Standardele templului
Standardele înalte folosite de această Biserică pentru construirea templelor sunt un mod şi chiar un simbol al felului în care trebuie să ne trăim propria viaţă.
Recent, în timp ce făceam turul frumosului Templu Brigham City, Utah, mi-am amintit de o experienţă pe care am avut-o în perioada în care slujeam în calitate de coordonator al casei deschise, rededicării şi celebrării culturale a istoricului Templu Laie, Hawaii.
Cu câteva luni înainte de terminarea lucrărilor extinse de renovare, am fost invitat să fac turul templului cu vârstnicul William R. Walker, directorul executiv al Departamentului Temple, şi cu asociaţii săi din Departamentul Temple. Mai erau prezenţi numeroşi membri din cadrul firmei angajate să renoveze. Scopul turului era, în parte, analizarea progresului şi a calităţii lucrărilor realizate. La momentul acestui tur, lucrările erau realizate în jur de 85 la sută.
În timp ce ne deplasam prin templu, îi priveam şi îi ascultam pe vârstnicul Walker şi pe asociaţii săi cum inspectau lucrarea şi discutau cu reprezentantul antreprenorului general. Am observat un bărbat care atingea pereţii cu mâna în timp ce treceam dintr-o încăpere în alta. După ce a făcut astfel de câteva ori, şi-a frecat degetele şi, apoi, s-a apropiat de antreprenor şi a spus: „Simt zone zgrunţuroase pe acest perete. Aceste zone nu corespund standardelor templului. Veţi reface acest perete pentru a fi neted”. Antreprenorul, ascultător, îşi nota fiecare observaţie.
Când ne-am apropiat de o zonă a templului pe care puţini oameni aveau să o vadă vreodată, aceeaşi persoană ne-a oprit şi ne-a îndreptat atenţia către o fereastră frumoasă, nou instalată, din geam cu încrustaţii metalice. Această fereastră avea dimensiunea de aproape 0,6 m lăţime şi 1,8 m înălţime şi conţinea un vitraliu cu model geometric. El ne-a arătat un pătrat mic din sticlă colorată, de 5 cm, care făcea parte din model şi a spus: „Acest pătrat este crăpat”. M-am uitat la acel pătrat, dar mie nu mi s-a părut a fi crăpat. Totuşi, după o inspecţie mai amănunţită, folosind un instrument de măsurat, am putut vedea că era o fisură şi că acel mic pătrat avea într-adevăr o crăpătură de 3 mm. Au fost date instrucţiuni antreprenorului în vederea înlocuirii acestei ferestre, deoarece ea nu corespundea standardelor templului.
Admit că am fost surprins că o întreagă fereastră trebuia să fie înlocuită din cauza unui defect atât de mic, aproape de neobservat. Cu siguranţă era puţin probabil că cineva avea să ştie sau chiar să observe vreodată această fereastră, deoarece era situată într-o zonă a templului unde nu mulţi oameni aveau să o vadă vreodată.
În acea zi, conducând maşina de la templu spre casă, am meditat la lucrurile învăţate din acea experienţă – sau, altfel spus, la ceea ce credeam că am învăţat. Doar după câteva săptămâni, când am fost invitat pentru a face turul templului, acum terminat, înţelegerea mea cu privire la turul precedent a devenit mai clară.
Când am intrat în Templu Laie, Hawaii, am fost profund impresionat de frumuseţea şi calitatea construcţiei terminate. Puteţi înţelege că eram interesat să văd din nou pereţii „zgrunţuroşi” şi fereastra „cu defect”. A refinisat antreprenorul pereţii? A fost geamul într-adevăr înlocuit? Când m-am apropiat de pereţii zgrunţuroşi, am fost surprins să văd acel tapet frumos care acum acoperea toţi pereţii. Primul meu gând a fost: „Aşadar, în acest mod a rezolvat antreprenorul problema peretelui cu asperităţi — l-a acoperit”. Dar, nu; am aflat că dintotdeauna fusese prevăzut să se aşeze tapet pe aceşti pereţi. Mă întrebam de ce o mică asperitate, greu de observat, conta, dacă tapetul urma să acopere zidul? Apoi, m-am apropiat nerăbdător de zona unde era situată fereastra cu defect şi am fost surprins să văd un ghiveci cu o plantă frumoasă, înaltă până la plafon, aşezat chiar în faţa ferestrei. Din nou, m-am gândit: „Aşadar, în acest mod a rezolvat antreprenorul problema cu acel mic pătrat crăpat – l-a ascuns”. Când m-am apropiat, am dat la o parte frunzele plantei şi am zâmbit văzând că fereastra fusese, într-adevăr, înlocuită. Micul pătrat care înainte era crăpat era acum frumos şi neted în cadrul modelului. Am aflat că, aşezarea plantei în faţa acestei ferestre făcuse dintotdeauna parte din planul de design interior.
