Priviţi în sus

Vârstnicul Adrián Ochoa

din Cei Şaptezeci

Din „Priviţi în sus”, Liahona, nov. 2013, p. 102.

„Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă” (Luca 21:36).

Când aveam opt ani, am fost trimis împreună cu doi veri într-un oraş din vecinătate să cumpărăm alimente. Când mă gândesc la această experienţă, sunt uimit de cât de multă încredere au avut în noi bunica mea, mătuşa mea şi unchiul meu. În acea dimineaţă cerul era senin când am plecat cu micul nostru grup de trei cai.

În mijlocul câmpului, ne-am hotărât să descălecăm şi să jucăm marbles (joc cu bile). Eram atât de acaparaţi de jocul nostru, încât nu ne-am uitat în sus pentru a vedea norii negri care acopereau cerul. Când ne-am dat seama că furtuna se apropia, nu am avut timp nici măcar să încălecăm. Picăturile mari de apă şi grindina ne loveau atât de tare, încât tot ce am putut face a fost să dăm jos şeile de pe cai şi să ne adăpostim sub păturile mici de sub ele. Apoi, caii noştri au fugit.

Fără cai, uzi şi pătrunşi de frig, am început să mergem cât de repede puteam către cel mai apropiat oraş. Era noaptea târziu când am găsit o casă şi am bătut la uşa acesteia. Familia care locuia acolo ne-a ajutat să ne uscăm, ne-a hrănit cu delicioase burritos cu fasole şi pe urmă ne-a oferit un pat în care să dormim, aflat într-o cameră cu podeaua din pământ nivelat.

Verii mei şi cu mine ne-am trezit dimineaţa, iar soarele strălucea pe cerul senin. Un bărbat a bătut la uşă căutându-i pe cei trei băieţi pierduţi. Nu voi uita niciodată ce am văzut pe drumul spre casă – o mulţime de oameni care ne căutase toată noaptea. În faţa tuturor se aflau iubita mea bunică, unchiul meu şi mătuşa mea. Ne-au îmbrăţişat şi au plâns, fericiţi că-şi găsiseră copiii pierduţi.

Tatăl nostru Ceresc iubitor ne poartă de grijă. El aşteaptă cu nerăbdare întoarcerea noastră acasă. Există semne ale furtunilor spirituale care se formează peste tot în jurul nostru. Haideţi să privim în sus şi să ne pregătim întărindu-ne mărturiile în fiecare zi!

Ilustraţie de Shawna Tenney