Glasuri ale sfinților din zilele din urmă
Răspunsuri la rugăciuni
Spre sfârșitul misiunii mele în Misiunea Sud, Chicago, Illinois, am primit permisiunea specială de a vizita o zonă în care slujisem mai înainte și de a lua cina cu familia Tremillo. Slujisem în episcopia lor un an întreg și devenisem apropiați.
În timpul cinei, fratele Tremillo m-a îndemnat să împărtășesc cel puțin un mesaj de fericire pe drum spre casă. Mi-a spus că Domnul va face ca în avionul meu să fie cineva care va avea nevoie de ajutorul meu. I-am promis că așa voi face.
Din acel moment până când am plecat din Chicago, m-am rugat și eu pentru a primi confirmarea că Domnul avea să accepte sacrificiul meu de a fi slujit în misiune.
Trei săptămâni mai târziu, m-am îmbarcat în avionul care avea să mă ducă acasă. Când m-am apropiat de locul meu, persoana care stătea pe locul de lângă mine, s-a uitat în sus. „Nu se poate!”, a spus ea. „Nu-mi vine să cred!”
Primul meu gând a fost: „Grozav, urăște mormonii!”. După ce m-am așezat, mi-a spus că o chema Kelly și că era recent-convertită. Mi-a spus cât era de fericită că stătea lângă un misionar. Kelly mi-a spus că ultima persoană lângă care a stătuse era anti-mormonă și își exprimase nepoliticos părerea despre noua credință a lui Kelly. Kelly era tulburată și avea întrebări. Se rugase pentru a primi răspunsuri și alinare.
Am spus o rugăciune în inimă și am depus mărturie despre adevărul Evangheliei și dragostea lui Dumnezeu pentru copiii Lui, inclusiv pentru ea. I-am povestit despre sfatul pe care-l primisem de la fratele Tremillo. I-am spus că Dumnezeu pregătise acest moment special pentru ea.
Kelly mi-a mulțumit cu lacrimi în ochi. Mi-a mai spus: „Îmi dau seama că ai fost un misionar bun și că Domnul acceptă sacrificiul tău”. În momentul acela, am simțit dragostea profundă a lui Dumnezeu pentru mine. A fost rândul meu să plâng. Cu lacrimi în ochi, i-am mulțumit lui Kelly și i-am spus că ea fusese răspunsul la rugăciunea mea. I-am mai răspuns la câteva întrebări și am făcut schimb de adrese de e-mail.
Avionul în care eram a aterizat și ne-am făcut cu mâna în timp ce ea s-a îndreptat spre următorul zbor. Voi fi mereu recunoscător că Tatăl Ceresc a dorit să ne binecuvânteze într-un mod atât de special.