Pionieri în fiecare ţară
Convertire şi schimbare în Chile
Primele botezuri au avut loc în anul 1956. Acum, Biserica are 1 templu, 9 misiuni, 74 de ţăruşi şi aproape 600.000 de membri în Chile.
În timpul celor 58 de ani ai istoriei lor, membrii Bisericii din Chile şi-au arătat capacitatea de a-şi schimba cursul vieţii, făcând mici ajustări în viaţa lor pentru ca aceasta să fie în acord cu direcţia indicată de profeţi. Acest spirit a contribuit la creşterea extraordinară a Bisericii în Chile în ultima jumătate de secol. Astăzi în Chile, există aproape 600.000 de membri, ceea ce înseamnă că un chilian din 30 este membru al Bisericii.1
Un apostol vizitează Chile
În anul 1851, vârstnicul Parley P. Pratt (1807–1857), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a ajuns în Valparaíso cu intenţia de a stabili Biserica. Cu toate acestea, el şi colegii lui nu vorbeau spaniola, aveau foarte puţine resurse financiare şi în ţară nu exista libertate religioasă, prin urmare nu au putut stabili Biserica.
Vârstnicul Pratt i-a recomandat preşedintelui Brigham Young (1801–1877): „Cartea lui Mormon şi câteva publicaţii ieftine ar trebui traduse în spaniolă şi tipărite şi, apoi, Evanghelia va fi dusă acestor naţiuni pe măsură ce preoţia vie va fi însoţită de ceva ce ei vor putea citi – chiar acele scrieri care conţin promisiunile lui Dumnezeu, rugăciunile şi credinţa celor din vechime şi puterea Spiritului lui Dumnezeu pentru a lucra cu ei la restaurarea casei lui Israel”2.
Biserica este stabilită
În pofida încercării din acele vremuri a vârstnicului Pratt, au trecut mai mult de 100 de ani înainte ca Biserica să fie stabilită permanent în Chile. În anul 1956, vârstnicii Joseph Bentley şi Verle Allred au fost trimişi din misiunea Argentina să propovăduiască Evanghelia în Chile, ţară în care, în acel moment, religia se bucura de o mai mare toleranţă. În Santiago, aceşti misionari s-au bucurat de sprijinul familiei Fotheringham, membri care se mutaseră din Panama şi speraseră în venirea misionarilor.
Primele botezuri au fost înfăptuite în Chile în data de 25 noiembrie 1956, într-o piscină a unui complex sportiv din Santiago. Vârstnicul Allred îşi aminteşte: „Am mers la complexul sportiv înainte de răsăritul soarelui şi am desfăşurat o ceremonie care a inclus o rugăciune şi câteva cuvântări scurte. Am intrat în apă cu fratele Garcia; l-am botezat întâi pe el iar, apoi, pe încă opt persoane. Aceasta a fost o ocazie foarte specială. Nu vom uita niciodată ceea ce am simţit cu toţii… Aceşti membri aveau să fie pionierii Bisericii din Chile şi eu cred că fiecare dintre ei a rămas credincios până la moarte: familia García, familia Saldaños şi sora Lanzarotti”3.
Chemarea de conducători
În luna februarie a anului 1959, Spencer W. Kimball (1895–1985), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vizitat Chile şi a subliniat nevoia de a avea conducători locali. Unul dintre primii conducători locali a fost Carlos Cifuentes, care era consilier al preşedintelui de misiune, Robert Burton. Vârstnicul Julio Jaramillo, care mai târziu a devenit autoritate a zonei-Cei Şaptezeci şi preşedinte de templu, a relatat următoarea experienţă: „Am primit primul îndemn în ceea ce-l privea pe fratele Cifuentes când am fost invitat la o adunare a preoţiei, după botezul meu. Când a început adunarea, dânsul a venit la pupitru şi singurul lucru pe care l-am văzut au fost unghiile lui murdare şi negre. M-am gândit: «Cum poate acest bărbat conduce o adunare alături de preşedintele de misiune cu mâinile murdare?». Aceste gânduri s-au risipit când a început să vorbească şi am uitat totul când i-am simţit spiritul. Dânsul ne-a transmis concepte profunde folosind cuvinte simple. Era mecanic de utilaje grele şi sâmbăta lucra până târziu, apoi se spăla pe mâini, însă cu puţinele resurse disponibile la atelierul său, nu reuşea să înlăture toată unsoarea. În acel moment şi în acel loc am învăţat să nu judec oamenii după aparenţe, ci să-i preţuiesc pentru ceea ce sunt cu adevărat”4.
