Rugăciunea mea din Marea Nordului

Olaf Thorlief Jensen, Utah, SUA.

Când aveam 17 ani, locuiam pe o insulă din sudul Norvegiei numită Andabeløy. Tatăl meu s-a convertit şi s-a alăturat Bisericii în Andabeløy, iar eu am fost botezat în marea din apropiere.

La acea vreme, eram pescar şi eram foarte îndemânatic în folosirea unei bărci. Tatăl meu m-a însărcinat să am grijă de taxiul nostru maritim, folosit de locuitorii din zonă.

Într-o zi a anului 1941, am primit un telefon de la doctorul din oraşul Flekkefjord, aflat înspre nord. O femeie care locuia la circa două ore distanţă de mers cu barca avea nevoie de îngrijire medicală urgentă. Dr. Hoffman m-a întrebat dacă puteam să-l duc să o vadă, dar părinţii mei erau îngrijoraţi în legătură cu furtuna puternică care avea loc în Marea Nordului. Am decis să ne rugăm, întrebându-L pe Tatăl Ceresc ce să facem. Am primit răspunsul că ar trebui să merg.

Când am împins-o în mare pe Tryg, barca mea pentru pescuit de 10 metri lungime, vremea era rea şi valurile mari. După ce am fost să-l iau pe doctor, am plecat prin fiord înspre largul mării. Trebuia să călătorim către o comunitate aflată la nord de Lista, un oraş aflat pe coasta stâncoasă de sud a Norvegiei – faimos pentru vremea furtunoasă şi pentru epavele de nave.

Am navigat prin furtună până când am ajuns la un canal navigabil stâncos, lat de circa 12 metri, care ducea la locul unde trebuia să ajungem. Valurile, care erau atât de mari, încât nu puteam conduce barca prin canal, înaintau cu viteză spre interiorul canalului, zdrobindu-se de stânci.

„Ce facem?”, a întrebat doctorul, vorbind din mijlocul furtunii.

„Trebuie să ne rugăm pentru a afla”, am răspuns eu.

Am făcut o pauză şi m-am rugat cerându-i îndrumare Tatălui Ceresc. De îndată ce am spus amin, am primit un răspuns clar. Dintr-o dată, mi-am adus aminte o poveste pe care un pescar bătrân mi-o spusese. El pescuia odată în aceeaşi zonă în timpul unei furtuni puternice şi nu putea ajunge la mal. Cât timp a aşteptat ca furtuna să treacă, a observat că valurile se mişcau conform unui model. După trei valuri mari, urma o perioadă scurtă de acalmie – suficient de lungă pentru ca el să intre pe canal.

Am pescuit de multe ori în această zonă, dar nu am observat niciodată că valurile se mişcau conform unui model. Cu toate acestea, am dus barca în faţa canalului, unde am aşteptat şi am privit cum veneau cele trei valuri mari. Apoi, brusc, o perioadă de acalmie a urmat. Am condus barca înainte prin apa liniştită a golfului şi l-am adus pe doctorul Hoffman la mal în siguranţă. El s-a grăbit să ajungă la femeia bolnavă, în timp ce eu am aşteptat în barcă, mulţumind Tatălui Ceresc pentru că mi-a răspuns la rugăciune.

Când doctorul s-a întors, după aproximativ o oră, el a spus: „Noi i-am salvat viaţa!”.

Fiind uşurat de auzul veştii şi de faptul că vremea se îmbunătăţea, am condus barca spre casă fără incidente.

Eu depun mărturie că, atunci când avem nevoie de ajutor, trebuie să ne rugăm. Ştiu că Tatăl Ceresc va răspunde.

Valurile erau atât de mari, încât nu puteam conduce barca prin canal.