De ce a fost necesar ca pereţii cu o mică denivelare şi o fereastră cu o mică asimetrie să impună o muncă suplimentară şi chiar înlocuire, când, cu greu, doar câţiva oameni aveau să le observe vreodată? De ce i s-a cerut contractorului să îndeplinească aceste standarde înalte?
Când am ieşit din templu, meditând mai profund, am găsit răspunsul când m-am uitat în sus la exteriorul refăcut şi am văzut cuvintele: „Sfinţenie Domnului, Casa Domnului”.
Templele acestei Biserici sunt exact ceea ce se declară a fi. Aceste clădiri sfinte sunt construite pentru folosul nostru şi în interiorul pereţilor lor se înfăptuiesc rânduieli sfinte şi salvatoare. Dar nu trebuie să fie nicio îndoială cu privire la Cel Căruia Îi aparţine, într-adevăr, casa. Prin impunerea de standarde exacte pentru construcţie, până la cele mai mici detalii, noi nu ne arătăm doar dragostea şi respectul faţă de Domnul Isus Hristos, ci arătăm tuturor celor care ne privesc că noi Îl onorăm şi Îl preaslăvim pe Cel Căruia Îi aparţine casa.
În revelaţia dată profetului Joseph Smith cu privire la construirea unui templu în Nauvoo, Domnul a dat instrucţiunile următoare:
„Veniţi, cu tot aurul vostru, şi argintul vostru, şi pietrele voastre preţioase, şi toate antichităţile voastre; şi toţi aceia care au cunoştinţe despre antichităţi… şi [aduceţi]… arborii preţioşi de pe pământ…
şi [construiţi] o casă în numele Meu, pentru ca Cel Prea Înalt să locuiască în ea”1.
Acesta urmează modelul stabilit de regele Solomon în Vechiul Testament când a construit un templu pentru Domnul folosind doar materialele cele mai bune şi meşteşugari pricepuţi.2 Astăzi, continuăm să urmăm acel model, cu moderaţie corespunzătoare, când construim templele Bisericii.
Am învăţat că, deşi oamenii muritori poate nu vor vedea sau nu vor simţi niciodată un defect, Domnul cunoaşte nivelul eforturilor noastre şi dacă ne-am străduit din răsputeri. Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul eforturilor fiecăruia dintre noi de a duce o viaţă demnă de binecuvântările din templu. Domnul ne-a sfătuit:
„Şi, în măsura în care poporul Meu construieşte o casă pentru Mine, în numele Domnului, şi nu permite niciunui lucru care nu este curat să intre în ea pentru a nu fi pângărită, slava Mea va rămâne acolo;
Da, şi prezenţa Mea va fi acolo, pentru că am să intru în ea, şi toţi cei cu inima pură care vor intra în ea Îl vor vedea pe Dumnezeu.
Dar, dacă ea este pângărită, Eu nu voi intra în ea şi slava Mea nu va fi acolo; pentru că Eu nu voi merge în templele pângărite3.
La fel ca şi contractorul, când noi ne dăm seama de lucrurile din viaţa noastră care nu sunt în concordanţă cu învăţăturile Domnului, că nu am făcut eforturile cele mai potrivite de a trăi conform cu Evanghelia, trebuie să acţionăm repede pentru a corecta orice este incorect, cunoscând că nu ne putem ascunde păcatele faţă de Domnul. Trebuie să ne amintim că atunci „când încercăm să ascundem păcatele noastre… iată, cerurile se retrag; [şi] Spiritul Domnului este întristat”4.
De asemenea, am învăţat că standardele înalte folosite de această Biserică pentru construirea templelor sunt un mod şi chiar un simbol al felului în care trebuie să ne trăim propria viaţă. Fiecare putem pune în practică învăţăturile apostolului Pavel, date Bisericii timpurii, când a spus:
„Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi”5.
Noi suntem toţi făcuţi din materialele cele mai bune şi suntem rezultatul miraculos al măiestriei divine. Totuşi, când suntem suficient de mari pentru a fi răspunzători şi începem să ne luptăm cu păcatul şi ispita, propriul nostru templu poate avea nevoie de muncă de renovare şi reparare. Poate că avem pereţi zgrunţuroşi în noi ce necesită finisare sau poate că ferestrele sufletelor noastre trebuie înlocuite pentru a putea sta în locuri sfinte. Din fericire, standardele templului care ni se cer să le îndeplinim nu sunt cele ale perfecţiunii, deşi noi ne străduim să atingem acea perfecţiune, ci sunt cele care ne cer să ţinem poruncile şi să facem tot ceea ce putem pentru a trăi ca ucenici ai lui Isus Hristos. Mă rog ca noi toţi să depunem cele mai mari eforturi pentru a trăi demni de binecuvântările din templu făcând tot ceea ce putem, prin efectuarea îmbunătăţirilor necesare şi eliminând toate fisurile şi imperfecţiunile, astfel ca Spiritul lui Dumnezeu să poată întotdeauna locui în noi. În numele lui Isus Hristos, amin.