Să întărim generaţia care se ridică
În anii ’60 şi ’70, Biserica din Chile a fost întărită nu doar de conducătorii locali care aveau tot mai multă experienţă, ci şi de programe educative şi de construcţii noi. Aceste programe includeau construirea de capele şi de şcoli, seminarii şi institute sponsorizate de Biserică.
În luna martie a anului 1964, au fost înfiinţate primele două şcoli primare administrate de Biserică. După aceea, au fost deschise mai multe şcoli în care au învăţat peste 2.600 de elevi. Până la sfârşitul anilor ’70, începutul anilor ’80, şcolile publice au devenit mai acceptabile şi mai răspândite şi Biserica a anunţat închiderea şcolilor sale în Chile.
Referindu-se la programul educaţional, vârstnicul Eduardo A. Lamartine, fostă autoritate a zonei-Cei Şaptezeci şi, în prezent, consultant în domeniul istoriei Bisericii, în Chile, a remarcat: „Şcolile din Chile au avut o influenţă mare în instruirea academică şi spirituală a mii de tineri şi au contribuit la pregătirea conducătorilor şi misionarilor din anii care au urmat”5.
În Chile, programul seminarelor şi institutelor a început în anul 1972. La început, cursanţii au participat la un program de studiu de acasă, mergând la ore o dată pe săptămână. Mai târziu, s-au organizat ore de seminar şi institut mai frecvent. Acest program i-a binecuvântat pe tinerii din ţară şi i-a ajutat să se pregătească pentru a sluji în calitate de misionari cu timp deplin. Vârstnicul Eduardo Ayala, fost membru al Cvorumului celor Şaptezeci, a fost unul dintre primii învăţători de la seminar şi, mai târziu, a lucrat în Sistemul Educaţional al Bisericii în Chile. Dânsul a spus: „Domnul i-a ales pe tinerii de atunci şi mulţi dintre ei sunt foşti misionari şi conducători minunaţi care au familii bune… Pentru mine, seminarul şi institutul au reprezentat un colac de salvare în timpuri grele, cu multe conflicte în ţara noastră şi sunt recunoscător că am fost chemat să lucrez în cadrul sistemului educaţional”6.
Primul ţăruş
În data de 19 noiembrie 1972, vârstnicul Gordon B. Hinckley (1910–2008), atunci membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a organizat Ţăruşul Santiago, Chile, avându-l ca preşedinte pe Carlos Cifuentes.
Pregătirea pentru organizarea ţăruşului a demonstrat caracterul sfinţilor din Chile şi dorinţa lor de a-i urma pe profeţi. Vârstnicul Hinckley ajunsese în Chile cu câteva luni mai devreme pentru a organiza ţăruşul. Dar, după interviuri, acest lucru a fost amânat. În acele vremuri, mulţi oameni se confruntau cu probleme financiare şi unora dintre membri le era greu să respecte legea zeciuielii.
Vârstnicul Hinckley a explicat: „M-am întors după şase luni şi, în timp ce aveam interviuri, mi-am dat seama de înflorirea credinţei sfinţilor; ei dădeau dovadă, din nou, de onestitate înaintea Domnului, ţăruşul a fost organizat şi, de atunci încolo, a continuat să crească şi să înflorească”7.
