Mesajul Primei Preşedinţii
Rugăciunea făcută cu credinţă
Preşedintele Henry B. Eyring
primul consilier în Prima Preşedinţie
Rugăciunea reprezintă mai mult decât cuvintele pe care I le adresăm lui Dumnezeu. Reprezintă un dialog între Dumnezeu şi copiii Săi.
Când rugăciunea este adresată în mod corespunzător, noi ne exprimăm sentimentele inimii în cuvinte simple. Tatăl Ceresc, în mod normal, răspunde prin gândurile noastre însoţite de sentimente. El ascultă întotdeauna rugăciunea sinceră pe care o adresăm atunci când ne rugăm, luându-ne angajamentul de a ne supune Lui, indiferent de răspunsul Lui şi de momentul în care ne va răspunde.
Tuturor celor care citesc Cartea lui Mormon şi se roagă în legătură cu aceasta, Domnul le promite următorul lucru:
„Iar atunci când voi veţi primi aceste lucruri, eu vă îndemn pe voi să-L întrebaţi pe Dumnezeu, Tatăl Veşnic, în numele lui Hristos, dacă aceste lucruri sunt adevărate; şi dacă voi veţi întreba cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, având credinţă în Hristos, El vă va arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt.
Şi prin puterea Duhului Sfânt veţi putea voi cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor” (Moroni 10:4-5).
Acea promisiune este sigură. Milioane de oameni au testat şi au verificat acea minunată promisiune legată de rugăciune primind o binecuvântare care le-a umplut viaţa cu bucurie şi fericire de durată. Acea promisiune este valabilă pentru toate rugăciunile noastre rostite cu scopul de a cunoaşte gândurile şi voinţa Lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. O putem pune în aplicare oricând primim un sfat de la un slujitor al lui Dumnezeu care este autorizat să ne ofere îndrumare. De exemplu, putem să ne bazăm pe această promisiune după ce am ascultat o cuvântare în timpul conferinţei generale. O putem pune în practică şi când primim învăţături de la misionari umili chemaţi de Dumnezeu prin intermediul unui profet în viaţă. Este valabilă, de asemenea, în cazul sfatului pe care-l primim de la episcopul sau preşedintele nostru de ramură.
Pentru ca rugăciunea să aibă efect în viaţa noastră, regulile sunt simple. Noi trebuie să întrebăm pentru a şti ce este adevărat rugându-ne la Tatăl Ceresc în numele lui Isus Hristos. Trebuie să întrebăm cu inima sinceră, ceea ce înseamnă că trebuie să avem intenţia sinceră de a face orice este necesar potrivit răspunsului oferit de Dumnezeu. Iar intenţia noastră adevărată trebuie să izvorască din credinţa noastră în Isus Hristos.
Simpatizantul care citeşte Cartea lui Mormon înainte de a fi botezat şi confirmat poate primi atât o asigurare că această carte este adevărată, cât şi o mărturie că Joseph Smith a tradus-o prin puterea lui Dumnezeu. După ce suntem confirmaţi membri ai Bisericii, noi Îl putem avea pe Duhul Sfânt ca însoţitor care să ne confirme alte adevăruri. Apoi, oricând ne rugăm cu credinţă, ne putem aştepta ca Duhul Sfânt să ne depună mărturie că Isus este Hristosul, că Dumnezeu Tatăl trăieşte şi că Ei ne iubesc pe noi şi pe toţi copiii Tatălui Ceresc.
Acesta este unul dintre motivele pentru care în Cartea lui Mormon există promisiunea că vom avea caritate în inima noastră atunci când Duhul Sfânt ne depune mărturie că Isus este Hristosul: „Dacă un om este blând şi cu inima smerită şi mărturiseşte prin puterea Duhului Sfânt că Isus este Hristosul, atunci el trebuie să aibă caritate” (Moroni 7:44).
În fiecare duminică de post, există o mare ocazie de a creşte din punct de vedere spiritual. Duminica de post ne poate ajuta să avem experienţe similare celor ale lui Alma şi fiilor lui Mosia, care s-au rugat şi au postit pentru a cunoaşte adevărul veşnic astfel încât să le poată propovădui lamaniţilor cu putere, autoritate şi dragoste (vezi Alma 17:3, 9).
În duminica de post îmbinăm rugăciunea cu postul. Pentru binecuvântarea celor săraci, noi înmânăm episcopului sau preşedintelui de ramură plicurile cu donaţii de post generoase, care să fie echivalentul a cel puţin două mese pe care nu le servim. Gândurile şi rugăciunile noastre sunt îndreptate către Salvator şi către aceia cărora El doreşte să le slujim, îndeplinindu-le nevoile spirituale şi temporale.
Rugăciunile şi dorinţele noastre devin, astfel, mai asemănătoare rugăciunilor şi dorinţelor Salvatorului atunci când postim pentru a deveni mai blânzi, mai docili şi mai iubitori. Şi, asemenea Lui, ne rugăm pentru a cunoaşte voinţa Tatălui în ceea ce ne priveşte şi pentru a o îndeplini.