Otravă extrem de ispititoare

Alison L. Randall, Utah, SUA.

Când am ieşit afară, în faţa casei, pentru a lua ziarul, am văzut o privelişte neplăcută. Un muşuroi roşiatic de furnici roşii se formase peste noapte, ivindu-se prin crăpătura dintre gazon şi bordură.

Deşi soţul meu şi cu mine nu am trăit mult timp în Texas, SUA, ştiam dintr-o experienţă dureroasă că muşcătura usturătoare a furnicilor, nu culoarea, a fost cea care le-a câştigat renumele. M-am îndreptat către garaj, locul unde ţineam pesticidul. Apoi, am citit instrucţiunile de pe etichetă.

„[Acest pesticid] este foarte ispititor pentru furnicile roşii”, scria pe etichetă. „Îl vor căra în muşuroiul lor, îşi vor hrăni regina cu el şi colonia va muri”. Eticheta mă instruia să împrăştii câteva granule pe şi în jurul muşuroiului. Furnicile se vor ocupa de restul.

Am fost sceptică. Furnicile roşii îmi păreau foarte inteligente, fiind în stare să construiască muşuroaie înalte într-o singură noapte. Mă îndoiam că vor fi păcălite de această otravă mascată, dar totuşi am împrăştiat-o.

După puţin timp, muşuroiul devenise foarte activ şi agitat. Nu m-am apropiat, dar m-am oprit pentru a urmări agitaţia. Furnicile erau aşa de extaziate ca şi cum ar fi picat mană din cer. Ridicau granulele albe cu cleştii lor minusculi şi se ciocneau una de alta în graba lor de a duce otrava în muşuroi.

Am privit cu o mirare îngrozită. Ele duceau de bunăvoie otravă în casa lor. Aparent, cuvintele „foarte ispititor” nu erau o exagerare. Cumva, compania de pesticide a reuşit să facă ceva care este rău – letal chiar – să arate foarte bine.

Nu am mai văzut vreodată un exemplu mai frapant al modului în care un lucru rău poate fi făcut să pară bun. M-a făcut să mă gândesc la cum face Satana acelaşi lucru. M-am liniştit când mi-am dat seama că, deşi îşi poate împrăştia otrava mascată în jurul casei mele, el nu o poate duce înăuntru – decât dacă îi permit eu. Şi cum pot să o ţin afară?

Mi-a venit în minte unul dintre pasajele mele preferate din scripturi: „Căci iată, Spiritul lui Hristos este dat fiecărui om pentru ca el să poată deosebi binele de rău”. Cu acel Spirit, explică Mormon, noi vom „putea cunoaşte cu o cunoaştere perfectă” dacă ceva este de la Dumnezeu sau de la Satana (Moroni 7:16).

Acea experienţa de a privi acele furnici condamnate m-a făcut să fiu foarte recunoscătoare că soţul meu şi cu mine putem discerne şi şti cu siguranţă dacă să permitem sau nu unui lucru să intre în casa noastră. Datoria noastră era de a-i învăţa pe copiii noştri să urmeze Spiritul lui Hristos, astfel încât şi ei să poată să identifice otrava când dau peste ea.

Cât timp am stat acolo, privind cum acele insecte transportau fiecare granulă în muşuroiul lor, mi-am promis să fac tot ceea ce pot pentru a ţine otrava departe de casa mea.

Eticheta mă instruia să împrăştii câteva granule pe şi în jurul muşuroiului. Furnicile se vor ocupa de restul.