Pionieri la graniţe
Astăzi, există doi ţăruşi în Arica, cel mai nordic oraş din Chile. Povestea lui Gladys şi Juan Benavidez, primii convertiţi din Arica, exemplifică spiritul de pionier şi influenţa divină în stabilirea Bisericii în întreaga ţară.
Fratele Benavidez a cunoscut Biserica în anul 1961, când vântul a suflat nişte hârtii în direcţia sa: „Acestea s-au dovedit a fi pagini ale revistei Reader’s Digest Selections, cuprinzând un articol detaliat despre «mormoni», care descria viaţa şi crezurile lor”, a spus el.
La scurt timp după aceea, el s-a îmbolnăvit de o boală grea care trebuia tratată în Santiago. „În timp ce eram acolo, am vizitat-o pe sora mea şi am aflat că devenise membră a Bisericii”, a spus el. „M-a invitat la o conferinţă specială. În timp ce ascultam rugăciunea de deschidere şi urmăream în minte cuvintele, am simţit o mare bucurie în tot corpul şi am recunoscut influenţa Spiritului Sfânt. La sfârşitul conferinţei, misionarii mi-au făcut cunoştinţă cu autoritatea care se afla în vizită, vârstnicul Ezra Taft Benson (1899–1994), atunci membru al Cvorumului celor Doisprezece.”
Fratele Benavidez s-a întors în Arica şi i-a împărtăşit experienţele pe care le avusese prietenei lui, Gladys Aguilar, care acum este soţia lui. Câteva zile mai târziu, Gladys a văzut doi misionari trecând pe lângă casa ei. „Am mers repede să-i căutăm”, a spus fratele Benavidez. „În data de 1 iulie 1962, am fost botezaţi împreună cu familia soţiei mele. Astăzi, avem copii şi nepoţi în Biserică. Sunt atât de recunoscător Domnului pentru acea adiere de vânt care a suflat informaţiile despre Biserică în mâinile mele”8.
O perioadă de încercare
În urma alegerilor din anul 1970, dr. Salvador Allende a devenit preşedinte şi a stabilit guvernul marxist. Membrii Bisericii au suferit multe încercări din cauza lipsei hranei şi a medicamentelor, hărţuirii frecvente a misionarilor şi publicităţii negative din partea mass-mediei.
În anul 1973, criza financiară şi socială a dus la o lovitură de stat militară şi la dictatură care a durat până în anul 1990. Cu toate că, astăzi, Chile are parte de o democraţie înfloritoare, acele două decenii au reprezentat o perioadă de mare dificultate pentru membri. Grupuri care se opuneau dictaturii militare au atacat capelele şi pe membri, deoarece credeau că Biserica susţinea interesele guvernului Statelor Unite. Vârstnicul Ayala, atunci preşedinte de ţăruş, a spus: „Ne întâlneam cu autorităţile generale şi ne spuneau: «Vă rugăm, fiţi înţelepţi, rugaţi-vă mult, faceţi ce este drept pentru ca membri să păstreze ordinea în congregaţii»”9.
În pofida dificultăţilor financiare în care se afla ţara şi antagonismului politic care a divizat societatea chiliană la începutul anilor ’80, Biserica a crescut rapid. Între anii 1970 şi 1985, numărul membrilor din Chile a crescut de la 15.728 la 169.361.
Templul Santiago
În anul 1980, sfinţii au fost binecuvântaţi când a fost anunţată construirea unui templu în Santiago, Chile.
Când preşedintele Spencer W. Kimball a dedicat terenul pe care urma să fie construit templul, era foarte slăbit; dar prezenţa lui acolo a demonstrat dragostea lui pentru sfinţii din America de Sud, cu care lucrase începând cu anul 1959. Sora Adriana Guerra de Sepúlveda, care traducea pentru sora Kimball în cadrul evenimentului, a spus: „Când l-am văzut pe profet, un om mic cu un chip angelic, am început să plâng şi nu mi-am găsit cuvintele să-i vorbesc. A fost prima oară când mă aflam lângă un profet în viaţă. Faptul că l-am văzut pe purtătorul de cuvânt al Domnului, de aici, de pe pământ, în ţara mea a fost un lucru extraordinar”10.
