Să învăţăm cu inima noastră

Vârstnicul Walter F. González

din Preşedinţia celor Şaptezeci

O modalitate de a veni la Hristos este aceea de a căuta să învăţăm adevăruri esenţiale cu ajutorul inimii noastre.

„Veniţi la Mine pentru ca să puteţi simţi şi vedea.”¹ Aceasta a fost o poruncă pe care Salvatorul le-a dat-o locuitorilor străvechilor meleaguri americane. Ei au simţit cu mâinile lor şi au văzut cu ochii lor că Isus este Hristosul. Această poruncă este la fel de importantă pentru noi, în prezent, cum a fost şi pentru ei în vremurile lor. Dacă venim la Hristos, putem să simţim şi să „[ştim] cu siguranţă”² − nu cu mâinile şi cu ochii noştri, ci cu inima şi mintea noastră − că Isus este Hristosul.

O modalitate de a veni la Hristos este aceea de a căuta să învăţăm adevăruri esenţiale cu ajutorul inimii noastre. Când facem aceasta, impresiile care vin de la Dumnezeu ne vor da o cunoaştere pe care nu am putea-o dobândi în niciun alt fel. Apostolul Petru a ştiut cu siguranţă că Isus este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu. Salvatorul a explicat că sursa cunoaşterii lui Petru nu era „carnea şi sângele… ci Tatăl… care este în ceruri”³.

Profetul Abinadi a explicat rolul acestor sentimente care ne vin în inimă de la Dumnezeu. El ne-a învăţat că nu putem înţelege scripturile pe deplin decât dacă ne dedicăm inimile înţelegerii.⁴

Acest adevăr a fost bine exprimat într-o carte pentru copii, Micul Prinţ de Antoine de Saint-Exupéry. În această poveste, micul prinţ s-a împrietenit cu o vulpe. Înainte să plece, vulpea i-a împărtăşit un secret micului prinţ. Ea a spus: „Acesta este secretul meu: doar inima este cea cu care un om poate să vadă corect; ceea ce este esenţial este invizibil ochiului”⁵.

Fratele Thomas Coelho, în vârstă de optzeci de ani, este un bun exemplu de persoană care a văzut cu inima sa lucruri esenţiale. El a fost un membru credincios al înaltului nostru consiliu din Paysandú, Uruguay. Înainte de a se alătura Bisericii, el a avut un accident în timp ce-şi conducea motocicleta. În timp ce zăcea întins pe jos fără a se putea ridica, doi misionari de-ai noştri l-au ajutat să se ridice şi să se întoarcă acasă. El a spus că a simţit ceva special în momentul în care misionarii i-au sărit în ajutor. Ulterior, el a avut, din nou, parte de trăiri sufleteşti intense atunci când misionarii i-au propovăduit. Impactul acelor trăiri sufleteşti asupra lui a fost atât de puternic, încât el a citit Cartea lui Mormon din scoarţă-n scoarţă în numai câteva zile. A fost botezat şi, începând din acea zi, a slujit necontenit. Mi-l amintesc conducându-şi motocicleta în susul şi în josul străzilor oraşului nostru, chiar şi în timpul iernilor reci şi ploioase, pentru a-i aduce pe alţii la Biserică, astfel încât să poată şi ei să simtă, să vadă şi să ştie cu siguranţă, tot aşa cum a făcut şi el.

Astăzi, fiind înconjuraţi de atât de multe informaţii, am putea să credem că accesarea a milioane de pagini de Internet ne va oferi toată cunoaşterea de care avem nevoie. Pe Internet, putem găsi atât informaţii corecte, cât şi informaţii greşite, însă, doar informaţia în sine nu este suficientă. Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie o altă sursă de cunoaştere sporită⁶, chiar cunoaşterea trimisă din cer. Tatăl nostru Ceresc ne poate oferi o astfel de cunoaştere când accesăm Internetul celest în inima şi mintea noastră. Profetul Joseph Smith a spus că el avea „cea mai veche carte din lume în inima [lui], chiar darul Duhului Sfânt”⁷.

Accesăm această sursă celestă când citim din scripturi, când dăm ascultare cuvintelor profetului în viaţă şi când ne rugăm. Este, de asemenea, important să ne alocăm timp pentru a fi liniştiţi⁸ şi pentru a simţi şi urma îndemnurile celeste. Când facem aceasta, vom „simţi şi vedea” lucrurile care nu pot fi învăţate cu ajutorul tehnologiei moderne. Îndată ce ajungem să avem o oarecare experienţă în accesarea acestui Internet celest, putem discerne adevărul, chiar şi atunci când citim istorie laică sau alte subiecte. Cei care caută cu sinceritate adevărul vor cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor prin puterea Duhului Sfânt.⁹

