuşi pregătit. Aşa încât, când Tor Lasse a venit cu credinţă, el a făcut mai mult decât i se ceruse, şi eu eram pregătit să primesc invitaţia sa. Acesta este felul în care lucrează Domnul.”
Aproximativ un an mai târziu, Tor Lasse a hotărât să plece în misiune şi a fost chemat să slujească în Norvegia. În acea perioadă de timp, Stein a continuat să-şi întărească mărturia despre Evanghelie. „Când Tor s-a întors din misiune, acest lucru m-a făcut să mă gândesc şi eu la o misiune”, spune Stein. „Am ajuns la concluzia că trebuia să merg pentru că voiam să-L slujesc pe Domnul şi mă gândeam că, dacă nu aş fi mers, aş fi regretat tot restul vieţii.”
Stein îşi aminteşte că, după ce a vorbit cu conducătorii preoţiei despre dorinţa sa de a merge în misiune, pe drumul spre casă, el s-a simţit de parcă picioarele nici nu-i atingeau pământul. Înainte de a pleca în misiune (tot în Norvegia), Stein şi-a cunoscut, la o conferinţă a tinerilor ţinută în Oslo, viitoarea soţie, pe Hilde. Ei şi-au scris în timpul misiunii sale şi, după ce el a revenit acasă, s-au căsătorit. Acum, ei au patru copii: doi fii, care s-au căsătorit, amândoi, în templu, şi două fete mai mici, care sunt încă acasă şi sunt active la seminar.
„În acea seară, când Tor Lasse a venit la noi acasă—acest lucru mi-a schimbat întreaga viaţă” spune Stein. Acea vizită l-a determinat să pornească pe calea unde a întâlnit-o pe soţia sa, a slujit în misiune şi şi-a întemeiat o familie, toate acestea cu o mărturie puternică despre Evanghelie. „Am fost preşedinte de ramură, preşedinte de district, episcop —toate acestea pentru că Tor Lasse a venit acasă la noi şi eu am început seminarul.” Toate acestea pentru că Tor Lasse a dorit să facă mai mult decât i se ceruse.
Ilustraţii de Gregg Thorkelson
Fotografie de Paul VanDenBerghe
Ida Andersen (dreapta) cu sora ei, Ane, şi părinţii ei, Hilde şi Stein.