Templul a fost dedicat în anul 1983, devenind cel de-al doilea templu din America de Sud şi primul într-o ţară vorbitoare de limba spaniolă.
Vârstnicul Jeffrey R. Holland în Chile
În luna august a anului 2002, Prima Preşedinţie a desemnat doi membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli să prezideze asupra a două zone ale Bisericii: vârstnicul Dallin H. Oaks a fost trimis în Filipine şi vârstnicul Jeffrey R. Holland, în Chile. Slujirea şi influenţa vârstnicului Holland în Chile au fost incomensurabile şi impactul său va fi resimţit de mai multe generaţii.
Prioritatea subliniată de vârstnicul Holland a fost aceea de a oferi un exemplu de conducere în felul Domnului. Dânsul a ajutat la instruirea de noi conducători şi a vegheat la reorganizarea, închiderea şi fuziunea a sute de episcopii şi zeci de ţăruşi. Aceste reorganizări şi instruiri au fost necesare datorită creşterii rapide a Bisericii în ţară. Conducerea sa a ajutat la întărirea unităţilor şi la pregătirea Bisericii din Chile pentru viitor.
Mai mult, vârstnicul Holland a creat relaţii importante în Chile. Vârstnicul Carl B. Pratt, din Cei Şaptezeci, consilier în Preşedinţia acelei zone, a descris unele dintre aceste relaţii importante: „Vârstnicul Holland a stabilit o relaţie apropiată cu Ricardo Lagos [preşedintele statului Chile] şi cu soţia dânsului; dânşii au realizat multe proiecte umanitare. Vârstnicul Holland l-a cunoscut pe nunţiul apostolic [un oficial catolic de rang înalt] şi pe alte personalităţi importante din Chile”11.
Încredeţi-vă în viitor
Eforturile vârstnicilor Parley P. Pratt şi Jeffrey R. Holland, sacrificiile primilor misionari care au ajuns în Santiago, devotamentul conducătorilor precum Carlos Cifuentes şi al altor pionieri de la începuturile Bisericii în Chile, combinate cu credinţa şi devotamentul a sute de mii de oameni care s-au alăturat Bisericii în timpul a peste o jumătate de secol, au creat o temelie puternică a Bisericii din Chile. Astăzi, în ţară există un templu (şi a fost anunţat încă unul), un Centru de pregătire a misionarilor, 9 misiuni şi 74 de ţăruşi. Viitorul nu are limite în ceea ce priveşte lucrarea spirituală de a-i invita pe toţi să vină la Hristos.
Multe dintre fotografiile din acest articol au fost puse la dispoziţie prin amabilitatea lui Néstor Curbelo; stânga, sus: fotografie de filipefrazao/iStock/Thinkstock; jos: fotografie de kavram/iStock/Thinkstock
Învăţătorii şi elevii lor de clasa a patra la o şcoală sponsorizată de Biserică, Colegio A. D. Palmer, în jurul anului 1966.
Institutul de religie din Temuco este unul dintre cele 50 de astfel de institute din Chile.
Stânga: fotografie de Flora Decker Donaldson; fotografie cu vârstnicul Melvin J. Ballard de S. W. Ecker © IRI
Preşedintele Gordon B. Hinckley vorbeşte în faţa a 48.000 de sfinţi din zilele din urmă chilieni în anul 1996 în cadrul unei conferinţe din Santiago.
După cutremurul din anul 2010, tineri şi adulţi chilieni pregătesc truse de igienă în cadrul programului O mână de ajutor de la mormoni.
desen de Marcelo Silva/iStock/Thinkstock