Acum, permiteţi-mi să vă avertizez asupra unui lucru: accesarea acestui Internet celest poate fi împiedicată de nedreptate şi de faptul de a-L uita pe Domnul. Nefi le-a spus fraţilor săi că „nu [puteau simţi] cuvintele [Domnului]” pentru că ei erau „iuţi în a face nedreptate [şi] înceţi în [a-şi] aduce aminte de Domnul”¹⁰. Nedreptatea ne împiedică să-i vedem pe alţii, să-i simţim spiritual şi să-i iubim. Faptul de a ne aduce cu repeziciune aminte de Domnul rugându-ne „cu toată puterea inimii”¹¹ şi amintindu-ne de experienţele noastre spirituale ne sporeşte capacitatea de a vedea şi simţi în interiorul nostru lucrurile lui Hristos. Acum, vă întreb:

Vă amintiţi pacea pe care aţi simţit-o atunci când, după multă suferinţă, aţi vorbit cu Tatăl în rugăciune fierbinte?
Vă amintiţi dacă v-aţi schimbat lista cu lucruri de făcut pentru a urma un îndemn pe care l-aţi simţit în inimă?

Bărbaţii măreţi din Cartea lui Mormon şi-au sporit capacitatea de a dobândi o cunoaştere mai mare amintindu-şi experienţele lor spirituale importante. Alma şi-a întărit copiii amintindu-le de experienţa convertirii sale.¹² Helaman i-a învăţat pe Nefi şi pe Lehi să-şi aducă aminte − să-şi aducă aminte că pe stânca lui Hristos trebuiau să-şi clădească temelia pentru ca diavolul să nu aibă nicio putere asupra lor.¹³ Şi noi trebuie să facem la fel. Faptul de a ne aduce aminte de Dumnezeu ne ajută să simţim şi să trăim. Acest lucru oferă o însemnătate mai profundă cuvintelor regelui Beniamin, care a spus: „Şi acum, o, omule, adu-ţi aminte şi nu pieri”¹⁴.

Una dintre amintirile cele mai sacre pe care le preţuiesc este sentimentul pe care l-am avut când am ajuns să ştiu că scriptura Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu. Am învăţat că putem avea parte de o bucurie care nu poate fi descrisă în cuvinte. În acea zi, rugându-mă în genunchi, am simţit şi am ştiut cu siguranţă lucrurile pe care nu le-aş fi putut învăţa în niciun alt fel. O asemenea amintire constituie, în viaţa mea, un motiv de a fi veşnic recunoscător şi mă întăreşte în timpul momentelor dificile.

Aceia care primesc cunoaştere, nu de la carne şi sânge, ci de la Tatăl nostru Ceresc, ştiu cu siguranţă că Isus este Hristosul şi că aceasta este Biserica Sa. Această cunoaştere oferă tăria de a face schimbările necesare de a veni la Hristos. Din acest motiv, invităm fiecare suflet să se pocăiască, să fie botezat şi să se întoarcă spre El, acum.¹⁵

Fiecare suflet care vine la Hristos poate să vadă, să simtă şi să ştie cu siguranţă că Hristos a suferit şi a ispăşit pentru păcatele noastre, ca noi să putem avea viaţă eternă. Dacă ne pocăim, nu vom suferi.¹⁶ Datorită Lui, sufletele rănite pot fi vindecate, iar inimile zdrobite pot fi tămăduite. Nu există povară pe care El să n-o poată îndepărta sau să n-o poată face mai uşoară. El ne cunoaşte infirmităţile şi bolile. Vă promit şi vă depun mărturie că, atunci când toate uşile par să vi se închidă, atunci când totul pare să se năruie, El nu vă va dezamăgi. Hristos vă va ajuta şi El este scăparea atunci când problema este o dependenţă, o depresie sau orice altceva. El ştie cum „să-i ajute pe oameni”¹⁷. Căsniciile şi familiile care întâmpină dificultăţi indiferent din ce motiv − neajunsuri materiale, influenţe media nefaste sau schimbările survenite în cadrul familiei − vor simţi o influenţă liniştitoare din cer. Este reconfortant să „[simţim] şi [să vedem]” că El a înviat din morţi „cu tămăduire în aripile Sale”¹⁸, că, datorită Lui, îi vom întâlni şi îmbrăţişa din nou pe preaiubiţii noştri care au murit. Într-adevăr, convertirea noastră la El este răsplătită cu vindecarea noastră.¹⁹

Eu ştiu cu siguranţă că toate acestea sunt adevărate. Din acest motiv, eu îmi unesc glasul cu cel al locuitorilor de demult ai străvechilor meleaguri americane, exclamând: „Osana! Binecuvântat fie numele Dumnezeului Celui Prea Înalt!”²⁰. El ne oferă salvarea. Depun mărturie că Isus este Hristosul, Mesia cel Sfânt. El este Domnul oştirilor, Salvatorul şi Mântuitorul nostru. În numele lui Isus Hristos, amin.