– Istoria familiei – Lucrez la ea
Începerea acestei munci poate fi uşoară şi distractivă. Tineri din toată lumea lucrează la istoria familiei şi aduc o mare contribuţie.
De unde să începeţi? Poate credeţi că rudele dumneavoastră au făcut deja tot ce era de făcut. Sau poate istoria familiei este ceva nou pentru dumneavoastră şi pare copleşitor. Fie că începeţi prin a ţine un jurnal personal, a pregăti nume pentru templu sau a primi informaţii de la rudele în viaţă, dumneavoastră puteţi participa la realizarea istoriei familiei în moduri distractive şi de mare însemnătate.
Ţinerea unui jurnal personal: să ne amintim de binecuvântările noastre
Ţinerea unui jurnal nu este uşoară. Deseori ne spunem că suntem prea ocupaţi sau prea obosiţi ori că evenimentele din vieţile noastre nu sunt destul de importante pentru a le consemna. În urmă cu câţiva ani, am înţeles că ţinerea unui jurnal nu trebuie să fie un lucru greu şi că ar putea ajunge să-mi placă.
Am început prin a scrie un lucru pe zi. Nu conta dacă era foarte lung sau extraordinar; am scris orice îmi trecea prin minte sau orice se întâmplase în acea zi. Acest fapt mi-a binecuvântat deja viaţa.
Într-o zi, o membră a familiei mele trecea printr-o perioadă grea şi nu eram sigur ce trebuia să-i spun dar, apoi, am simţit îndemnul să-i citesc ceva ce scrisesem în jurnal. Am putut să-i împărtăşesc o experienţă personală pe care o consemnasem în micul meu jurnal negru şi am văzut modul în care acest lucru a consolat-o.
Vă garantez că, dacă veţi începe prin a scrie un lucru pe zi, veţi fi binecuvântaţi. Indiferent cât de mici sau mari sunt binecuvântările din viaţa dumneavoastră, consemnarea lor vă poate ajuta să vă aduceţi aminte de ele.
Gentry W., Utah, SUA.
Găsirea bucuriei în istoria familiei: să-i căutăm pe strămoşii noştri
Când am fost botezat, am auzit multe lucruri despre istoria familiei, dar nu ştiam cum să fac această muncă sau dacă puteam să o fac. M-am hotărât să mă rog cu privire la aceasta şi am simţit că trebuia să încep să lucrez la istoria familiei imediat. Am simţit că strămoşii mei erau nerăbdători ca eu să încep şi că ei aveau să mă ajute să găsesc informaţiile necesare pentru a înfăptui rânduielile.
Am început prin a participa la un curs de istoria familiei şi, la scurt timp după aceea, am fost chemat în calitate de consultant în domeniul istoriei familiei. Am avut emoţii pentru că nu cunoşteam prea multe despre aceasta, dar am acceptat chemarea.
Într-o zi, am vizitat-o pe sora bunicii mele, care avea documente despre străbunica mea. Nu dorea să împărtăşească prea multe informaţii, deoarece ei aveau o tradiţie, aceea de a nu vorbi despre rude decedate. Mi-a spus că, în ziua următoare, avea să fie comemorarea morţii străbunicei mele şi avea de gând să ardă documentele. Am întrebat-o dacă puteam să copiez nişte informaţii înainte şi ea m-a lăsat. Atunci am ştiut că Tatăl Ceresc avea să mă ajute să-mi continui cercetările.
Slujind în Centrul de istorie a familiei de lângă templu, am continuat să descopăr mai multe lucruri despre familia mea. Am aflat că doi dintre bunicii străbunicii mele au fost imigranţi din Italia care au deţinut o fermă în apropiere de São Paulo, Brazilia. Familia mea pierduse contactul cu rudele de la fermă, dar am găsit un văr care scria o carte despre genealogia familiei noastre. El mi-a dat cartea, pe care o scrisese timp de nouă ani. A spus că nu a ştiut de ce trebuia să o scrie, dar a simţit că aceasta urma să-i fie de folos cuiva, în viitor. Ştiu că spiritul lui Ilie l-a inspirat.
Am învăţat din experienţele mele că noi facem o lucrare sacră. Strămoşii noştri aşteaptă ca noi să-i ajutăm şi sunt alături de noi pentru a ne ajuta.
Gabriel D., Brazilia
Să facem munca în templu: rânduieli sacre
Eu sunt convertit şi sunt singurul membru al Bisericii din familia mea. Am învăţat că una dintre rânduielile sacre este botezul pentru cei morţi. Am mers să fac turul templului şi, în timp ce ascultam gazda noastră vorbind despre rânduieli, am simţit un glas slab, liniştit care îmi spunea să merg la Centrul de istorie a familiei şi să completez o cerere pentru a se efectua o rânduială în templu pentru mama mea, care decedase. Am fost atât de fericit când mi s-a confirmat pe contul de pe FamilySearch că fusese făcută munca în templu pentru ea. Acest lucru mi-a întărit mărturia şi ştiu că unul dintre motivele pentru care ne aflăm aici, pe pământ, este de a-i ajuta pe strămoşii noştri să primească adevărata Evanghelie a lui Isus Hristos.
Marvin S., Filipine
Urmarea îndemnului: să aflăm informaţii de la rudele în viaţă
După ce am absolvit liceul, am simţit îndemnul de a-i vizita pe toţi cei patru bunici ai mei. Am avut timp liber şi mi-am dat seama că s-ar putea să nu mai am această ocazie din nou, aşa că am petrecut o săptămână cu fiecare pereche de bunici.
Mi-am petrecut timpul scotocind prin cutii, citind scrisori vechi şi uitându-mă la fotografii vechi. Am consemnat povestirile din viaţa bunicilor mei, am mers prin cimitire şi am vizitat locurile în care bunicii mei şi rudele lor au locuit şi au muncit. A fost distractiv! Am aflat atât de multe lucruri despre strămoşii mei, bunicii mei, părinţii mei şi despre mine. Mi-am dat seama că nu aş avea viaţa pe care o am dacă nu ar fi fost strămoşii mei.
După călătoria mea, m-am întors cu aproximativ 1.000 de nume ale strămoşilor mei şi am putut să fac munca în templu pentru mulţi dintre ei. Faptul de a urma îndemnurile Duhului Sfânt şi de a-i vizita pe bunicii mei a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată.
Shenley P., California, SUA
M-am simţit ca acasă: să ducem nume la templu
Când l-am rugat pe tatăl meu să-mi dea idei cu privire la istoria familiei pentru a-mi completa Progresul Personal, el mi-a explicat că, în urmă cu mai mulţi ani, găsise câteva nume ale membrilor familiei pe care nu reuşise să le ducă la templu din cauza cerinţelor din vremea lui. Cu ajutorul meu, acei membri ai familiei ar fi putut primi binecuvântările templului.
În următoarele luni, mi-am petrecut după-amiezile şi serile de duminică introducând nume în calculator şi aflând povestiri despre familie de la tatăl meu. Am comandat chiar şi microfişe pentru a afla mai multe informaţii. Uneori, când îmi era greu să citesc filmele vechi, spuneam o rugăciune în gând şi, apoi, scoteam hârtia pentru a trasa contururile literelor. Numele apăreau din obscuritate.
În cele din urmă, am adunat o mare colecţie de nume ale membrilor familiei şi tinerii din episcopia mea au ajutat la înfăptuirea botezurilor. După aceea, părinţii mei şi alţi membri ai episcopiei au luat cartonaşele cu nume pentru a înfăptui celelalte rânduieli din templu.
Mi s-a părut că a mai trecut doar puţin timp până m-am trezit pregătindu-mă să merg la templu pentru propria mea înzestrare. Am fost entuziasmată, dar şi emoţionată.
Pe drum spre templu, tatăl meu mi-a explicat că găsise câteva cartonaşe cu nume ale membrilor familiei pe care le pregătisem pentru proiectul meu din Progresul Personal. Fuseseră rătăcite, aşa că tatăl meu le adusese cu el, pentru ca el, mama mea şi logodnicul meu să înfăptuiască rânduielile rămase. El mi-a spus numele lor şi eu mi-am amintit de ele din proiectul meu.
Pe măsură ce am făcut legăminte sacre în templu, m-am simţit înconjurată de cei dragi de ambele părţi ale vălului. Am simţit o pace profundă ştiind că pot avea o legătură eternă cu familia mea.
Holly P., Idaho, SUA